Niculae Alexandru Vest – Până la tine

de

Până la tine, dragostea mea,

E cale doar de-o ninsoare

Şi parcă mă mustră ceva

Când zăpada se lasă călcată-n picioare.

 

Până la tine, dragostea mea,

Am să mă pierd în frig şi-n ceaţă,

Să suflu în palme ca şi cum m-aş ruga.

Cuvintele să-mi fie cuie de gheaţă.

 

Până la tine, dragostea mea,

E-un fâlfâit de aripi în frig.

Aici sunt atât de singur, încât

Nici nu mă mai aud când te strig.

 

Până la tine, dragostea mea,

E sângele acesta dovadă.

Eu te aştept cu braţele întinse

Între doi tâlhari de zăpadă.

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *