Trupul ei a nascut cele mai naucitoare metafore. Astazi, masurile care au facut-o celebra n-ar incanta prea multe case de moda. Talentul ei a fost aplaudat indelung de maini celebre. Astazi, se vorbeste mai putin despre rolurile ei si mai mult despre misterul care-i invaluie, inca, moartea.
Si totusi, la peste patruzeci de ani de cind s-a stins, copiii celor care se nasteau in acele vremuri recunosc initialele M.M. Cine este Marilyn Monroe? De ce si astazi site-urile, cartile, documentarele, filmele, jurnalele, editorialele scriu, vorbesc, adulmeca, soptesc, ingroasa, maresc, povestesc legenda Marylin?
Moarte cu lacrimi si mister
In dimineata zilei de 5 august 1962, Marilyn Monroe a fost gasita moarta de catre menajera ei, in locuinta sa din Brentwood, California. Dezbracata, cu telefonul aproape de ea. In singe s-a gasit un nivel ridicat de barbiturice. Acesta a fost singurul indiciu care a dus la concluzia ca actrita s-ar fi sinucis. Celelalte probe, autopsia generala, presupusul bilet de adio, precum si raportul original al politiei lipsesc din dosarul anchetei. Lumea a fost socata.
Marilyn, zeita sexului, cea care reusise cu senzualitatea ei inocenta si vulnerabila sa cucereasca o lume, parea ca nicicind n-ar fi putut s-o paraseasca. Frumusetea ei cuprinsa in curbe voluptoase si chip provocator n-ar fi putut cu nici un chip sa ramina doar pe celuloid. Misterul mortii nu a fost elucidat nici pina in ziua de azi. Nenumarate teorii au fost discutate, public sau in culise, teorii care au vehiculat nume celebre, dar si amenintatoare: Robert Kennedy, John Kennedy, Mafia. Ce s-a intimplat de fapt? Ce ascundea Marilyn in spatele zimbetului stralucitor si al privirilor seducatoare?
Copilaria unei zeite
Primii ani de viata i-au fost marcati de lipsa unui tata, bolile psihice ale mamei, de zile si nopti in orfelinate sau in familii adoptive. Si, mai presus de toate, de sentimentul de dezradacinare, de neapartinere la nimeni si la nimic. S-a nascut la 1 iunie 1926, in Los Angeles, California. Din cauza lipsei banilor, dar si a tulburarilor psihice grave, de care suferea, mama ei, Gladys Baker, a fost nevoita sa o abandoneze intre zidurile orfelinatelor. La 11 ani, micuta Norma Jeane este adoptata de o familie prietena a mamei si parea ca, in sfirsit, gasise stabilitatea si dragostea de care avea atita nevoie. Din nefericire, dupa cinci ani, familia adoptiva este nevoita sa se mute pe coasta de est a Americii si nu-si pot permite sa o ia si pe adolescenta de 16 ani cu ei. Norma Jeane nu intrezareste decit doua optiuni: sa se intoarca in orfelinat sau sa se marite. La 15 ani il intilnise pe cel care avea sa-i devina primul sot, Jim Dougherty, cu cinci ani mai in virsta decit ea. Mama adoptiva de atunci, Grace McKee, a incurajat aceasta relatie si, stiind ca urmeaza sa se mute din Los Angeles, a facut tot ce i-a stat in putinta sa-i casatoreasca pe cei doi. „Grace a aranjat aceasta casatorie pentru mine, iar eu nu am avut de ales. Nu sint prea multe de spus despre asta. A trebuit sa gaseasca o solutie pentru mine, asa ca m-am casatorit.“
Primul esec
La scurt timp dupa casatorie, Jim Dougherty pleaca in Pacificul de Sud cu marina comerciala. In acest timp, Norma Jeane face primii pasi spre glorie: i se fac fotografii pentru o campanie de promovare a efortului femeilor de sustinere a armatei americane, in timp ce lucra la o fabrica de parasute. Unul din fotografi o roaga sa-i pozeze pentru citeva fotografii in plus si, astfel, pina in primavara lui 1945, devine cunoscuta ca „visul oricarui fotograf“ si apare pe coperta a 33 de reviste nationale. Incepe sa studieze jocul actritelor Jean Harlow si Lana Turner si se inscrie la
cursurile de arta dramatica. In 1946 divorteaza. „Casnicia mea nu m-a facut nici fericita, nici nefericita. Cu greu ne vorbeam unul altuia, eram vesnic furiosi. Nu aveam pur si simplu ce sa ne spunem.“ Curind semneaza primul ei contract cu Twentieth Century Fox. Cistiga 125 de dolari pe saptamina. Isi schimba culoarea parului – era castaniu inchis! – devine blonda, si-si schimba numele: Marilyn Monroe. Restul, cum se spune, este istorie.
