Oricine poate sa-si dea seama de doua lucruri atunci cind ia in consideratie idila la slujba sau, mai corect, la locul de munca. Primul se refera la emanciparea femeii care a dus, printre altele, la intrarea femeii pe piata muncii si a cauzat aparitia acestui fenomen.
Al doilea se refera la mediul de munca, intrucit omogenitatea lui nu genereaza idile. Mediul de munca neomogen, unde exista atit femei, cit si barbati, favorizeaza aparitia „relatiilor in afara rolului profesional“ intre sexe sau intre indivizi de acelasi sex.
Pe cine intereseaza daca locul de munca este erotizat
Sefii, managerii, dar si colegii, sunt interesati de relatiile profesionale si cele non-profesionale care apar intre angajati. Uneori, chiar sefii si managerii nu pot scapa de acest risc. Ei privesc, totusi, cu atentie relatiile care se dezvolta in grupul angajatilor si felul in care ele evolueaza pentru simplul fapt ca ele au consecinte economice directe. Adesea, dupa cum stim, conflictele, invidia complica relatiile intre angajati, iar rezolvarea acestora consuma timpul necesar muncii propriu zise. De aceea, sefii nu sunt indiferenti la dimensiunea interpersonala a muncii. Ei doresc sa aiba control asupra relatiilor intre angajati si sa previna aparitia relatiilor erotice/sexuale.
Unii psihologi sustin ca „amorul la slujba“ nu e treaba managerilor. Altii sustin ca exact acest lucru complica si, adesea, influenteaza negativ performantele angajatilor, carora nu le sta capul la lucru. Dar, tinind cont ca cel putin o treime din viata ne-o petrecem la serviciu si ca in unele locuri de munca „ne uita Dumnezeu“ mult peste cele opt ore traditionale la munca, ne punem o intrebare legitima: unde ar putea oamenii sa-si consume nevoia de relationare intima daca nu chiar la locul de munca? Exista si altii care sustin ca stresul, viata dura, competitia si reprimarea unor stari de frustrare fac ca angajatii sa caute sprijin, satisfactie si apropiere in relatii non-profesionale.
Modelul idilei la slujba este mai complex decit credem
Pentru manageri/sefi lucrul pare simplu, dar la o privire mai atenta a lua in consideratie psihologiile angajatilor – aspiratiile lor, nevoia de afiliere, de putere si prestigiu, valorile lor, frustrarile etc., complica mult ceea ce pare o idila. Cum putem defini „romance“ fara a-i stabili continutul si componentele ei? Modelul acestei relatii cuprinde trei dimensiuni: intimitatea – o legatura emotionala puternica -, pasiunea sau atractia sexuala intensa si/sau angajarea sau decizia constienta de a continua relatia. Nu este necesar ca toate aceste trei dimensiuni sa existe.
Privat/public si „amestecul de borcane”
Stim ca este bine sa avem relatii pozitive, neconflictuale sau, cel putin, neutre. Dar, trebuie oare sa trecem de la acestea la aventura, amor, amantlic sau chiar casatorie? Este oare locul de munca o amenintare pentru cei casatoriti, un mediu in care infidelitatea sau hartuirea sexuala pindeste la tot pasul? Mai ales cind colectivul are actiuni de tip team-building sau petrece weekendul departe de casa, merge la discoteca etc.?
In unele institutii, controlul asupra vietii emotionale extraprofesionale a angajatilor este foarte strict inclus in normele organizationale, specificindu-se interdictii. Daca o relatie intima apare in colectiv, unul dintre cei doi trebuie sa paraseasca institutia. Indiferent daca este vorba despre o relatie vinovata, o aventura sau chiar de o casatorie, impricinatii vor fi, pe buna dreptate, suspectati de subiectivism si partinire. Cum sa nu banui ca nu va fi protejata, discriminata pozitiv iubita sau nevasta atunci cind este vorba despre performante sau de bani si pozitii in ierarhie? Cum sa-ti penalizezi public iubita sau nevasta?
Narcisismul si afilierea: „folie a deux“
Exista in nenumarate carti si filme cazuri in care o persoana narcisista – barbat sau femeie -, aflata intr-o pozitie ierarhica superioara formeaza un cuplu cu o alta persoana – femeie sau barbat -, aflata intr-o pozitie subalterna. Aceasta din urma hraneste narcisismul persoanei superioare ierarhic care foloseste relatia intima cu persoana subalterna pentru a-si trai infatuarea si fantasmele puterii. In organizatii in care cultura corporate pune accentul pe individualism si competitie si unde satisfactia deriva din exhibitionism si sentimentul victoriei, acest tip de relatie apare mai frecvent. Patologia relatiei decurge din intilnirea intre nevoia de putere si cea de afiliere. Cazul tipic este relatia Clinton-Monica Lewinsky.
Relatiile extramaritale la slujba: de ce nu?
Pentru multi, relatiile extramaritale la slujba nu sunt etice si contraproductive pentru performanta si reputatia institutiei. In ciuda interesului si discutiilor asupra fidelitatii, statisticile arata o crestere a relatiilor extramaritale la locul de munca. Explicatia cea mai frecvent utilizata se refera la rutina vietii profesionale, considerindu-se ca ar parea sanatos ca un individ sa incerce sa evadeze din cadrul restrictiv al muncii si sa caute emotiile aventurii si magia iubirii. Ce sunt – spun unii analisti – locurile de munca daca nu „inchisori psihice“, in care sexualitatea este reprimata in favoarea anxietatii, a emotiilor negative, controlului si depresiei?
Viitorul pare sa mearga spre toleranta, o noua forma a fidelitatii, flexibilitate si asumarea riscului in relatiile apropiate. Daca mariajul este o loterie cu viitorul, relatiile intime dincolo de casatorie, la locul de munca, cer curaj si un tip de maturitate emotionala, control de sine. Aliantele erotice pot fi temporare sau lungi, dar nu vor sta sub semnul intregii vieti. Ele vor fi relatii pure, in care partenerii vor avea contributii egale la starea de bine a cuplului si vor accepta vulnerabilitatea emotionala. Linistea si stabilitatea modelului bazat pe durata si cautarea absolutului vor fi negociate cu satisfactia personala si largirea experientelor interpersonale.
Si femeilor si barbatilor le este frica de viitor. Acest clivaj cultural intre realitate si reprezentarea mentala a iubirii – traditionala – se vede in faptul ca mobilitatea erotica nu este traita chiar cu inima usoara.