Senatorul Mircea Diaconu, nominalizat de premierul desemnat Victor Ponta pentru functia de ministru al Culturii, a primit, luni, in unanimitate, avizul favorabil din partea comisiilor reunite de specialitate ale Parlamentului.
BUCURESTI (MEDIAFAX)
Mircea Diaconu a fost avizat favorabil de comisiile pentru cultura din Senat si Camera Deputatilor si Comisia pentru relatia cu UNESCO. El a primit votul favorabil din partea a 26 de parlamentari, neinregistrandu-se niciun vot “impotriva” si nicio abtinere.
Pe de alta parte, nu toti membrii celor trei comisii prezenti la audiere si-au exprimat votul. Deputatul PDL Theodor Paleologu, fost ministru al Culturii, nu a votat nici “pentru”, nici “impotriva” si nici nu s-a abtinut, dupa ce i-a pus o serie de intrebari lui Diaconu, fara a primi raspunsuri punctuale.
Dupa avizarea sa de comisiile de cultura, arta si mijloace de informare in masa din Senat si Camera Deputatilor si de Comisia pentru relatia cu UNESCO, Mircea Diaconu a declarat ca domeniul culturii este vast si “nu-l poti detine intr-o secunda”, chiar daca el are experienta in patru-cinci arte.
Totodata, Mircea Diaconu a spus ca si-a pregatit “un caiet de treburi”, cu care a fost prezent, de altfel, si la audiere.
Diaconu a spus ca a completat deja prima pagina din caiet cu sugestiile si comentariile deputatilor, senatorilor si ale unor fosti ministri ai Culturii.
Totodata, el a spus ca si-a propus ca, in timpul acestui ministeriat, care va avea o durata de circa sase luni, sa umple acest caiet cu treburi facute.
“Sunt lucruri urate, groaznice in cultura. Cultura e Cenusareasa oricarui guvern”, a mai spus Mircea Diaconu. El a precizat, insa, ca domeniul culturii poate ajuta oamenii, daca vor sa fie competitivi.
“Trebuie sa schimbam mentalitatile”, a mai spus Diaconu.
Intrebat care este situatia sa privind incompatibilitatea, Mircea Diaconu a spus ca “discutiile privind incompatibilitatea se poarta la justitie”. El a precizat ca in astfel de discutii se pleaca de la “prezumtia de nevinovatie”.
Totodata, Mircea Diaconu a recunoscut ca a muncit, inclusiv noaptea, la Teatrul Nottara din Capitala, unde a ocupat functia de director general, spunand: “Asta e greseala mea, ca nu pot sa refuz sa muncesc”.
Pe de alta parte, intrebat de jurnalisti, inainte de audierile din comisiile de specialitate ale Parlamentului, daca isi va da demisia din Senat, in contextul in care este acuzat de Agentia Nationala de Integritate (ANI) de incompatibilitate, Mircea Diaconu a raspuns ca “astea sunt intoxicari de presa”.
“Cum sa-mi dau demisia? De ce sa-mi dau demisia? Dumnezeule, astea sunt intoxicari de presa. Sunteti presa? V-au intoxicat. Luati pastile”, a raspuns Diaconu, cand a fost intrebat de jurnalisti daca isi va da demisia din Parlament.
Referitor la acuzatiile formulate de Agentia Nationala de Integritate (ANI) la adresa sa, Diaconu a spus ca “sunt niste lucruri care se vor rezolva in justitie”, catalogandu-le drept “aiuritoare”.
Intrebat daca are emotii la audiere din cauza acestei situatii, Diaconu a spus: “Nu, dar aici nu este Curtea Suprema de justitie parca. (…) nici nu fac foarte mare efort sa ma apar, m-am comportat absolut normal in aceasta situatie, nu mai comentez, ca nu e cazul. Vom vedea mai departe ce va fi, deocamdata, daca e sa muncesc, o voi face cu multa seriozitate si ce sa fac daca de 42 de ani traiesc si muncesc in cultura, faptul ca de maine voi lucra tot in cultura, nu vad diferenta”.
Tot referitor la emotiile pe care le-ar putea avea la audiere, Mircea Diaconu le-a mai declarat jurnalistilor: “Sa va spun o poveste. Se zice ca un tanar aspirant la cariera in profesia noastra (actorie, n.r.) tremura tot, nervos, la intrarea in scena si un maestru cu parul alb statea pe scaun linistit. Si tanarul zice: ‘Maestre, asa-i ca nu aveti emotii? Eu am emotii de nu mai pot’. Si maestrul zice: ‘Draga, cine n-are emotii nu are talent’. Deci, emotiile sunt incluse omului. Ele fac parte din ecuatia umana – emotia cand faci ceva, emotia cand vezi ceva. Si la greci se numea catharsis si, fara catharsis, arta nu exista. Aia ma supara pe mine astazi, faptul ca facem tot felul de lucruri la care omul, spectatorul, cititorul nu are nicio reactie. Nu simte. Daca el nu simte nimic, atunci nu vorbim de cultura”.