In celebrul sau apartament din strada Zambaccian, cu cele mai faimoase termopane din lume, care sunt, de altfel, mai toate distruse (ce firma de reparatii ar avea curajul sa se atinga de ele?!) l-am provocat pe Adrian Nastase la o incursiune in perioada cea mai linistita din viata unui om. Copilaria si prima tinerete. Dar numai linistite nu au fost in cazul sau. Poate doar lipsite de grijile care il impovareaza acum. (material realizat in aprilie 2008)
Mama trebuia sa mai stavileasca din elanurile mele si ale surorii mele
Marea Dragoste / Tango: Care va este prima amintire din copilarie?
Adrian Nastase: Aveam 2-3 ani si locuiam undeva pe lânga Foisorul de Foc, intr-un apartament micut de 2 camere, intr-o curte interioara cu mai multe familii si cu multi copii, loc de joaca ideal pentru noi. Mai mult decat atat, era in curte o masina – stralucitoare, imensa, vopsita foarte frumos – care pentru mine reprezenta luxul absolut. Era o Pobeda, la ora aceea un varf de eleganta si bunastare. O admiram zilnic, promitandu-mi ca intr-o zi voi fi si eu capabil sa am asa ceva.
Marea Dragoste / Tango: Care a fost relatia cu mama dumneavoastra? Se poate spune ca ati fost „baiatul mamei“?
ADRIAN NASTASE: Trebuie sa recunosc, am fost un rasfatat. Chiar daca mama si-a pastrat mereu atitudinea ei de nemtoaica (bunica mea era austriaca) si avea in sange o anumita rigoare care ne dadea de furca: programul era strict, trebuia sa fim la o anumita ora acasa, nu puteam sa stam foarte mult la ceaiuri, se interesa unde si cu cine plecam… De multe ori, mama trebuia sa mai stavileasca din elanurile mele si ale surorii mele si, când descoperea ca desfaceam televizorul ca sa-i iau lampile si sa le pun pe peretii unei magazii ca sa fac o instalatie care sa functioneze mult mai bine, nu se prea bucura.
Marea Dragoste / Tango: Erati pedepsiti?
ADRIAN NASTASE: Eram, adica nu mai aveam voie sa mai iesim din camera, din casa, mai ales eu. Aveam o multime de prieteni prin
cartier, ma mai bateam, eram deja la liceu, mai veneam acasa invinetit, iar mama, care este foarte sensibila, când ma vedea venind cu tot felul de „rani“ din „teatrul de operatii“, era destul de socata. Au existat gesturi, sa zicem, mai extravagante, care mergeau de la inchiderea unui coleg in dulapurile de la scoala pâna la intâmplari cum ar fi cea pe când eram elev la „Sava“, cand ne-a enervat profesoara de geografie, care ne-a pus sa caram niste covoare. Eu cu un coleg al meu ne-am gândit ca cel mai bine ar fi sa le dam drumul pe casa scarilor ca sa alunece de la etajul doi direct la parter. Intâmplator, in zona respectiva, la parter, se afla si directoarea si gestul acesta ne-a adus mie si colegului meu doua zile de „libertate“, dar pâna la urma lucrurile s-au rezolvat. In liceu, chiar daca eram un lider de opinie, nu luam premiul I. Luam premiul II, III, pentru ca erau câteva fete in clasa care erau distrugatoare, erau niste masini de invatat si de luat note mari. Aveam toata admiratia fata de ele, dar eu aveam o viata ceva mai complicata, era si perioada in care incepeam sa ma uit asa, in peisaj, dupa fete.
Marea Dragoste / Tango: Cand va aduceti aminte ca v-a furat peisajul prima oara?
ADRIAN NASTASE: Eram in liceu si aveam doua zone de interes: in cartier, unde era o fata cu niste picioare superbe – asa vedeam eu lucrurile atunci – si cu care am realizat cateva plimbari ingenue. Din pacate, a plecat in Germania, cu parintii, asa ca idila respectiva nu a mers mai departe de admiratia pe care i-o purtam pentru motivele de care vorbeam. Iar la liceul Sava erau cateva fete absolut superbe. Si sigur ca, având prieteni in alte clase, ii rugam sa-mi faca cunostinta cu ele, ce mai, era o activitate intensa.
Marea Dragoste / Tango: Erati numai dumneavoastra care curtati fetele, sau si ele va curtau pe dumneavoastra?
ADRIAN NASTASE: Pe vremea aceea, aratam destul de bine, spun asta fara modestie si chiar cu usoara aroganta, si primeam destul de multe telefoane acasa. Mama mea era disperata când nu se descurca la telefon, pentru ca o puneam pe ea sa spuna când sunt plecat si pentru cine nu eram acasa. Apoi, sora mea a inceput sa fie un sprijin de nadejde in sensul acesta, mai ales cand a venit si ea la liceu, la Sava.
Marea Dragoste / Tango: Ati fost gelos pe venirea ei pe lume?
ADRIAN NASTASE: Nu, din contra. Aveam 3 ani si m-am bucurat nespus. Am avut si am in continuare o relatie foarte buna cu sora mea. Am sesizat insa ca ambii parinti, nu stiu de ce, se uitau cu mai multa atentie la mine, la activitatea mea scolara, cel putin. Imi aduc aminte ca tata, care era foarte bun la matematica, voia sa ma convinga si pe mine de importanta acestei materii, si a ales o metoda cel putin interesanta. Rezolva el problemele din „Gazeta Matematica“ si voia sa le trimita sub numele meu… Credea ca in felul acesta o sa-mi trezeasca spiritul de competitie si instinctul de invingator. Nu prea i-a reusit. In privinta matematicii, bineinteles…
Marea Dragoste / Tango: Ulterior v-ati mutat de la Foisor?
ADRIAN NASTASE: Da, undeva in Colentina, intr-o casa a bunicilor mei, recuperata intr-un final de tata. Din perioada petrecuta acolo, imi amintesc de primaverile superbe, cand infloreau cei doi ciresi din curte si, impreuna cu tata, intindeam masa de sah si jucam ore in sir. Tatal meu era pasionat de sah, eu nu prea, dar stateam cu stoicism, chiar daca dura foarte mult pâna facea o mutare, si dura 4-5 ore o partida, iar eu ma plictiseam si ma ridicam de la masa, ma duceam si mai faceam si alte lucruri… ma intorceam iar la masa.
Marea Dragoste / Tango: Sa deduc o admiratie aparte pentru tatal dumneavoastra?
ADRIAN NASTASE: Da, la el am admirat in primul rand capacitatea extraordinara de a se bucura de viata. Desi muncea enorm, avea foarte multi prieteni. A fost militar, la 26 de ani a fost decorat de Regele Mihai cu Steaua României, pentru ca pe 23 august ‘44, impreuna cu un grup de muncitori (el fiind ofiter, dar si student la Politehnica si facând practica la o fabrica de armament de langa Brasov) a format o baterie de artilerie ad-hoc, cu ajutorul careia, pana cand a ajuns armata, a aparat Brasovul de nemtii care se retrageau si care ar fi vrut sa faca din orasul de la poalele Tampei o reduta. Au rezistat cu mult curaj cateva zile si cu siguranta au grabit si ei incheierea razboiului. Dupa aceea a fost conducator de doctorat pe domeniul izotopilor, a fost o vreme secretar in Academia Romana si apoi director pentru invatamantul superior si cercetare in Ministerul Invatamantului.
Marea Dragoste / Tango: Si va lua cu el la serviciu?
ADRIAN NASTASE: Cand invatam la Sava si locuiam in Colentina, obisnuiam sa ma duc de la scoala la el, la Academie, si il asteptam
sa-si termine treburile ca sa mergem impreuna acasa. Ce imi mai amintesc cu placere despre tata este ca avea o voce extraordinara si canta foarte bine la vioara. Facuse studii muzicale la Mânastirea Dealu, cu tatal Lolei Bobescu, si mergea la tot felul de petreceri si canta. Mama ma trimitea deseori sa-l iau cu masina de la petreceri. La intalnirile lunare cu fostii colegi de la Dealu, unde el fusese in toti anii sef de promotie, mergea singur, dar la multe petreceri mergeam cu totii.
Marea Dragoste / Tango: Intotdeauna ati fost asa elegant, pedant, atent la detalii?