Norma Jeane nu mai exista
Anul 1947 ii aduce primele roluri. Apare in scene de mica importanta, pina in 1950 cind joaca in primul film important si complex al carierei ei: thrillerul „Asphalt Jungle“ al celebrului regizor John Huston. In aceeasi perioada il cunoaste pe directorul unei agentii de modele, John Hyde, de care se indragosteste. Acesta o ajuta sa-si corecteze miscarile, dictia, si ii propune sa faca o operatie estetica la nas si maxilar, iar ea este de acord. Cum nu avea bani, Marilyn pozeaza nud pentru un calendar, in 1949. La inceputul anul 1951, John moare. Incepe cursuri particulare de actorie si, dupa citeva roluri secundare, primeste primul rol principal in „Don’t Bother to Knock“. Incepe sa simta fiorii celebritatii, vraja stralucitorului Hollywood. In februarie 1952 ii este prezentata o fosta vedeta a baseball-ului, Joe DiMaggio. Se indragosteste de el si devin nedespartiti. Desi cariera ei devenise deja cea a unui star, pentru rolul principal din „Gentlemen Prefer Blondes“ primeste 15.000 de dolari, in timp ce partenera ei din film, Jane Russel, a primit de zece ori mai mult. Nemultumita de rolurile ce i se ofereau, precum si de banii cistigati de pe urma lor, Marilyn se hotaraste sa-si infiinteze propria companie de productie, impreuna cu un prieten apropiat. Se casatoreste cu Joe DiMaggio la 27 de ani. In timpul lunii de miere petrecute la Tokio, Marilyn face un turneu in Coreea, pentru a cinta in fata trupelor americane stationate acolo. Jocul ei senzual de pe scena improvizata in campusul militar si privirile nesatioase ale soldatilor l-au facut pe Joe sa se confrunte cu demonii geloziei. Certurile nesfirsite, furia cu care intimpina orice semn al celebritatii ei, i-au macinat treptat toata dragostea pentru el. Atunci cind a vazut faimoasa scena in care rochia ridicata de curentii metroului ii dezvaluie trupul, Joe a fost pe punctul de a o lovi. Doua saptamini mai tirziu, Marilyn inainteaza actele de divort. Motivul oficial, conflict de cariere, nu a reusit niciodata sa-l acopere pe cel real: agresivitatea sotului. Si totusi, Joe DiMaggio ramine, pina la sfirsitul vietii ei, prietenul cel mai fidel.
Miller, droguri si sarcini pierdute
In 1955 Marilyn se muta in New York. Incepuse deja perioada depresiilor adinci carora incerca sa le faca fata cu ajutorul somniferelor si al alcoolului. Cercul de prieteni, ingrijorat de starea ei, ii face cunostinta cu Arthur Miller, celebrul dramaturg american, care este imediat vrajit de fragilitatea si senzualitatea ei. Incepe sa frecventeze cursurile celebrului Actor’s Studio aflat sub coordonarea lui Lee Strasberg, apare intr-un alt film important al carierei sale, „Bus Stop“, iar in 1956 se casatoreste cu Arthur Miller. Dupa o scurta perioada petrecuta la Londra pentru a juca alaturi de Laurence Olivier, in filmul „Printul si dansatoarea“, Marilyn se intoarce, alaturi de sot, in New York. Vor ca inceputul casniciei sa fie unul deosebit, care sa pregateasca anii lungi de iubire pe care si-i doreau amindoi in aceeasi masura. Isi cumpara un nou apartament, dar, curind, cel de-al treilea sot al actritei da primele semne de oboseala si iritare in fata labilitatii ei emotionale. Se cearta des, se suspecteaza unul pe celalalt de infidelitate, si amindoi inghit cu pumnul calmante. Pina in 1958, Marilyn pierde trei sarcini si acest fapt ii adinceste depresia.
