Sunt țurțuri și sunt neclarități la fereastră,
La fosta noastră locuință de amant și de amantă,
Miroase a pământ zăvorât într-o glastră,
Se aud schiori care mor, în zborul pe pantă.
Vom rămâne un sihastru și o sihastră,
Nămeții vor aluneca vijelios pe șarpantă,
Fernanda va da și vițel și colastră,
Vei hohoti de amintire ca de o poantă.
Va veni, poate, vremea să fii și tu nevastă,
Vei purta rochie albă, pantofi albi, albă geantă,
Va fi, probabil, o nuntă interesantă,
Între timp, prin situația semnificativ-albastră,
Se va potoli și ninsoarea, adică ultima noastră,
Tragica noastră circumstanță atenuantă.
9 februarie 2003
Din volumul Din doi în doi, 2003
Categorii:
Cea mai frumoasa poezie