ADRIAN NASTASE: Mama mea era foarte pedanta si nu ma lasa sa ies oricum din casa. Dupa aceea, am continuat sa fiu atent la lucrurile acestea. Cât am lucrat la Institutul de Cercetari Juridice, umblam imbracat mai mult sport. Mergeam la birou, uneori cu bicicleta. Si mergeam din Dorobanti, o taiam pe la Muzeul de Arta, intram prin Cismigiu si ajungeam cam acolo unde se uita Traian Basescu la balconul de unde se astepta sa-i faca cineva cu mâna când a lovit de curând masina. Foarte aproape de locul acela era Ministerul de Justitie, iar la etajul VI era Institutul de Cercetari Juridice, la care am lucrat eu.
Intr-o zi, fara sa spun nimic, am venit cu o fata acasa
Marea Dragoste / Tango: Ce faceati duminicile?
ADRIAN NASTASE: Mergeam uneori cu parintii mei la Tartasesti, acolo unde s-a nascut tatal meu. El avea cateva zeci de stupi si incepuse sa ma pasioneze ideea de a face rost de bani din apicultura. Am lucrat câteva veri la un proiect foarte ambitios, si anume laptisorul de matca. Din pacate, dupa ce am terminat noi totul, pretul scazuse de la 30.000 de lei pe kilogram la 6.000 de lei si am ramas cu putini bani.
Marea Dragoste / Tango: Ce voiati sa faceti cu banii?
ADRIAN NASTASE: Voiam sa-mi cumpar o masina. Pâna la urma, tatal meu, cand a vazut ca eram asa de pasionat, m-a lasat sa conduc si eu masina lui, o Dacie 1100. Asta deja mi-a crescut nivelul de atractie intelectuala…
Marea Dragoste / Tango: Au fost cadouri primite in copilarie care v-au ramas in memorie?
ADRIAN NASTASE: Da, multe, chiar daca nu erau lucruri extraordinare, dar pentru noi reprezentau mai mult decat Universul intreg. Imi aduc aminte de o minge speciala. Era de cauciuc galben, cu striatiile unei mingi de fotbal, dar mirosea foarte frumos… si acum simt acel miros proaspat, extrem de placut. Mi-o adusese tata de la Praga si am tinut enorm la ea. Cand, intr-un final, s-a spart, a fost o drama de proportii. Erau bucuriile sarbatorilor, cu limitele perioadei. Atunci era moda cadourilor „pretioase“ din China. Am primit pe la 6-7 ani de la regretatul academician Cajal un stilou pe care el il adusese din China. Sunt cadouri care nu spun mare lucru astazi, dar atunci, in contextul acela restrictiv, erau exotice si speciale. Nu valoarea lor conta, cât semnificatia si, iata, amintirea lor peste timp.
Marea Dragoste / Tango: Ce va amintiti despre primele iubiri? Le prezentati familiei?
ADRIAN NASTASE: Nu stiu daca pot vorbi despre iubiri, dar stiu ca intr-o zi, fara sa spun nimic, am venit cu o fata acasa, iar dimineata ea nu s-a descurcat foarte bine prin apartament si a nimerit in livingul in care tatal meu lua micul dejun. Cred ca a fost destul de socat atunci. Ulterior, asemenea momente au fost evitate pentru ca, printr-un concurs de imprejurari, pe la 24 de ani, eu am obtinut o garsoniera. Oricum, erau alte timpuri, erotismul se cultiva mai intai prin intermediul lecturii, erau pagini de neuitat din Rebreanu, din autorii francezi la moda – Camus, Sartre, Simone de Beauvoir, erau piese de teatru care ne-au marcat. Lectura, pentru generatia mea, a fost un mod de evadare. Din nefericire, tinerii de astazi se formeaza direct prin imagini, care iti impun deja restrictii. Cuvintele citite te trimiteau intr-o zona a imaginarului care nu avea limite.
Marea Dragoste / Tango: Dar ce formule foloseati ca sa cuceriti o fata?
ADRIAN NASTASE: Ei bine, acestea sunt deja marci inregistrate pe care nu le pot dezvalui gratuit! Ele se transmit cel mult din generatie in generatie. Desi am incercat sa-l sfatuiesc pe Andrei, fiul meu cel mare, el se pare ca nu are nevoie de ajutor, si, oricum, lucrurile stau altfel acum. Pe timpul tineretii mele lumea se hranea din cultura si din educatie. Un bilet la Cinemateca (unde erau foarte putine locuri) era un element de atractie si apoi, evident, filmele se proiectau in penumbra, ceea ce, desigur, permitea urmarirea actiunii in conditii foarte bune… O invitatie la teatru era, iarasi, un posibil inceput de idila.
