De când am început să cred în metempsihoză, viața mea (actuală) a devenit cu mult mai simplă. Pentru ceea ce nu pot lămuri nici în ruptul capului, amplasez explicațiile într-o viață anterioară, în care, probabil, mi-am împovărat karma. Pentru ceea ce nu pot face acum, mă consolez cu gândul că, până la o altă existență, îmi voi lua avânt și, cândva, peste una, peste șapte sau peste șaptesprezece vieți, voi reuși.
În spiritul aceleiași viziuni conform căreia sufletele noastre se reîntrupează și revin pe pământ iar și iar, privesc viața (de acum) din perspectiva grandioasă a eternității. Și absolut totul devine mai simplu. Pentru ceea ce nu se poate rezolva, n-are rost să-ți faci griji, iar pentru ceea ce se va rezolva oricum, cu atât mai puțin merită să-ți amărăști inima – mi-a spus Dalai Lama, dar nu mai știu sigur dacă a făcut-o adresându-se lui Brad Pitt, alături de care juca într-un film despre Tibet, sau a spus-o chiar pentru mine, cândva, într-una dintre viețile noastre de mai înainte.
Oricum ar fi, merg calmă prin lume, culegând pentru sufletul meu doar lucruri mărețe, demne de luat și păstrat în altă existență. Renunț cu mult mai multă ușurință decât până acum la tot balastul de intrigi și de bârfe, la furiile mărunte, la goana cu părul vâlvoi după chilipiruri, la amorurile mici, la certurile mari, la dușmăniile lăbărțate pe termen lung. Și indiferent dacă explicația este fie că ne întrupăm de mai multe ori și descălecăm pe pământ, fie că avem, de fapt, o singură viață veșnică, pe care ne-o vom petrece în Cer, fie că e deja septembrie și, ca să nu disperăm de dorul verii care pleacă, avem dreptul să ne adăpostim la umbra oricărei teorii care să ne apere inima de ploile toamnei, seninătatea este binevenită și binecuvântată. Pentru că atunci când nu mai scotocești după dragoste vei primi dragoste. Când nu te mai zbați pentru bani, vei avea de ajuns. Când nu mai ceri nimic, ți se va da totul. Iar dacă izbutești să crezi și să respecți toate aceste paradoxuri care, credeți-mă, funcționează cu precizie de ceas ceresc, poți să-ți revendici fericirea și să te bucuri de ea întreaga viață. Și, cu puțin noroc, poate nu doar o singură viață.
Te-am descoperit intr-o emisiune tv, unde erai invitata alaturi de Nina Cassian. Cu multi ani in urma. Mi-a ramas in suflet acea emisiune si tu, impreuna cu ea. Nina Cassian era acolo, in inima mea, cred ca stia ca ai sa vii, te astepta.
De atunci iti citesc cu multa bucurie articolele, care-mi incalzesc toata fiinta.
Te socotesc prietena, prietena mea de departe, ce-mi trimite din cand in cand vesti. Si pentru aceasta eu iti trimit imbratisari!
Multumesc, Marga, iti trimit inca o veste de drag si de recunostinta prin acest mesaj. Multumesc!
“Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale.Ii ajunge zilei grijile ei.”Un indemn biblic la care ma gandesc adesea, dar il pun atat de putin in practica, din pacate!
Esti viata si vis Alice. Esti lumina si iubire. Ma inspiri si-mi dai putere sa cred si sa mai sper ca….cine stie cand ,toate visele mele neimplinite si toate sperantele mele pierdute mi se vor adeveri.Pana atunci ,ganduri bune pentru tine,admiratie si scrie …..scrie mult si de toate ca sa avem ce citi cu patos.Te imbratisez cu drag si iti multumesc pentru ca existi si pentru noi, cele ce te iubim fara ca tu sa stii . Hugs .
Ah, Gabriela mea… Ba ma iubiti si stiu si eu, si va intorc iubirea!