Mi-a fost greu sa incep sa scriu despre aceste doua suflete. De frica sa nu se regaseasca prea bine cea care a iubit si prea mult cel care a pierdut. De frica sa nu aduc in ganduri amintiri dureroase, chipuri triste de atata dor.
Am vazut iubirea perfecta. Am vazut-o in doi oameni, piedestal al simtamintelor mele, care nu au mai gasit in final un drum in doi. M-am razvratit, am urat si am iubit din nou relatia lor. Mi-am amintit cu ura, mi-am amintit cu dor, mi-am lasat sperante in suflet si destainuiri imposibil de grait in minte. Nu cred nici acum intr-un sfarsit. Indiferent cati ani vor trece, indiferent cat de neintelesi pot fi oamenii care aleg un alt drum, din cauza fricii de prea multa iubire. Nu cred nici acum intr-un sfarsit.
Iubind perfect, uiti de toata imperfectiunea acestei lumi. Iubind perfect, uiti de tertipurile celor din jur, uiti de alte femei mai frumoase, mai cochete, mai rujate, mai atragatoare. Iubind perfect, uiti de toti barbatii care intorc capul dupa aleasa inimii tale. Uiti de fizicul lor, de vorbele lor si de averea din buzunarele acestora. Dar la un moment dat, te intorci in lumea lor, tu, astru al iubirii tale, din prea multa frica. Din prea multa convingere ca o viata frumoasa in doi, precum ai citit de-atatea ori in cartile savantilor, duce la obisnuinta si atat…si nu la minunea pe care putini mai au ocazia sa o traiasca in aceste zile.
Si da, inca nu pot sa cred ca s-a sfarsit. Ca ei doi nu se mai iubesc. Ca ei doi nu se mai privesc cu drag, ca nu isi mai vad perfectiunea unul in ochii celuilalt. Inca nu pot sa accept cum ea nu se mai indragosteste, asa cum el se indragosteste prea des si pentru prea putin timp.
Nici azi nu pot sa scriu mai mult. Decat ca astept clipa vindecatoare, in care fiecare sa fie la timpul si momentul potrivit pentru o regasire. In care sa se uite la suflete in oglinda si sa se vada doar pe ei, asa ca altcandva. Si chiar daca speranta moare ultima, as vrea sa cred ca iubirea lor poate fi eterna, poate depasi bariere, poate depasi kilometri de uitare, franturi de alte trupuri si atingeri de alte suflete.
Astazi, ma opresc aici. De teama sa nu fi scris prea mult, prea necugetat, prea direct sau prea amanuntit despre iubiri reale. Caci mi-a fost greu sa incep sa scriu despre aceste doua suflete. Despre sufletul fiecarei femeie si despre sufletul fiecarui barbat care s-au iubit candva.
