Iubesc amarul gurii tale colț
și ochii-nguști, minuscule paftale,
sub pacea nedecisă-a frunții tale
sclipind verzui ca stelele pe bolți;
și genele rapide, inegale,
și-acel surâs pe care îl dezvolți
în clipele de mii și mii de volți
când sângele-i pornit să se răscoale.
Iubesc candoarea somnului tău lung
și timbrul suspinat, stârnit de vise
pe care, cu săruturi, le alung,
întipărind pe buzele-ți închise
o floare cu petale străvezii
– care dispare când se face zi.
(Sonetele iubirii împlinite)
Photo by Anne Nygård on Unsplash
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie