fbpx

Traian T. Cosovei – Fir nevazut

de

Va mai fi vreodata asa –
o lume dezbracata de cuvinte ca o toba de tinichea
batuta de-o gura printre girafe, ursi, rinoceri?

Va mai fi vreodata asa –
o lume dezbracata de cuvinte ca o toba de tinichea
batuta de-o gura printre girafe, ursi, rinoceri?

Va fi ca-ntr-un maine cu ranjet de ieri?
Ca-ntr-un ciorchine de viata strivit intre
orele mici ale serii;
vremea cand lacrima nu mai plange, cand rasul
indeasa biberoane de fier in gura durerii?
Cand pe asfaltul botit
caligrafia insangerata a pasarii
desena un tarziu prea curand…
O, mama, viata mea va trece invatand limbi straine cantand?

Va mai fi vreodata asa?
Cuvintele intrebau singure orchestra cu muzici de mucava.
Va fi un parfum ca o intortochere de nume ilustre, –
o, mama, viata mea va purta drapeluri, pumnale ori fuste?
Va respira miros de asfalt, de petrol, de furnale –
Va supravietui unor simple urale?
Alb-negru, alb-mut, alb-sonor
voi fi mai putin singur ca o oglinda de ascensor?

Prin porti de hotel, de garaj, de vestiare
voi trece ca o urma de ruj pe pahare?
In fanfara de falci, in orchestra obeza
canibal al silabei,
halca de porc sub maini subtiri de maseuza
cu care timpul, ah, timpul te toarce intr-un fir transparent,
intr-o inserare dulce spre o noapte amara –
intr-o amintire – miros pentru o nara de caine –
fir nevazut
leganand un paianjen de ieri
spre musca zilei de maine.

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.