fbpx

Gáspár György: Iubirea este o artă, iar exprimarea ei necesită educație și perseverență

de

De-a lungul timpului, alături de setul de întrebări esențiale pentru a contura portretul celui intervievat, am adăugat câte o întrebare care descria preocupările arzătoare ale perioadei pe care o traversam. I le-am adresat lui Gáspár György cu încrederea că răspunsurile sale mă vor ajuta să îmi limpezesc sufletul mergând pe axa timpului și spre trecut, și spre viitor.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum să facem să ne păstrăm iubirile proaspete și indestructibile? La baza despărțirilor noastre stau greșeli de alegere a partenerului sau neștiința de a ne îngriji relația?

Gáspár György: Este mai mult decât tentant, pentru mintea omului evoluat, a merge pe traiectoria unor explicații în care despărțirile și suferințele sentimentale sunt puse fie în seama unor alegeri greșite, fie ale unor limitări personale aparținând celor de care ne-am îndrăgostit. Dar, ceea ce am ajuns să cred, tot mai mult, este că aceste sortiri nu sunt nici întâmplătoare și nici greșite; este adevărat, însă, că majoritatea sunt decizii inconștiente și sunt însoțite de un anume bagaj de responsabilități de relaționare. Mai simplu spus, rolul suprem al relației de iubire este ca cei doi parteneri, care și-au unit destinele, să fie părtași într-un proces de dezvoltare personală și vindecare reciprocă. Doar că, aceste idei nu se potrivesc cu viziunea unei culturi romantice asupra iubirii, prin care ni se transmite că dacă este dragoste adevărată, atunci nu avem nimic de schimbat sau de transformat. Ei bine, sunt convins de faptul că iubirea este o artă, poate cea mai importantă dintre toate formele existente, și exprimarea acesteia necesită educație și perseverență, iar marele câștig este oglindit în capacitatea noastră de a deveni mai competenți în știința relaționării și de a ne reîntregi (grație procesului de vindecare) suflete ciuruite de experiențele unei copilării nefericite. Putem spune și că viața este mai mult decât generoasă, oferindu-ne nenumărate șanse de creștere, dar rezistențele noastre și lipsa de educație ne fac să ratăm aceste ocazii, preferând, inconștient, să rămânem în rolul copilului neajutorat, care așteaptă să obțină iubirea necondiționată. Văd iubirea ca o energie ce poate fi cultivată și amplificată, o conexiune între doi oameni, și care este posibilă doar dacă cei doi sunt conștienți de valoarea ei. Iubirea conștientă (definită de angajamentul față de relație și respectul față de sine și față de celălalt), este sursa de prospețime în cuplu; relația este singurul loc în care această energie poate fi cultivată. De asemenea, s-ar putea ca dragostea să nu fie indestructibilă, pentru că nici ființa umană nu este, însă exact această calitate vulnerabilă și fragilă a sa o face să fie una dintre cele mai dorite daruri pentru noi, muritorii de rând. În esență, avem nevoie să ne asumăm că nu știm să iubim, că la fel ca orice deprindere și aceasta trebuie educată, practicată, în caz contrar, relația se va prăpădi.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce îi învățăm pe copiii noștri, în speranța că vor avea o viață fericită?

