Parca-mi lipseau o aripa, o coasta,/
un brat puternic sau un mare vis./
Eram ca izgonit din paradis,/
ca bantuit de ciuma si napasta.[…]
Parca-mi lipseau o aripa, o coasta,
un brat puternic sau un mare vis.
Eram ca izgonit din paradis,
ca bantuit de ciuma si napasta.
Si te-asteptam, cum creanga de cais
asteapta, primavara, floarea casta,
sau cum potirul sfantul vin si-adasta
si spada-nfriguratul pumn deschis.
Te-adulmecam in pande lungi, ca lupul,
si-n calea ta ma asterneam chilim…
Minunea ta, ce har imi umple trupul?
Ce coasta-mi dai, ce brat de heruvim?
De tine-s plin, cum e de faguri stupul,
si aripi prind in cerul tau sublim.
Din volumul Anotimpul umbrelor, Editura Lucman, 2010
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
