Uitaserăm cu toții că e Joia Mare. Londra era aglomerată, grăbită, încă buimac-zâmbitoare după sărbătoarea Paștelui de duminica trecută. Evadarea s-a autodefinit treptat, pe măsură ce ne-am trezit cu toții urcând într-o clădire în care niciunul dintre noi nu mai fusese vreodată.
Turnul Ceasului din Gara St. Pancras nu se vizitează. E un reper arhitectonic la care privim și visăm, fără să știm că cineva, înăuntrul lui, poate vedea apusurile și răsăriturile prin formele arcuite, rotunde sau înflorate ale unor ferestre proiectate de un arhitect care a schimbat și mai mult înspre frumusețe obrazul Angliei, al Scoției, dar și al altor țări în care a fost chemat să lucreze.
Sir George Gilbert Scott a proiectat, în stil Gothic Revival, printre multe alte clădiri iconice, Catedrala St Mary și clădirea principală a Universității din Glasgow sau splendida catedrală St Mary din Edinburgh. La Londra, numele lui este legat de King’s College Chapel, Albert Memorial, Foreign & Commonwealth Office, de renovarea Westminster Abbey sau de construcția Midland Grand Hotel din stația St. Pancras, clădirea superbă împodobită cu turnul cu ceas în care, în cel mai neașteptat mod cu putință, a avut loc pe 9 aprilie 2026, în Joia sfântă a Săptămânii Mari, concertul ViDaNova Ensemble & The Digital Sine Bell. O călătorie muzicală organizată de David Balica, fondatorul ansamblului, și ajunsă la cea de-a doua ediție.
Putea fi mai uimitoare decât prima întâlnire, aceea petrecută în octombrie 2025, acum când, într-un fel, am fi putut bănui, măcar în linii mari, la ce fel de muzică și emoție să ne așteptăm? Gândul ar fi putut răspunde cu Nu. Inima a spus, fără ezitare, Da.
Uitaserăm, deci, cu toții, că e Joia Mare, dar în turnul cu ceas pe dinafară și muzică pe dinăuntru, programul a început cu Ave Maria. O Ave Maria rar cântată și mai emoționantă decât toate imnurile șoptite și străluminate vreodată, acea piesă semnată Caccini/Vavilov, în care numele Sfintei Fecioare e vers și vocaliză. L-a cântat, tulburător, soprana Alisa Mansurova, acompaniată la violoncel de Katie Harrison. Și atunci, ascultând-o, au amuțit toate celelalte zgomote ale lumii și ne-am amintit în ce zi suntem.
Ne-am împărtășit apoi din muzică de George Enescu și, în cântecele sale pe versuri de Clément Marot, cântate de mezzosoprana Ilona Sofia Năstase, totul a fost credință și iubire. Darul de culoarea albă – Present de couleur blanche – a devenit firesc simbolul Duhului Sfânt, (Present, present de couleur de Colombe, Va où mon Cueur s’est le plus adonné!), și dragostea din Languir me Fais n-a vrut să dea înapoi, ca-n fața răstignirii: Plutôt mourir que changer ma pensée...
Baritonul David Balica l-a chemat, prin glasul său și prin cântecul lui Gustav Holst, pe dulcele Iisus – Jesu Sweet, well may he be That in Thy bliss Thyself shall see: With love cords then draw Thou me That I may come and dwell with Thee – însoțit la vioară de Anna Zaffagni.
Cina Cea de Taină și-a ascuns tăcerile între sunetele compozițiilor pianistei și flautistei Yuri Inoshita: Echoes of Silence, și toți am stat la masa sunetelor, a poeziei, a înnoptării din muzica tinerei artiste. Și apoi Oda în metru antic a lui Eminescu, reașezată sub numele Ochii mei văsători și cuprinsă în muzica splendidă a lui David Balica și-a limpezit ritmul, cuvântul, mirarea, suferința, redefinind, în limba română, prin glasul Ilonei Sofia Năstase, acompaniată la pian de Yuri Inoshita, răstignirea și, slavă Cerului, inevitabila Înviere. Când deodată Tu răsăriși în cale-mi…
Am ascultat compozițiile lui Zsolt Balint, Bell Prelude și creațiile lui David Balica, Aether Nexus și Linea Temporis ca și cum am fi fost în Grădina Ghetsimani. Pomii au foșnit și și-au îndoit în sunet ramurile seculare. Iisus parcă a plâns într-o rugăciune, sau poate doar măslinii au plâns și Piatra Agoniei a scrâșnit și ea, vocile solistelor au lustruit silabele stranii ale suferinței până s-au preschimbat în sunet neted și subțire de clopot, de clopot digital alunecând pe linia timpului pentru a lega lumile eterice de cele lăuntrice, pentru a preschimba moartea în viață, trădarea în adevăr, Joia Sfântă în Duminica eternă, fără granițe, a Marii Învieri.
Totul, prin frumusețea muzicii unui grup de tineri artiști adunați, pe 9 aprilie 2026, în Turnul cu Ceas din St. Pancras:
David Balica – compozitor și bass-bariton, muzician română-britanic;
Anna Silver – ingineră și inventatoare, împreună cu David Balica, a instrumentului Digital Sine Bell;
Ilona Sofia Năstase – mezzosoprană, muziciană română stabilită la Londra;
Alisa Mansurova – soprană, muziciană din Uzbekistan stabilită la Londra;
Yuri Inoshita, pianistă și compozitoare, muziciană japoneză stabilită la Londra;
Anna Zaffagni, violonistă, muziciană italiană stabilită la Londra;
Katie Harrison, violoncelistă britanică.
Fotografii de Paul Buciuta
