Niculae Alexandru Vest – Până la tine

Până la tine, dragostea mea,

E cale doar de-o ninsoare;

Și parcă mă mustră ceva

Când zăpada se lasă călcată-n picioare.

Până la tine, dragostea mea,

Am să mă pierd în frig şi în ceaţă,

Să suflu în palme ca şi cum m-aş ruga,

Cuvintele să-mi fie cuie de gheaţă.

Până la tine, dragostea mea,

E-un desfăcut de aripi în frig,

Aici sunt atât de singur, încât

Nici nu mă mai aud când te strig.

Până la tine, dragostea mea,

E sângele acesta dovadă;

Eu te aștept cu braţele întinse

Între doi tâlhari de zăpadă.