Consulatul General al României la Londra și-a asumat o misiune care spune mult despre felul în care își înțelege rolul: «Mai mult decât un consulat, un hub comunitar». Sloganul a crescut vertiginos până s-a făcut obicei, bucurie repetată și încredere, îngăduind românilor din Marea Britanie să știe de-acum că în clădirea modernă de la Hammersmith e un alt fel de acasă, unde pot veni nu doar pentru a-și rezolva problemele consulare, dar și pentru a simți că aparțin unui spațiu comun, incluziv, plin de frumusețe, de unde să-și hrănească sentimentul că nu suntem niciodată singuri, nicicând ai nimănui.
Evenimentul din 2 octombrie 2026 a reunit, în acest acasă instituțional, peste 120 de spectatori, veniți pentru a fi parte din experimentul artistic propus comunității românești din Marea Britanie de către Asociația Humaniterra, prin Liza și Viorel Panait: o seară așezată la intersecția artelor, o întâlnire creativă între muzică, modă, poezie și cuvânt românesc, între emoție și ritm, între ceea ce au dăruit artiștii și ceea ce a întors publicul prin aplauze. Evenimentul „Rădăcini” a fost mai mult decât prezentarea unei colecții de costume. A fost o întâlnire a artelor românești, o îmbrățișare a generațiilor și, în același timp, o invitație la regăsirea propriilor rădăcini.
La eveniment au fost prezente înaltele oficialități ale României la Londra, ES Doamna Ambasadoare Laura Popescu, Domnul Consul General Robert Marin – care a rostit o scurtă alocuțiune în deschiderea serii -, Doamna Consul General Adjunct Ana Maria Almășan.
*Eminescu să ne judece
Desfășurat în cadrul unui proiect finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în parteneriat cu Consulatul General al României la Londra și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala Marea Britanie, spectacolul a reunit muzica, poezia și moda într-o singură întâlnire artistică, în care România nu a fost privită ca o amintire îndepărtată, ci ca o identitate vie, capabilă să crească și să se exprime firesc într-una dintre marile capitale culturale ale lumii. Muzica, poezia și costumele având motive, linii, materiale tradiționale reinterpretate au vorbit – în fel și chip – despre noi înșine, despre identitate, despre limba română, despre dor, despre așteptare și despre regăsire.
Prin toate momentele sale, spectacolul „Rădăcini” a construit un dialog între tradiție și generațiile tinere. Artiștii care au venit în fața publicului au avut și vârste adulte, și vârste foarte fragede – și aici e de ajuns să precizez că două dintre vedetele serii au fost surorile Ecaterina și Nectaria Bostan, în vârstă de 6, respectiv 11 ani.
Seara a început cu muzică clasică interpretată de trei tineri artiști români care își desăvârșesc studiile și parcursul artistic la Londra: mezzosoprana Ilona Sofia Năstase și baritonul și compozitorul David Balica, acompaniați de pianista Samira Manole. Tinerii muzicieni au ales pentru public piese din repertoriul românesc, apropiind muzica de poezia unor nume esențiale ale culturii noastre, ca un dialog al iubirii care nu cunoaște vârste. Ilona Sofia Năstase a interpretat lieduri de Eugen Doga pe versuri de Veronica Micle, în timp ce David Balica a ales câteva romanțe pe versuri de Mihai Eminescu, cel invocat și sub un îndemn al textului de prezentare, prin versurile lui Grigore Vieru: Eminescu să ne judece.
Poate că versurile din momentul poetic nu ar fi reverberat atât de adânc, atât de curat, dacă nu ar fi fost rostite de glasuri de copii. Nectaria Bostan, de 11 ani, și Iza Buciuta, de 16 ani, au dăruit publicului poeme dedicate limbii române și purității copilăriei. În glas fraged, dorul și limba română au căpătat o formă limpede, demonstrând încă o dată că rădăcinile nu dispar atunci când distanța crește.
În aceeaşi limbă
Toată lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
*Mamă, inima mi-i arsă
Însă momentul central al serii a fost prezentarea colecției „Rădăcini” a Lizei Panait, o colecție în care tradiția românească a devenit limbaj artistic contemporan.
De aproape trei decenii, creațiile Lizei Panait se disting printr-o identitate puternică și prin inspirația venită din valorile etnice românești, din natură, folclor și istorie. De-a lungul timpului, această viziune s-a regăsit în colecții precum Albastru de Voroneț, Pasărea Măiastră, Maria, regina Inimilor, Identitate, Tarabostes sau Zestrea. „Rădăcini” a continuat această căutare a autenticității, dar a așezat-o într-un context aparte: Londra, orașul în care trăiesc astăzi atât de mulți români. Și pentru ca totul să fie autentic, muzica live a lui Adrian Naidin, cu violoncelul devenit prelungire a muzicalității sale desăvârșite, a însoțit această întâlnire dintre tradiție și contemporaneitate, fiind cel mai frumos și mai expresiv playlist de prezentare pe care și l-ar fi putut imagina cineva vreodată.