Marea Dragoste / Tango: Mama dumneavoastra avea ceva de spus in privinta cuceririlor fiului ei?
ADRIAN NASTASE: Mama mea a fost intotdeauna foarte pretentioasa. Imi aduc aminte ca, la 15 ani, facusem o pasiune pentru o fata din cartier, mai mare decat mine, despre care mama avea o parere foarte proasta. Pentru mine, insa, arata foarte bine si mi se parea speciala.
Marea Dragoste / Tango: Si isi impunea punctul de vedere?
ADRIAN NASTASE: Evident ca nu, pentru mine toate aceste fete pline de viata reprezentau o experienta extraordinara, dar pe mama o scandalizau si se manifesta ca atare de fiecare data. Imi amintesc de o alta prietena a mea, tot mai mare decat mine, care era dansatoare la barul Melody. Mama era disperata. Pana m-am casatorit cu Dana am trait asa, mai agitat. Pana la urma, cred ca e firesc pentru orice tanar sa-si traiasca mai aventuros anii aceia. Câta vreme ai capul pe umeri si stii foarte bine ce urmaresti in viata, aventura din tinerete nu este decât o forma de a capata experienta de viata.
Prima mea casatorie a durat trei luni
Marea Dragoste / Tango: Dar cum va imaginati atunci viitorul dumneavoastra?
ADRIAN NASTASE: Pana la 40 de ani am trait in lumea stiintifica, in domeniul cercetarii, eram unul dintre cei mai buni specialisti in Drept International. Si probabil ca, daca nu s-ar fi schimbat nimic in România in 1989, ieseam la pensie, eventual, cercetator principal gradul II, pentru ca la noi in Institut, fiind doar 30 de persoane, nu aveam dreptul la gradul I, respectiv cel de profesor. Era insa o viata linistita, petrecuta in lumea cartilor – ritmul vietii era foarte lent si aveam mult timp pentru reflectie.
Marea Dragoste / Tango: Dar viata privata?
ADRIAN NASTASE: Eu m-am casatorit prima oara la 23 de ani, strict dintr-un elan juvenil, datorita faptului ca, impreuna cu prima mea sotie, am organizat festivalul Primavara Baladelor si, entuziasmati de pregatiri, am vrut sa ducem acel spirit si in plan privat.
Marea Dragoste / Tango: Si mama ce a spus?
ADRIAN NASTASE: Mama nu a fost entuziasmata nici de idee, nici de alegere, dar nu prea avea ce sa faca. De altfel, a durat putin. Eu terminasem atunci facultatea, incepusem sa lucrez si imi imaginam familia intr-un anumit fel, cum vazusem acasa. Ileana era inca studenta, avea alte proiecte, vedea viitorul intr-un mod diferit. Asta m-a lecuit o vreme de casatorie.
Marea Dragoste / Tango: Cat a durat exact?
ADRIAN NASTASE: Prima casatorie? Trei luni, daca nu ma insel. Ne-am dat seama repede ca era o greseala, iar eu sunt foarte hotarat cand iau o decizie. Divortul a fost alegerea justa, pentru amandoi. Ne-am reconstruit foarte frumos viata, fiecare din noi, ea traieste acum in Statele Unite. Sper ca e fericita. Eu – cu siguranta sunt.
Marea Dragoste / Tango: La divort erati convins ca la un moment dat va veti recasatori?
ADRIAN NASTASE: Categoric. Dar am decis ca, pana cand se va intampla din nou acest lucru, sa traiesc mai intens, sa profit la maxim de viata, de profesia mea de cercetator, care imi oferea multa libertate. Mergeam la Institut de la 9 la 14 si nu in fiecare zi, puteam petrece mult timp prin biblioteci…
Marea Dragoste / Tango: Cum a fost intalnirea cu Dana Miculescu?
