fbpx

Cristina Chiriac: Ia este mantia femeilor curajoase!

de

De numele ei se leagă proiectul RomânIA Autentică, iar cele mai frumoase ii românești, recreate strict după modele vechi, autentice, se găsesc la Flori de ie, într-un spațiu magic în care, atunci când ajungi, simți efectiv că ai evadat din lumea ta și ai ajuns într-un univers al liniștii și al energiei curate. Cristina Chiriac este doctor în economie și președintă a Asociației Naționale a Antreprenorilor, a lucrat în administrația publică, iar de câțiva ani încoace se dedică, cu generozitate și iubire, unui domeniu artistic menit să țină în viață frumusețea tradițiilor românești.

 

Ești doctor în economie, dar te ocupi de fashion în cel mai nonconformist mod cu putință… Ce școli ai făcut și care au fost pașii profesionali care te-au adus până aici?

Cristina Chiriac: Am făcut multe scoli, cum ar spune, mândră, mama mea, și îți pot spune sincer că fiecare etapă nearsă a fost încă o lecție de viață asumată. Poate și de aceea când am simțit că nu mai am unde să mă duc, m-am oprit. Am făcut Finanțe, Bănci, Burse de Valori și Asigurări și cred cumva că am fost printre cei mai tineri experți contabili din România. La 26 de ani eram deja expert contabil, apoi treptat mi-am luat toate acreditările, să zic așa, în domeniul economic și tot nu mi-a fost de ajuns. Am urmat apoi Facultatea de Științe Juridice și Administrative, un masterat, două, apoi un doctorat… Și abia apoi, mult mai apoi am învățat să trăiesc. Singura zestre pe care ai mei mi-au dat-o a fost educația și dorința de a fi om.

Ai avut și regrete după ce ai renunțat la munca cu cifrele – ai avut vreo clipă când ți-a fost dor de certitudinile științei?

Cristina Chiriac: Incertitudini, da. Regrete, nu. De fapt eu nu mi-am părăsit niciodată cifrele, doar le-am înfrumusețat, le-am dat viață și le-am conturat în cea mai frumoasă poveste despre antreprenoriat, o poveste care a început cu un simplu vis și în care am transpus toate cunoștințele mele.

Nu te-ai temut de partea financiară, de faptul că e un domeniu, cumva, incert, nu poți prevedea că va fi cu adevărat frumos și că va avea succes…

Cristina Chiriac: Ba da, recunosc că m-am temut foarte mult, mai ales că era un domeniu total necunoscut pentru mine. Nu am conștientizat nicio clipă amploarea acestui proiect. A fost o provocare foarte mare și îți mărturisesc că am avut multe momente când am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare, nopți nedormite de griji, geamantane rupte, dureri de spate, și, cu toate aceastea, am reusit cumva să depăsesc toate acele momente. Nu îți imagina că am investit sute de mii de euro sau că cifra noastra de afaceri este de milioane de euro, nu… Dar eu cred că succesul se măsoară în alți parametri, în obiective atinse și renunoaștere mondială. Privind în urmă la ceea ce am reusit să realizăm în mai puțin de patru ani recunosc că da, Flori de ie este o poveste antreprenorială de succes.

ți ani are, deci, brandul Flori de ie și cum ai găsit acest nume?

Cristina Chiriac: Flori de ie va împlini anul acesta patru ani magnifici! Fiecare an a fost ca o piatră de temelie pe care am așezat-o strategic pentru a putea construi cetatea visată. Am crezut mereu în diversitate și în parteneriate de lungă durată și mai cred că prieteniile adevătate sunt cele mai prețioase comori. Brandul Flori de ie este invenția unui bărbat, un prieten drag care, ascultându-mi frământările și cuvintele care curgeau șuvoaie, el neștiind aproape nimic despre ia românescă, mi-a spus simplu: Flori de ie! Ca să vezi ce pot face o cafea și o prietenie strașnică!

Cât de greu ți-a fost să crești, să înveți, să înțelegi totul până la nivelul în care frumusețea tradiției a devenit un mod de viață și o oglindă prin care vezi totul în jur?

Cristina Chiriac: Ai mei m-au lăsat să cresc fără să îmi altereze tulpinile și cred că este cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla. Știință sau voință, așa a fost să fie. Plămădeală bună, cum ar fi spus tata. Le sunt recunoscătoare părinților mei pentru tot ceea ce mi-au dăruit. Nu mi-a fost ușor. Nimic din ceea ce am dobândit nu a venit cu ușurință și poate tocmai de aceea apreciez atât de mult modestia. Astăzi, am uitat cât de greu a fost. Timpul a șters lacrimile și a lăsat doar amintirile frumoase. Am crescut în ambianța unui echilibru dintre memorie și prezent, dintre ceea ce sunt și ceea ce pot deveni. Tradiția a existat dintotdeauna în viața mea doar că nu am avut timp să o hrănesc, nu am avut timp să îmi hrănesc sufeltul, să îl ajut să înflorescă. În casa copilăriei mele, în Câmpulungul meu natal, nume precum Theodor Aman, Ion Barbu sau Nicolae Golescu, aveau o rezonanță familiară. Frumusețea ,,peisajului” am conștientizat-o mult mai târziu abia atunci când horele lui Aman mi-au trezit sufletul la viață.

De la cine ai putut învăța? Există și cărți, studii, specialiști sau doar mergând pe teren și întâlnindu-te cu oamenii?

Cristina Chiriac: S-au scris cărți, s-au făcut studii de specialitate și cu toate acestea insuficient în opinia mea. Varietatea portului popular este atât de mare și totusi atât de sărac redată în cărți de specialitate… Izvorul nesecat al etnografiei îl găsiți la sat. Acolo, încă mai există un univers folcloric, gânduri și visuri transpuse în creații fantastice, singura legendă autentică a acestui neam. Simbolurile și poveștile asemeni bisericilor, ființe vii care au sângele și sufletul întruchipat în ie le veți regăsi în poveștile bătrânilor satului dornici de a lăsa moștenirea cuiva.

 

O dată ce ai îmbrăcat prima ie, nu te vei mai putea dezlipi de ea, vei simți energia sa extraordinară și protecția pe care ți-o oferă. Iile românești sunt bluze cusute de femei care spun rugăciuni atunci când cos, au pe ele modele al căror rol este de a ține răul departe…

 

Ești tu însăți foarte curajoasă în stilul vestimentar. Așa ai fost mereu? Sau te-ai schimbat odată cu profesia?

Cristina Chiriac: Ani de zile nici nu am știut că am un stil (râde). Mai am câteodată momente cînd mă uit în dulap și descopăr rochii clasice, deux-pieces și mă întreb: sunt ale mele?! Timpul și libertatea de a visa au dat voie imaginației să înflorească, curajul de a îmbrăca ținute non-conformiste, uneori chiar haute-couture, a venit o dată cu ia.

Cum sunt soțul și băieții tăi? Cum te regăsești în ei? Și cum te suportă, în ce te susțin, în ce te urmează?

Cristina Chiriac: Cum să desenezi viața sau dragostea în câteva linii?! Cu bucurii sau tristeți, certitudini sau îndoieli, cu defecte și calități, am învățat să dau măsura potrivită vieții. Îmi iubesc copiii enorm și le spun cât de des pot acest lucru. Cred că iubirea este esența secretă pentru a crește sănătos un copil. Pentru ei, cum spunea Caragiale, simt enorm şi văd monstruos. Cu gândul la viitorul lor, tot ceea ce macină această ţară devine pentru mine chipul răului şi al urâtului.

Te copleșește vreodată răspunderea enormă pe care o ai ca antreprenoare? Câte zeci de angajați ai, câte taxe, câte deadline-uri?

Cristina Chiriac: Un antreprenor responsabil cu siguranță are multe nopți albe. Presiunea este atât de mare, încât uneori cred că suntem inconștienți și că ne facem rău singuri. Punem mai presus de familie businessul, tocmai pentru că de noi depin multe familii. Facem din ziuă, noapte și din weekend zi lucrătoare și toate acestea pentru că societatea românescă încă nu este pregătită să accepte că antreprenoriatul reprezintă cea mai bună cale pentru viitorul copiilor noștri.

Și totuși, chiar dacă e așa de greu, ce îți dă putere, ce te face să mergi înainte zâmbind și împrăștiind în jur lumină?

Cristina Chiriac: Oameni ca tine! Am învățat să descopăr frumusețea în simplitate, să ascult muzica sufletului meu și să dansăm în acelasi ritm. Și când simt că nu mai pot îmi aduc aminte de tot ceea ce m-au învățat ai mei, mă liniștesc și aștept să pot zbura iarași.

De ce e important să prețuim și să punem în valoare tradiția românească? Până la urmă, suntem oameni ai lumii, țările și-au deschis granițele, mai contează cu adevărat simbolurile locale, naționale?

Cristina Chiriac: Oamenii lumii au indentități și tradiții diferite! Uniunea Europeană nu înseamnă ștergerea identității și din păcate ignorarea tradițiilor și a obiceiurilor conduce încet, încet către pierderea identității noastre. Cea mai puternică legătură a identității acestui neam este dată de tradițiile noastre. Noi suntem singurii vinovați dacă se va ajunge acolo. Astăzi îl slăvim pe Matisse, cel născut în 1869, însă îl uităm cu desăvârșire pe Aman cel care alături de Gheorghe Tăttărăscu punea bazele primei Școli de Arte Frumoase sau cel care în 1857 – aceeași epocă, deci- punea în evidență portul popular mai bine ca oricine în pictura „Unirea Principatelor”. Sunt mult prea multe de spus pe acest subiect, cert este că importanța simbolurilor naționale este indiscutabilă și că avem datoria morală față de înaintașii noștri să le păstrăm!

Ai aici, la Flori de ie, cele mai frumoase ii pe care le-am văzut vreodată… De ce să avem fiecare dintre noi, câte o ie?

Cristina Chiriac: Ia este mantia femeilor curajoase! Îmbracă o ie și te vei simți unică! O dată ce ai îmbrăcat prima ie, nu te vei mai putea dezlipi de ea, vei simți energia sa extraordinară și protecția pe care ți-o oferă. Iile românești sunt bluze cusute de femei care spun rugăciuni atunci când cos, au pe ele modele al căror rol este de a ține răul departe… Au un farmec aparte, o magie care te leagă de ele pe vecie… Așa că nu este obligatoriu să aveți doar o ie, puteți să aveți zece ii!!!

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.