Inceputul sfirsitului
In 1960 Marilyn si Arthur se reintorc in Los Angeles. Ea isi petrece din ce in ce mai mult timp cu psihoterapeutul sau, Ralph Greenson, care devine astfel una dintre cele mai importante persoane din tot restul vietii ei. Arthur Miller scrie scenariul pentru filmul „The Misfits“, in cadrul caruia compune un rol special pentru ea. In iulie incep filmarile, dar si certurile din ce in ce mai violente cu Arthur. Devine dependenta de pastile si, in urma unei supradoze luate, este internata de catre psihiatrul sau intr-o clinica privata pentru o saptamina. In timpul unei vizite facute la New York,
Marilyn le vorbeste prietenilor pentru prima oara de divortul sau. Depresia se adinceste, medicamentele luate aduc cu sine efecte devastatoare asupra psihicului ei, astfel ca doctorii sint nevoiti sa o interneze, impotriva propriei vointe, intr-o sectie de psihiatrie a unui spital din New York. Camera este incuiata si are gratii. Cel care o salveaza din infern este Joe DiMaggio. Termina de filmat rolul sau din „The Misfits“, dar o alta lovitura vine sa-i adinceasca suferinta: partenerul sau din film, Clark Gable, moare in urma unui infarct. Ziarele au blamat-o pe ea, spunind ca, daca nu ar fi intirziat munca echipei de filmare, poate ca Gable n-ar fi fost atit de extenuat. Aceste acuzatii, la care se adauga divortul de Miller in 1961, o fac pe Marilyn sa-si aduca aminte de sentimentele pe care le dusese cu ea toata viata, in toate casniciile, prieteniile, locurile in care fusese sau traise: n-avea radacini, nimeni nu avea nevoie de ea, de tot ceea ce putea sa daruiasca. Singurul fel in care stia foarte bine sa treaca peste asta erau alcoolul si pastilele.
Marilyn si fratii Kennedy
In mai 1962, Marilyn da ultima reprezentatie memorabila din cariera ei, dar nu intr-un film, ci la Madison Square Garden, de ziua presedintelui John Kennedy. Cinta pentru acesta „Happy Birthday, Mister President!“, intr-o rochie provocatoare, stralucitoare, care lasa sa se vada clar lipsa sutienului. La petrecere, Jackie Kennedy, prima doamna a Statelor Unite, nu si-a facut aparitia. Stia ce urmeaza sa se intimple si nu vroia sa suporte o asemenea umilinta. Povestea de dragoste dintre actrita si presedintele Americii facea de ceva timp valuri in presa vremii. Pentru el, omul cel mai puternic din lume la acea data, cu o familie desprinsa din visul american, ea nu insemna decit un capriciu, o aventura, pe care la primele semne de iritare ale presei si oamenilor politici, avea s-o termine brusc, fara nici o explicatie. Marilyn cere, insa, explicatii, telefoneaza in cele mai nepotrivite locuri si la cele mai neobisnuite ore, amenintind chiar cu dezvaluiri publice care ar fi ruinat cariera lui Kennedy. Strins cu usa, Kennedy il trimite pe fratele sau, Bob, pe atunci procuror general al Statelor Unite, sa-ncerce sa o convinga sa renunte la amenintari si telefoane. Robert Kennedy isi prezinta argumentele cit mai convingator posibil, implicindu-se intr-o scurta relatie cu ea. Dar Marilyn nu avea de gind sa renunte. Se pare ca i-a dat un ultim telefon lui John Kennedy cu doar putin timp inainte de a muri.
Legenda Marilyn
Moartea ei a ramas invaluita in ceata. Intrebarile nu au primit nici pina astazi un raspuns cit de cit plauzibil: daca a murit din cauza unei supradoze, de ce nu s-au gasit la autopsie urme clare de barbiturice? Daca s-a sinucis, de ce nici macar medicul ei psihiatru, Ralph Greenson, care o vizitase cu doar doua ore inainte de a muri, si care o trata de citiva ani, nu a putut sa prevada acest lucru? A inghitit pastilele accidental? A fost obligata de cineva sa le ia? Este implicata Mafia? A fost vehiculat des, in legatura cu decesul ei, numele celebrului mafiot Sam Giancana, despre care se stie deja ca avea legaturi cu fratii Kennedy. Oricare ar fi adevarul despre acea noapte, moartea lui Marilyn a facut ca lumea intreaga sa se opreasca pentru o clipa: clipa de soc, tristete, indignare, uimire, neincredere. „Incerc cu disperare sa fiu actrita, sa fiu autentica, dar uneori am impresia ca sint la marginea nebuniei. Incerc sa dezvalui oamenilor ceea ce este profund si real in mine, dar mi-este de cele mai multe ori foarte greu… Uneori ma gindesc ca tot ce trebuie sa fac este sa fiu sincera. Dar nu e asa de usor. Intotdeauna am avut sentimentul ca nu sint decit un fals, o imitatie…“ Un personaj inventat de povestile Hollywood-ului? O actrita autentica pierduta de propria-i naivitate? O inocenta? O manipulatoare distrusa de demonii proprii? O femeie fragila care si-a cautat cu tot dinadinsul un loc si o familie carora sa le apartina?
Oricit de multe intrebari se vor mai naste, oricit de multe adevaruri ne va aduce timpul, fiecare poveste despre Marilyn o aduce mai aproape de gindul izbavitor: „Iertata sa fie, ca prea mult a iubit…“