ADRIAN NASTASE: Intalnirea cu Dana s-a petrecut in „preistorie“, cand amandoi aveam un anumit parcurs. Dupa facultatea de Drept, eu m-am inscris si la Filologie, sectia Sociologie. Acolo, aveam scutire de frecventa, fiind la a 2-a facultate. Mergeam doar la examene, dar incercam sa ma folosesc de notitele colegilor de la seminarii si cursuri. Pe Dana am remarcat-o la examene. Era o prezenta foarte distinsa. Era trasa ca prin inel, foarte subtire si arata foarte bine. Avea si atunci zambetul acesta formidabil, dar… n-a fost sa ne apropiem mai mult atunci. Eu aveam o viata agitata, cu numeroase cuceriri, a fost mai bine ca nu s-a intamplat nimic. Ne-am intalnit mai tarziu, peste 10 ani, prin intermediul unei prietene. Ea m-a invitat la Dana si am cazut in „capcana“. Ne-am mai intalnit prin niste autobuze. Dana chiar mi-a salvat viata o data, in sensul ca a evitat in ultima secunda sa ma calce cu masina, avea o Dacie Break…
Marea Dragoste / Tango: Cand ati simtit ca poate fi mai mult decat una dintre relatiile dumneavoastra obisnuite si numeroase, dupa
cum marturisiti?
ADRIAN NASTASE: In momentul in care am convins-o sa vina acasa la mine si i-am pus muzica de Wagner si am vazut cum reactioneaza. Adica aproape a adormit! Am zis: ea e, iata pe cineva care este complementar cu mine. Lasand gluma la o parte, ceea ce am apreciat de prima data la ea, si continuu sa apreciez, este distinctia. Are o frumusete speciala. Nu una agresiva, ci una eleganta. Apoi, are aceleasi conceptii despre viata si despre familie ca si mine. De altfel, si tata s-a casatorit cu mama la 35 de ani. Si el a mai avut un alt mariaj… Cred ca toate acestea au dus la o constructie serioasa, si apoi cei doi copii ai nostri au sudat definitiv relatia.
Marea Dragoste / Tango: Ati sarit niste etape… Ati ajuns deja la copii.
ADRIAN NASTASE: Am ajuns destul de repede.
Marea Dragoste / Tango: S-au spus multe rautati legate de mariajul dumneavoastra. Faptul ca era fata ambasadorului Miculescu a
contat in vreun fel?
ADRIAN NASTASE: S-au spus mai multe rautati. Prima mea sotie se numea Ileana Preoteasa si unii au spus ca m-am casatorit cu ea datorita tatalui sau. Din nefericire, tatal ei murise in 1957 si nu prea avea cum sa ma ajute. Pe tatal Danei nici nu l-am cunoscut la inceput, era intr-un fel de exil in China, chiar daca era ambasador, nu mai avea nicio functie politica si nu avea voie sa vina in România nici in concediu. A stat 7 ani acolo, si era mai curand pe lista neagra decat pe cea de avansari. Dar asta nu inseamna ca nu l-am apreciat enorm si, cand l-am cunoscut mai bine, mai ales dupa ‘90, am avut o admiratie nesfarsita. Un om care se scula zilnic la 5.30, care muncea non-stop, care a contribuit enorm la dezvoltarea agriculturii in România, care a invatat din SUA, lucrând pe o plantatie, tehnicile moderne de irigatie, de eficientizare a culturilor agricole. In China s-a apucat sa-i invete pe localnici sa cultive struguri si sa aprecieze un vin bun, multe dintre podgoriile de acolo si alte proiecte i se datoreaza…
Marea Dragoste / Tango: Dar el cum va privea la inceput, erati in definitiv cel care ii fura fata?
ADRIAN NASTASE: Initial n-am avut o relatie prea buna, e adevarat, el ma privea cam ciudat, eu la fel. A fost cam complicat o vreme, dar timpul a rezolvat totul.
Marea Dragoste / Tango: Cum a fost cererea in casatorie?
ADRIAN NASTASE: Aveam febra destul de mare si mi-am dat seama ca cea mai buna solutie, ca sa aiba cine sa ma ingrijeasca, era sa o cer de nevasta! Lasand gluma la o parte, lucrurile erau deja clare, eu ma mutasem la Dana acasa, imi pregatea dimineata omleta din ouale pe care le cumpara zilnic din piata Dorobanti (fara sa stie ca tocmai ouale noastre vor deveni ulterior un subiect de legenda) si m-a cucerit definitiv… Asa ca am invitat-o la un concert la Ateneu, apoi la restaurant la Pescarus si am inceput sa-i vorbesc de proiectele de viitor. I-am spus ca trebuie sa ne vindem ambele apartamente si sa ne luam unul mai mare, pentru ca o familie nu putea avea doua case… si a inteles ca nu mai era drum de intoarcere.