Mamă, inima mi-i arsă
De când am plecat de-acasă
Nu-mi dă pace inima
Unde te știu singurea
N-ai cui spune vorb-aleasă
Copiii ți-s duși de-acasă
Și rămâi îngândurată
Să-i mai poți vedea o dată
Sunt versuri care cad greu în inima fiecăruia dintre noi, fiindcă între părinți și copii se așază mereu, sărate, fel și fel de despărțiri. Dar în inima celor care locuiesc peste mări și țări, versurile cântecului lui Naidin au deschis și mai larg baierile emoției. Cântecele au curs mai departe, însoțind pașii modelelor care au purtat ținutele de inspirație tradițională ale Lizei Panait. Ritmurile au devenit alerte sau molcome, glasul superb al lui Adrian Naidin a invocat ploaia prin versurile descântecului Paparudă-rudă sau ritmul năvalnic al horei din Ciuleandra. Până când nu te iubeam sau Aseară ți-am luat basma au invocat lacrima sau hohotul de râs, într-o împletire de emoții cum numai marii artiști reușesc să creeze. Iar între timp, frumusețea ținutelor a vrăjit publicul. Materiale naturale valoroase – lână fiartă, bumbac, mătase, in topit, cașmir, dantelă – alături de croiuri originale ample sau topuri care să însoțească minicolecția de jeanși brodați, rochii și ii, costume și bundițe de blană, flori pictate și flori adevărate, toate au adus prin veșminte o poveste despre locurile de acasă.
Motivele românești au fost ecouri ale trecutului, cusăturile – fire de memorie, iar țesăturile, punți între ceea ce am fost și ceea ce suntem. Și toate au transmis poate una dintre cele mai frumoase idei ale colecției: tradiția nu este condamnată să rămână în trecut. Ea poate păși în prezent, poate fi purtată cu demnitate și poate deveni parte dintr-o lume contemporană, fără să-și piardă identitatea.
Defilarea a fost susținută de manechine profesioniste venite din România, cărora li s-au alăturat tinere, adolescente și fetițe din Londra. A fost o întâlnire a diversității de vârste, de siluete, de ritm. Întâlnirea tuturor acestor trăsături a exprimat, poate mai bine decât orice discurs, ideea fundamentală a evenimentului: România venită la Londra și Londra primind cu emoție o parte din frumusețea, tradiția și creativitatea românească.
*A avea rădăcini înseamnă…
A avea rădăcini nu înseamnă să privești mereu înapoi. Înseamnă să știi cine ești atunci când pășești într-o lume nouă. Înseamnă să poți pleca departe fără să pierzi ceea ce te definește.
Înseamnă să duci cu tine limba în care ai învățat să iubești. Să recunoști, oriunde te-ai afla, un cântec care ți-a fost cândva acasă. Să-l iubești pe Eminescu și, odată cu el, să o descoperi și să o adori pe Veronica Micle. Să știi că Prutul nu ne poate despărți, oricât de multe granițe ar încerca istoria să așeze între noi.
Înseamnă să transformi dorul în frumusețe, memoria în creație și tradiția într-un limbaj al prezentului. Să poți spune „de aici vin” fără ca asta să te împiedice să spui, cu aceeași libertate, „aici aleg să fiu”.
Înseamnă să fii român la Londra fără să fii mai puțin londonez, să aparții unei lumi noi fără să renunți la lumea care te-a format.
Iar poate că, în cele din urmă, a avea rădăcini înseamnă tocmai asta: să poți crește oriunde, fără să uiți niciodată pământul din care ai crescut.
În colecția Lizei Panait, toate aceste idei au devenit vizibile: România poate fi purtată cu grație, cu demnitate și cu bucurie. Poate sta firesc sub luminile Londrei, alături de muzică, poezie și oameni veniți din generații diferite.
„Rădăcini” a fost, astfel, nu doar un spectacol de modă, ci o celebrare a identității românești în diaspora – o declarație puternică, melodioasă, despre frumusețea de a ști de unde vii și despre libertatea de a înflori oriunde, fără să uiți niciodată de unde ai pornit.
Echipa evenimentului a fost alcătuită din Liza Panait – creatoare; Viorel Panait – regizor; Alice Năstase Buciuta – amfitrioană; Alexandru Panait – IT, Paul Buciuta – fotograf. Partener media: Inimile vorbesc românește- vodcast cultural destinat românilor din Marea Britanie.
Proiectul “Rădăcini” este finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
