Cineastul american Woody Allen, sosit la Los Angeles pentru a-si promova cel mai recent film al sau, “To Rome with Love”, a spus ca nu a fost niciodata satisfacut si ca nu i-a placut niciunul dintre filmele sale, comparandu-se cu un maestru bucatar dezgustat de alimentele pe care le prepara.
Filmul “To Rome with Love”, prima “escapada” a cineastului in varsta de 76 de ani in Cetatea Eterna, va fi lansat vineri in America de Nord, dupa ce a fost lansat in Italia, in luna aprilie, informeaza AFP.
Venit pentru a-si promova filmul la Los Angeles – o destinatie rara pentru acest newyorkez care nu si-a ascuns niciodata dispretul pentru California in general si pentru mediul hollywoodian in special -, Woody Allen a vorbit despre filmele sale cu mult umor si cu autoironia care il caracterizeaza.
“Cand faci un film, esti ca un maestru bucatar care lucreaza la un preparat culinar. Dupa ce ti-ai petrecut intreaga zi in bucatarie portionand ingredientele si preparand sosuri, nu mai ai chef sa le mananci. Este acelasi lucru pe care il simt eu dupa ce fac un film”, a spus Woody Allen.
“Lucrez la un film timp de un an. Scriu scenariul, lucrez cu actorii, fac montajul, adaug muzica, dar apoi nu mai absolut niciun chef sa il revad. Nu am fost niciodata satisfacut si nu mi-a placut niciunul dintre filmele mele. L-am facut pe primul in 1968 (“Take the Money and Run”) si nu l-am revazut niciodata de atunci”, a adaugat el.
“Din acest motiv sunt recunoscator publicului care apreciaza unele dintre ele, in ciuda propriei mele deceptii. Pentru mine, (rezultatul) este mereu foarte departe de capodopera pe care eram sigur la inceput ca o voi realiza”, a dezvaluit cineastul american.
Vorbind despre uriasa lui filmografie, Allen marturiseste ca nu are niciun fel de afectiune pentru “Annie Hall” (1977) sau “Hannah si surorile ei” (1986).
“In «Annie Hall», relatia dintre mine si Diane Keaton nu era deloc ceea ce ma interesa. Era doar o mica parte dintr-un proiect mai mare. In final, a trebuit sa reduc filmul la aceasta relatie”, povesteste Allen.
Cat despre “Hannah si surorile ei”, “a fost o enorma deceptie, pentru ca a trebuit sa fac compromisuri considerabile in raport cu intentia mea initiala, cu scopul de a asigura supravietuirea filmului”.
Compromisuri, pe care cineastul american marturiseste ca a trebuit sa le faca si pentru “To Rome with Love”, in special pentru “titlul lui ingrozitor”.
“Titlul meu original era «Bob Decameron», dar nimeni nu stia ce este «Decameronul», nici macar in Italia”, a explicat Woody Allen.
“Atunci, am optat pentru «Nero Fiddled» (primele cuvinte, in engleza, dintr-o expresie care il descrie pe imparatul Nero cantand la lira in timp ce Roma arde), dar jumatate din tarile din lume spuneau: «Nu intelegem ce vrea sa spuna asta, nu cunoastem aceasta expresie». Atunci, am optat pentru un titlu generic precum «To Rome with Love» pentru ca toata lumea sa inteleaga”, a marturisit, putin abatut, cineastul american.
Filmul prezinta povestile paralele – si adeseori sentimentale – ale mai multor cupluri de personaje, italiene si americane, si beneficiaza de prezenta actorilor Penelope Cruz, Jesse Eisenberg, Ellen Page si Roberto Benigni.
Woody Allen, care nu a mai jucat intr-un film al sau de la “Scoop” din 2006, isi face totodata revenirea pe marele ecran, in rolul tatalui unei tinere americance aflata pe punctul de a se casatori cu un italian.
“Atunci cand scriu un scenariu, daca exista un rol pentru mine, il accept. Dar, pe masura ce imbatranesc, rolurile devin tot mai rare. Cand eram mai tanar, puteam avea rolul principal si sa joc in scene romantice alaturi de femei. Era amuzant si imi placea acest lucru. Dar acum ca sunt batran, am fost redus la roluri de portar sau de unchi in varsta, iar asta nu prea ma pasioneaza”, a spus Allen.
Woody Allen, nascut la New York, este unul dintre cei mai importanti regizori de film, scenaristi si actori americani. Allen scrie scenariile, regizeaza si joaca in majoritatea filmelor sale. Sursele sale de inspiratie sunt literatura, sexualitatea, filosofia, psihologia, identitatea evreiasca, cinematografia europeana si orasul New York, unde s-a nascut si a locuit dintotdeauna. De la “Take the Money and Run”, in 1969, Allen a realizat, in medie, un film pe an. Printre acestea s-au numarat filme devenite clasice precum “Annie Hall”, “Manhattan” si “Zelig”, dar si productii mai putin pretentioase precum “Vicky Cristina Barcelona”.
Cineastul american a fost recompensat in luna februarie cu premiul Oscar la categoria cel mai bun scenariu original pentru filmul “Miezul noptii in Paris/ Midnight in Paris”.