Gáspár György: Aici, consider că sunt mai multe sarcini care ne revin nouă, adulților responsabili, în mod direct sau indirect, de copiii României. Primul pas este să le arătăm puterea relațiilor, să-i ajutăm să capete încredere în aceste legături invizibile (care există între ei și toți cei 7.7 miliarde de locuitori ai planetei). Această deschidere față de relații, fiecare dintre noi o dobândește în familia restrânsă (mama, tata, bunicii, alte rude de sânge), și în familia extinsă (sistemele de învățământ, comunitatea etc.). Ca oameni, pentru a avea o viață fericită avem nevoie de conexiuni interpersonale „suficient de bune”. Nimeni nu este și nici nu poate simți starea de fericire de unul singur. De ce? Din simplul fapt că suntem ființe sociale, iar sensul nostru rezidă în a găsi calea prin care putem ajunge de la mintea și inima noastră la mințile și inimile celor care călătoresc cu noi, în aventura vieții. Deci, cel mai important este să le cultivăm inteligența relațională și sentimentul că nu sunt singuri, că în jurul lor pot găsi oameni de încredere. Apoi, mai este indicat să-i încurajăm să fie cât mai curioși (și asta cred că este o mare virtute în secolul XXI), să fie dornici să se cunoască pe sine, și să nu cadă pradă convingerii că-i cunosc foarte bine nici pe cei din jur. Nu aș putea încheia răspunsul fără să evidențiez și faptul că fiecare copil, pentru a deveni un adult (care să fie și fericit), are nevoie să știe că se află pe drumul său, fără să-și risipească zilele făcând ceea ce vor mama și tata. Dacă îi transmitem copilului acest destin (unul impus de generațiile mai vechi), nu are cum să se simtă desăvârșit, din cauza faptului că mereu va cânta un cântec sau va dansa un dans, despre care, instinctiv, știe că nu-i aparțin. Fiecare dintre noi avem dreptul la o viață în care să ne aparținem nouă înșine și abia apoi celor din jur.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum să ne pregătim, ca părinți, pentru etapa în care copiii noștri adolescenți își doresc mai mult să se îndepărteze de noi decât să ne mai stea în preajmă?

Gáspár György: Cred că etapa adolescenței merită celebrată și văzută drept un ritual esențial al trecerii de la copilărie, către maturitate. Din păcate, părinții abia în adolescența copilului realizează că timpul s-a scurs și că interesele acestuia s-au diversificat foarte mult; și atunci, mânați de propria anxietate și poate și de vina intrinsecă, încep să saboteze, inconștient, procesul de maturizare al adolescentului. Așa cum mariajul conștient este esențial pentru a păstra prospețimea iubirii, la fel este și parentingul conștient este obligatoriu pentru a păstra vitalitatea familiei. Adolescența este o etapă mai complicată, dar cine spune că viața trebuie să fie ușoară? Copiii au nevoie de rebeliunea adolescentină pentru a-și dobândi încrederea în forțele proprii și sentimentul de „sunt suficient de bun” pentru această lume. Ceea ce înseamnă că ar fi înțelept ca părintele să-și cunoască limitele, să nu-și dorească să aibă mereu ultimul cuvânt, dar nici să nu renunțe la autoritatea de care dispune. Copiii ajunși la pubertate au, încă, multă nevoie de stabilitatea pe care o poate oferi, în special, familia de origine, dar și de libertatea care să le transmită că pot atinge cerul. Ca terapeut, din munca cu familiile, vă pot spune că cei mai curajoși și bravi dintre adolescenți sunt aceia care simt că părinții sunt mereu de partea lor, nu cei care nu greșesc sau care fac mereu ceea ce le poruncesc adulții, ci aceia care sunt dispuși să lupte pentru visurile lor. Iar aici, ar trebui ca fiecare părinte să facă pace cu propria adolescență și propria copilărie, acestea nu se șterg ca prin minune odată ce am împlinit 18 ani sau când am semnat un certificat de căsătorie. Trecutul este mereu parte din prezentul și viitorul nostru, și este de dorit să fim conștienți de acesta pentru a nu ne lăsa definiți de ecourile sale dureroase. Nimeni nu vine din casa copilăriei cu mâna goală, cu toții cărăm un bagaj de probleme și dificultăți de relaționare, moștenire care devine cel mai ușor vizibilă în relaționarea pe care o manifestăm față de cei mai dragi oameni ai sufletului nostru: partenerul și copiii.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: La #EpicTalk vom primi mai multe lămuriri?

Gáspár György: La #EpicTalk vom face revoluție, ca de obicei. Știu că poate suna prea arogant sau pompos, dar efectiv asta se întâmplă, în inimile și mințile noastre, atunci când ne adunăm peste 700 de persoane pentru a pune în cuvinte subiecte dureroase ale existenței umane. Abia aștept să ne revedem în sala conferinței pentru a crește, împreună, nivelul de conștientizare al românilor. Pentru informații despre evenimente și bilete, vă invit să accesați www.pagiandepsihologie.ro.

 

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *