O scrisoare trimisă de Constantin Brâncuși către Florence Meyer se numără printre piesele propuse într-un nou eveniment al Casei A10 by Artmark: Licitația „De la Eminescu la Enescu” — Licitația de Carte Rară (programată exclusiv online în data de 8 octombrie, de la ora 12:00).
Un alt nucleu, așa cum anunță și titlul licitației, urmărește opera lui Mihai Eminescu, atât în paginile în care a ajuns la cititorii vremii, precum și în câteva ediții ale primului volum „Poesii”. Volumul „Poesii” îngrijit de Titu Maiorescu, în ediție princeps, publicat în 1884 la București, este o bijuterie râvnită de orice colecționar bibliofil. Are un preț de pornire de 1.500 de Euro și cuprinde 61 de poezii, prefața lui Maiorescu și portretul poetului sub forma unei heliogravuri. De asemenea, sunt remarcabile mai multe exemplare ale revistei „Convorbiri literare” (din perioada 1873-1887) care cuprind, între altele, poeziile „Înger și demon”, „Scrisoarea I”, „Sara pe deal” și „Luceafărul” așa cum au văzut prima dată tiparul — cu prețuri de pornire de la 100 la 500 de Euro. De asemenea, o altă ediție a „Convorbirilor literare” (1889-1890) aflată în aceeași licitație reunește poezii eminesciene postume și un articol istoric semnat de Titu Maiorescu, „Eminescu și poesiile lui” (de la 150 de Euro).
Prețul de pornire al pentru scrisoarea Brâncuși, care cuprinde inclusiv plicul original, este de 900 de Euro. În anul în care se împlinesc 150 de ani de la nașterea sculptorului, cercetătoarea Doina Lemny, doctor în Istoria Artei, cu specializare în opera Brâncuși, vorbește despre importanța acestei corespondenței și despre femeia pe care artistul a surprins-o dansând în atelierul său și față de care a avut sentimente profunde. Povestea scrisorii lui Brâncuși pornește de la câteva cuvinte adresate lui Florence Meyer: „…darling. Te îmbrăţişez încă o dată și multă iubire”.
„Femeile care i-au pășit pragul atelierului au constituit pentru Constantin Brâncuși o parte din inspirația lui pentru toată creația. Toate aceste prietenii pe care le-a avut sunt, așadar, foarte importante, au constituit anturajul său. Brâncuși se știe că primea la el în atelier atât membri ai avangardei, cât și femei independente. El le primea pe aceste femei cu o mare căldură, dar, zic eu, avea și o mare discreție și politețe… De ce veneau aceste femei la el? Veneau ca să-i vadă opera, pentru că el a fost cunoscut și recunoscut de timpuriu, din 1913. El ca om le atrăgea foarte mult, nu pentru că ar fi fost un Făt-Frumos… Dar acest aspect călduros de primire și o discuție lejeră, despre artă, despre mâncare, despre tot ceea ce se întâmplă în lumea lor le atrăgea pe femei… Se creează între Florence Meyer și Constantin Brâncuși o legătură chiar sentimentală. Florence a fost printre puținele femei pe care Brâncuși le-a filmat în atelierul său… Ea s-a măritat, ca să facă pe plac familiei, cu un actor de la Hollywood, de origine austriacă. Dar a divorțat de acel bărbat după ce-au făcut doi copii. Era nefericită… Iar Brâncuși a ajutat-o în acele momente de depresie și a primit-o cu mare căldură în atelierul său. Și au rămas prieteni până la sfârșitul vieții… Corespondența lui Brâncuși este foarte importantă. Majoritatea acestei corespondențe se află la Centre Pompidou din Paris, în Fondul Brâncuși…”, spune Doina Lemny, doctor în Istoria Artei și cercetătoare specializată în opera lui Constantin Brâncuși.
Selecția Licitației cuprinde și o corespondență a lui George Enescu, precum și o arhivă a pictorului Nicolae Vermont. Și toate acestea pot fi admirate la Galeriile Artmark — Palatul Cesianu-Racoviță, de astăzi până la data licitației, cu intrare liberă, zilnic (de luni până duminică), în intervalul orar 10:00-20:00.
Oricine poate participa la licitațiile Artmark. Este necesară doar întocmirea unui cont de colecționar, aici, proces care este, de asemenea, gratuit.
