Uca Marinescu, cea mai cunoscuta femeie-explorator din Romania, spune ca in expeditiile pe care le-a facut nu a incercat sa atinga o noua performanta, ci a a avut ca obiective cunoasterea oamenilor, a vietii lor, sa invete cat mai multe de la ei, chemarea catre toate acestea fiind mai tanara ca ea.
“Realizarile intotdeauna pot fi si ale femeii, si ale barbatului”
La conferinta de lansare a campaniei de promovare a povestilor de succes ale femeilor in cadrul proiectului european “Sanse egale pentru cariere de succes”, organizata, miercuri, de catre Agentia Mediafax si SIVECO, Uca Maria Marinescu – alaturi de mai multe femei, intre care Adriana Saftoiu, Aurelia Visinescu, Andreea Paul si Magda Matache – a vorbit despre chemarea ei catre explorare.
Un interviu al Ucai Marinescu, alaturi de alte 31, e cuprins in cartea intitulata “Cariera – substantiv feminin”, lansata miercuri.
Uca Marinescu s-a declarat “emotionata si onorata” pentru implicarea sa in proiectul MEDIAFAX si SIVECO, declarandu-se convinsa ca “ar mai fi putut fi multe volume”.
“Realizarile intotdeauna pot fi si ale femeii, si ale barbatului”, a punctat profesorul Uca Marinescu, care a strabatut toate continentele, fiind prima romanca ajunsa in Antartica.
Uca Marinescu a sustinut ca in toate actiune sale s-a intamplat cateodata sa fie singura romanca si acest lucru, probabil, a facut-o sa iasa in evidenta.
“Am avut niste principii care s-au format pe parcursul vietii. Am incercat intotdeauna sa nu fac parte din problema, ci sa fac parte din actiune. Ideea mea a fost de a nu crea probleme, ci de a prelua problema si sa actionez”, a declarat Marinescu.
Legat de chemarea pe care a simtit-o catre expeditii, Uca Marinescu a declarat ca aceasta chemare, pe care poate nu o au toti, pentru ea si acum este un miracol.
“Niciodata nu am stiut cand plecam intr-o expeditie grea. Cu jumatate de an inainte n-am stiut ca voi merge acolo, ci pur si simplu chemarea a fost cea care m-a incitat, care a aparut. Acum de doi ani incerc sa-mi spun «Gata, ma potolesc, scriu, imi adun toate datele». Dar dupa acea calatorie in jurul lumii in 2010 a aparut chemarea Mongoliei, cu centrul sau energetic, si acum a aparut din nou chemarea – deja sunt cu jumatate din ganduri mele acolo – respectiv catre o zona din Himalaya”, a afirmat Uca Marinescu.
Ea a precizat ca in expeditii nu a incercat sa atinga o noua performanta. “Pentru mine a insemnat altceva, au fost obiective sa cunosc oamenii, viata lor, sa invat cat mai multe de la ei”, a adaugat exploratoarea.
“Eram singura femeie, mai erau zece barbati”
In conferinta de miercuri, Uca Marinescu a vorbit despre faptul ca lumea este un dar, al ei fiind cunoasterea lumii. A vorbit despre locurile sale preferate unde se mai pastreaza puritatea, locuri nepoluate de omul modern, unde a gasit civilizatii perdute in timp si spatiu.
Uca Marinescu a povestit si despre expeditia din jurul lumii, trecerea prin 24 de tari, cand la un moment, pe la jumatate, prin Azerbaidjan, a simtit ca nu mai poate, “nu de efort fizic”, ci pentru ca a acumulat prea multe cunostinte si “parca nu mai aveau loc”.
“Primul impuls a fost sa vin acasa. Am stat inchisa o zi in camera si mi-am montat din nou psihicul ca nu trebuie sa cedez in fata acestei asa-zise oboseli si am plecat mai departe. Un alt principiu al meu este ca nu exista nu pot in viata, exista nu stiu sau nu vreau”, a sustinut Uca Marinescu.
Ea a mai relatat momente de slabiciune din expeditia de la Polul Nord, unde a mers kilometri pe schiuri, carandu-si sania.
“Eram singura femeie, mai erau zece barbati, cu pregatire speciala, echipament special. Am plecat in ultimele zece zile, pentru ca nu aveam fonduri. Am avut noroc ca a fost organizata de rusi, care mi-au spus ca ma considera ca fac parte din Moldova si nu trebuie sa mai platesc taxa internationala. Fiecare expeditie are povestea sa. Am ajuns tarziu acolo, cei zece barbati s-au uitat putin asa, probabil se asteptau sa vada o namila de femeie, le-am citit gandurile, probabil se intrebau ce sa faca cu mine”, a povestit Uca Marinescu.
La intoarcere, la Havana, membrii expeditiei au recunoscut ca au avut noroc cu Uca Maria Marinescu, pentru ca, atunci cand o vedeau cat e de ambitioasa, ei, barbatii, nu puteau ceda.
Totusi, in primele zile ei si-au spus ca Marinescu merge foarte greu.
“In gandul meu intrase microbul ca nu mai pot. Aveam pregatire, dar era foarte greu, erau temperaturi de -36 de grade Celsius, mers printre gheturi, mai ales faptul ca, psihic, calota polara pluteste pe apele Oceanului Arctic, adica se misca, nu aveam siguranta, nu stiam unde punem cortul, daca nu se rupe gheata. Spunandu-mi ca nu mai pot, nu mai pot, la un moment dat mi-am dat seama ca mergeam. Nu era problema decat psihologica. Am ajuns cu bine, a treia din cei 11 cati eram. Un chinez a facut hipotermie”, a povestit Marinescu.
“Ma mir eu de aceasta chemare care e mai tanara decat mine”
Uca Marinescu afirma ca femeile sunt mai puternice. “Sunt femei, mame, sotii, avem profesia. Incercam in fiecare sa fim performante”, a aratat ea.
Despre chemarea catre explorare, Uca Marinescu a spus ca a plecat sa gaseasca “ceva, niste raspunsuri”, pentru ca in viata fiecare isi pune intrebari.
“Ma mir eu de aceasta chemare care e mai tanara decat mine, care nu vrea sa cedeze”, a declarat Uca Marinescu.
Totodata, ea a povestit despre un alt trofeu special, primit acum cativa ani, cand a reprezentat Romania intr-o ascensiune pe Mont Blanc, in urma unei alegeri a Ministerului Sportului, a Comitetului Olimpic Roman, ca la varsta pe care o are sa faca acea escaladare.
“Fiecare tara a UE a avut o reprezentanta. A fost o actiune foarte bine organizata, foarte reusita. Am reusit aproape toate sa urcam in varf, dar ideea era sa facem un cerc, o coarda in jurul Mont Blanc. Franta preluase conducerea UE, iar tarile unite insemna ca vom fi puternici. La intoarcere, presedintele Frantei de atunci, Nicolas Sarkozy, ne-a oferit cate un trandafir alb, care nu s-a ofilit. E dintr-un portelat special, ramane vesnic pentru mine ca un trofeu special”, a spus Uca Marinescu.
