Tamaioasa Romaneasca traieste pe meleagurile noastre de mai bine de doua milenii. Vorbim despre acest soi ca despre un prieten vechi, ne-a devenit un companion familiar, pe care il stim, il recunoastem, il apreciem, il crestem in toate podgoriile tarii.
Ce stim sigur este ca provine din prima famile de struguri “domesticita”, cea a Muscatului, care a pornit dinspre Georgia de astazi spre Sudul Europei cu multe milenii in urma. Grecii antici si, mai tarziu, romanii au adus la nord de Dunare butasi din familia Muscatului care au devenit, in timp, Tamaioasa romaneasca de astazi.
Cand a ajuns in inima Olteniei, la Segarcea, la inceputul anilor 2000, Tamaioasa romaneasca nu exista decat in variantele de vin demisec sau demidulce, in vreme ce publicul, tot mai avizat, incepuse sa solicite din ce in ce mai mult vinuri seci. O prima varianta a de Tamaioasa romaneasca sec a fost creata cu titlu experimental, pentru a i se intelege aromele, pentru a invata cum interactioneaza cu pamantul si soarele de aici.
Iar rezultatul a fost un vin ca cele pe care le vedem astazi, campion al elegantei, cu arome complexe si plin de viata, vesel si binevoitor, potrivit in orice anotimp, cu sau fara acompaniament gastronomic. Practic, un vin pentru orice ocazie, atat de prietenos si expresiv incat, de atunci, toate recoltele de Tamaioasa romaneasca au fost transformate in vinuri seci. O alegere care s-a dovedit corecta si care a adus medalii de aur acestui vin la concursuri de pe tot globul – doar in 2014 a cucerit cea mai inalta distinctie in China, SUA si Franta, inclusiv in cadrul concursului ultraspecializat “Muscats du Monde”.
Daca vorbim despre familia Tamaioaselor, insa, nu putem uita de Tamaioasa Roza, un soi unic in lume, care nu mai supravietuieste decat in Segarcea. Un vin roze, din aceeasi familie a Muscaturilor, care provoaca pasiuni spontane. Spre deosebire de Tamaioasa romaneasca, unde acumularile de zahar ajung de obicei la 230 de grame per litru, Tamaioasa roza depaseste cu usurinta 240 de grame in zilele in care este pregatit pentru cules. Restul de zahar din vinul demidulce pe care il produc acesti struguri este suficient de mare pentru a echilibra ansamblul, dar suficient de mic pentru a nu fi perceput exclusiv ca un vin-desert.
Si nu, nu este neaparat un vin feminin, cum s-ar crede, mai ales ca debordeaza de arome de trandafiri. Suficiente pasiuni au fost starnite si atunci cand Tamaioasa roza a atins papilele publicului masculin. Si n-ar avea cum altfel, cu rotunjimile sale catifelate, cu dulceata sa perfect echilibrata, cu armonia si caldura cu care inveleste simturile din prima clipa… Este, poate, vinul care descrie cel mai bine peisajul din Segarcea.
Pentru cei care si-au abatut vreodata pasii spre Domeniul Coroanei, gustul de Tamaioasa Roza este suficient pentru a revedea, proiectate in spatele pleoapelor, fotograme fulgurate ale unui adevarat Eden, cu zeci de mii de tufe de trandafiri, cu arbustii si copacii care inconjoara crama, alaturi de cuiburile de lavanda si, in mijlocul tuturor acestor culori si miresme, randurile perfect aliniate de vita de vie care strabat intinderea pana la orizont. Oricine spune ca nu se afla aici Paradisul inseamna ca nu a ajuns insa sa vada cu ochii sai darurile Cerului catre pamantul din Segarcea…