Ma uitam cum ii creste burta Danei si era incredibil, ea fiind atat de slaba inainte. Dar momentul care m-a marcat a fost acela in care am simtit pentru prima data clar miscarile copilului si am realizat ca in curand o sa fim trei si cu adevarat o familie.
Marea Dragoste / Tango: V-ati dorit de la inceput copii?
ADRIAN NASTASE: Mie imi plac foarte mult copiii, eu mi-as fi dorit si mai multi, dar suntem foarte fericiti cu cei doi baieti ai nostri.
Marea Dragoste / Tango: Cum ati trait perioada primei sarcini?
ADRIAN NASTASE: A fost un sentiment foarte ciudat pentru mine. Ma uitam cum ii creste burta Danei si era incredibil, ea fiind atat de slaba inainte. Dar momentul care m-a marcat a fost acela in care am simtit pentru prima data clar miscarile copilului si am realizat ca in curand o sa fim trei si cu adevarat o familie. Aveam o prietena medic, cu care Dana a nascut si care ne-a fost foarte aproape in perioada aceea. La spital a fost mai complicat, a trebuit sa vina pe lume prin cezariana, dar slava Domnului, totul a continuat normal. Cand l-am tinut in brate, prima data, pe Andrei, a fost ca si cum as fi tinut in brate un asteroid, a fost extrem de ciudat si total diferit fata de tot ceea ce traisem pana atunci, nici nu se poate defini. Nu mai vazusem niciodata un copil asa de mic, daramite sa-l ating… Apoi m-am obisnuit asa de bine, ca numai eu ii faceam baita seara. A fost extrem de important pentru amandoi. Dupa ’90, nu am mai avut atat de mult timp si regret enorm acest lucru. A fost foarte greu de „pilotat“ familia si educatia lor in acea perioada. Uneori au beneficiat de un statut special datorita pozitiei mele, dar de cele mai multe ori au avut de suferit.
Marea Dragoste / Tango: Care au fost cele mai emotionante momente petrecute in familie?
ADRIAN NASTASE: Au fost nenumarate momente emotionante, multe dintre ele emotionante in sens negativ, cum ar fi disparitia tatalui meu sau al Danei, momente in care traiesti mult mai intens ideea de familie si apreciezi fiecare clipa petrecuta impreuna. Apoi au fost vacantele, in care ne detasam de toti si de toate si, nu in ultimul rand, fiecare zi de 31 iulie, cand sarbatorim aniversarea casatoriei noastre intr-un mod mai special (n.r. isi reinnoiesc declaratiile de dragoste imbracati in alb amandoi) si categoric nimeni nu are voie sa lipseasca. La fel de Paste sau de Craciun…
Marea Dragoste / Tango: A fost vreo clipa in care v-ati fi dorit sa nu fi avut familie ca ei sa nu sufere din cauza dumneavoastra?
ADRIAN NASTASE: Nu, nu am gandit niciodata asa, pentru ca fara familie mi-ar fi fost extraordinar de greu sa rezist. Probabil ca i-as fi facut cadou lui Traian Basescu apartamentul din Zambaccian, ca sa nu mai aiba probleme cu cel din Mihaileanu, si as fi plecat oriunde in lume, satul de mizeriile celor care, de altfel, nu au facut altceva decat sa raspunda la o comanda politica. Dar, daca am reusit sa trec peste acea perioada, a fost multumita Danei, lui Andrei si lui Mihnea; au mai fost sora mea, mama mea, care din pacate ma suna zilnic sa-mi spuna ce mizerii au mai aparut in ziare…
Marea Dragoste / Tango: Cu atat mai mult, nu v-a tentat niciodata sa va luati familia si sa plecati din tara?
ADRIAN NASTASE: Nu, eu sunt un luptator si sunt mult mai multe lucrurile care ma motiveaza decat cele care ma deprima. Singurul lucru pe care l-am facut (spre dezamagirea lor, care s-au suparat pe noi) a fost sa ne trimitem copiii sa studieze in afara tarii, departe de tot ce ni se intampla noua. Sa nu citeasca ziare, sa nu auda revista presei, sa nu aiba colegi care sa le reaminteasca de ceea ce ei vroiau sa uite… Le-a fost extrem de greu in acesti ani, noua la fel. Am fi vrut sa fim impreuna cu totii, aici, dar am ales varianta cea mai putin dureroasa.
Marea Dragoste / Tango: Cand ati plans ultima oara?
ADRIAN NASTASE: Nu am plans de multe ori in viata… M-a coplesit durerea provocata de moartea tatalui meu, si acum imi dau lacrimile cand imi amintesc de telefonul pe care mi l-a dat sora mea de la spital… tata facuse inca un infarct, intotdeauna m-am intrebat daca s-a facut tot posibilul ca sa fie salvat, dar asta e o alta poveste… La fel, cand a murit tatal Danei am fost foarte afectat – in general cand au disparut persoane dragi noua, spre exemplu, nasul nostru de cununie, Nicolae Fotino… Cand am pierdut alegerile, am venit acasa pe la 2-3 noaptea: eram trist, dar nu am plans. Eu am crezut atunci ca am predat o stafeta. Mai mult, vorbisem inainte cu Basescu, care avea impresia ca am castigat eu si ma rugase sa nu il impiedic sa-si duca la bun sfarsit proiectele cu Bucurestiul… nu aveam cum sa banuiesc ca lucrurile vor lua o astfel de intorsatura…
Marea Dragoste / Tango: Aveti ceva sa va reprosati?
ADRIAN NASTASE: Pentru pierderea alegerilor? Nu stiu daca poate fi vorba de reprosuri, poate daca unii colegi ai mei nu ar fi simtit ca au sacii in caruta dupa primul tur si ar fi continuat campania, lucrurile ar fi stat altfel. Daca alti colegi nu ar fi acceptat sa se elimine listele suplimentare care au contat in primul tur, multi dintre votantii mei nu s-ar mai fi aflat in imposibilitate sa-si exercite drepturile. Poate daca CV Tudor nu l-ar fi sprijinit pe Traian Basescu, chiar daca ulterior acesta a facut guvern cu UDMR-ul, sau daca i-as fi promis aceluiasi CV Tudor scaunul de presedinte al Senatului, cum imi sugerau multi, lucrurile ar fi stat altfel… Sunt multe variabile care ar fi putut sa modifice rezultatul final. Dar istoria e alcatuita din certitudini, nu din eventualitati.
Regret multe lucruri si cred ca am facut destule greseli
Marea Dragoste / Tango: Credeti ca atitudinea dumneavoastra, catalogata ca fiind aroganta, a contat?
ADRIAN NASTASE: Eu nu cred ca sunt arogant. Cei care ma cunosc pot sa confirme. Dar e adevarat ca nu imi place mojicia, nu imi place sa ma bat pe burta cu nimeni, nu imi plac golaniile de niciun fel. Si, din aceste motive, probabil ca sunt mai rigid, educatia primita de acasa ma determina sa am anumite asteptari. Dar vad ca, in jurul nostru, educatia tinde sa devina o exceptie, un exotism, ca si respectul pentru reguli. Daca a vorbi corect gramatical si a astepta si de la ceilalti s-o faca este aroganta, atunci probabil ca sunt arogant. Daca astept de la ceilalti sa-si respecte promisiunile, sa fie morali, sa faca ce au de facut, probabil ca sunt arogant. Tot ce nu e smecherie, abilitatea de a te descurca pe lânga reguli, sfidarea autoritatii, tinde sa fie considerat aroganta. E o rescriere a criteriilor cu care nu pot fi de acord. Din pacate, noile generatii cresc si devin generatii adulte cu ferma convingere ca scoala e pierdere de vreme, iar cine isi plateste impozitele la timp si sta la semafor, la rosu, e fraier.
Marea Dragoste / Tango: Dar regretati ceva din cei 4 ani de la guvernare?
