Până la tine, dragostea mea,
E cale doar de-o ninsoare
Şi parcă mă mustră ceva
Când zăpada se lasă călcată-n picioare.
Până la tine, dragostea mea,
Am să mă pierd în frig şi-n ceaţă,
Să suflu în palme ca şi cum m-aş ruga.
Cuvintele să-mi fie cuie de gheaţă.
Până la tine, dragostea mea,
E-un fâlfâit de aripi în frig.
Aici sunt atât de singur, încât
Nici nu mă mai aud când te strig.
Până la tine, dragostea mea,
E sângele acesta dovadă.
Eu te aştept cu braţele întinse
Între doi tâlhari de zăpadă.
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
