Ce galbenă-i: sfâșietoare,
Tristețea orelor de soare
Răsfrânte-n aiuriri încete
Dreptunghiulare, pe perete.
Sunt fugărit prin coridoare
De pulberile călătoare
Ce veghile mi le închid
Și trec cu pași egali prin zid
Aș vrea s-ajung din nou acasă
Din nou m-așteaptă săli de clasă
Cu moi bureți, cu profesoare
De dulce pace dătătoare
Și-un semn, plutind în dreptul frunții
Că nu știu apele și munții.
Fotografie de Lucas Klein on Unsplash
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