ADRIAN NASTASE: Regret multe lucruri si cred ca am facut destule greseli. Am ales gresit multi dintre oamenii in care am avut incredere si in sfera personala, si in sfera politica… dar nu pot schimba trecutul. Tot ce pot sa sper e ca lucrurile bine facute vor iesi la iveala prin comparatie cu ceea ce s-a intamplat dupa aceea. Daca a existat summit-ul NATO la Bucuresti, este si pentru ca guvernul pe care l-am condus a reusit integrarea Romaniei in NATO. Aceeasi reuniune a avut loc in Casa Poporului care, daca nu m-as fi luptat efectiv cu toata lumea pentru finalizarea lucrarilor in perioda 1992-96, ar fi ajuns un morman de ruine, sau poate cel mai mare bordel sau casino din lume. Evident, pe langa lucrurile bune au fost si greseli, categoric.
Eu nu mai am scopuri egoiste in politica – nu mai am la ce functii sa aspir, nu-mi mai trebuie demnitati de niciun fel, dar ma intristeaza timpul irosit, posibilitatile pierdute, faptul ca nu ne miscam deloc in directia buna.
Marea Dragoste / Tango: Pe plan personal, ar fi ceva ce v-ati dori sa schimbati din trecutul dumneavoastra?
ADRIAN NASTASE: Daca as putea acum sa schimb lucrurile, n-as fi intrat in politica in 1990 cu atata optimism fata de evolutia tarii. Spun lucrul acesta cu tristete. Acum am un anumit drum si am realizari pe care nu vreau sa le las sa fie distruse de altii, si la nivel politic, si guvernamental, dar altfel, daca as fi stiut cum merg lucrurile, poate as fi ales o existenta cu o pondere mult mai mare a vietii de familie. As fi putut sa fac multe alte lucruri, poate la fel de bine, daca nu chiar mult mai bine. Dar am crezut ca pot participa la transformarea României. Am plecat la drum – ca multi altii din generatia mea – cu gândul ca, daca stabilim obiective clare si le respectam, tara asta se poate alatura lumii cu adevarat civilizate, intr-un termen rezonabil. Iar ultimii ani echivaleaza cu o ratacire, cu o irosire a posibilitatilor… Când am facut eforturi, in guvernarea 2000-2004, sa intram in NATO si sa ajungem in pragul Uniunii Europene, credeam ca pasii decisivi s-au intâmplat deja si ca evolutia este ireversibila.
Marea Dragoste / Tango: Dar evolutia este ireversibila, nu ne mai putem intoarce la ce-a fost…
ADRIAN NASTASE: Evident, dar accesul in aceste organizatii nu insemna finalul drumului pentru România. Urmarea logica era ca toate oportunitatile si toate beneficiile sa se distribuie in intreaga societate. Si catre toate grupurile sociale. Efectiv credeam ca mandatul urmator va insemna o constructie generalizata. Ferme care sa transforme gospodariile taranesti in surse de venit pentru cei din mediul rural, mici fabrici in diverse localitati, autostrazi si sosele in toata tara. Scoli, gradinite noi… Aderarea a adus bani pentru toate aceste constructii. Banii exista, doar ca ei nu sunt folositi acolo unde e nevoie de ei. Toate acestea erau la indemâna României. Cineva insa tot va trebui sa dea socoteala. Oamenii nu pot avea rabdare la nesfârsit. Vad asta, in deplasarile mele prin tara, când stau de vorba cu ei. Le citesc in ochi revolta, nemultumirea, nerabdarea. Si toate acestea ma fac sa vreau sa lupt in continuare. Eu nu mai am scopuri egoiste in politica – nu mai am la ce functii sa aspir, nu-mi mai trebuie demnitati de niciun fel, dar ma intristeaza timpul irosit, posibilitatile pierdute, faptul ca nu ne miscam deloc in directia buna.
Marea Dragoste / Tango: Ce va doriti pentru fiii dumneavoastra?
ADRIAN NASTASE: Mi-as dori foarte mult sa aiba intelepciunea sa se intoarca in România dupa terminarea studiilor, si cred ca o vor avea. Sper sa invete din greselile noastre, dar si din greselile lor, si sa aiba o viata mai plina si mai fericita decat a noastra. Si mai sper ca aceasta Românie in care isi vor intemeia familii si vor imbatrâni sa fie mai rationala, mai asezata, mai civilizata si, mai ales, condusa dupa reguli. Altfel, ei si generatia lor vor fi sperat degeaba ca România poate face pasul spre normalitate.
Interviu de Roxana Iliescu, realizat in aprilie 2008
Fotografii: Roxana Iliescu, Nicola Odobescu, arhiva personala
