Am văzut-o pe Mirela Retegan, la final de aprilie, pe scena Sălii Polivalente, ținând în palme sufletele miilor de părinți și copii veniți pentru a întâlni Gașca Zurli și pentru a sărbători împreună cu Tanti Prezentatoare, cu Fetița Zurli, cu Băiețelul Zurli, cu Zdrăngănel, cu Clopoțel, cu Vrăjimăturica, cu Zâna Bună sau cu Tura-Vura cei 10 ani de frumusețe, de joacă, de bunătate, de culoare, de bucurie marca Zurli. Și i-am fost alături la lansarea cu sute de oameni a noului său volum, apărut la Editura Curtea Veche, “Astăzi este despre astăzi”, carte care, cu siguranță, va fi tot un bestseller, așa cum a fost și “Pledoarie pentru Mami și Tati”, volumul ei de debut. Mirela Retegan este un fenomen, o deschizătoare de drumuri ale încrederii și ale vieții trăite cu seninătate, o făptură specială care ne reînvață să trăim mai simplu, mai frumos, mai curat, mai vesel. Și, în afara faptului că de zece ani încoace îi reînvață pe părinți să se bucure și să se joace cu copiii lor, de câteva luni încoace, prin grupul său de pe Facebook, “Fixul care îți schimbă viața”, oferă la aproape 200.000 de oameni modelul unui stil de viață firesc și ordonat, în care a mânca la ore fixe poate fi cea mai bună și mai simplă cale nu doar către silueta visată, ci și către echilibrul interior atât de dorit.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Cum ai constatat că este important felul în care arătăm? Ai trecut, ca noi toate, prin momente în care cei din jur te-au făcut să suferi, excluzându-te din cauza felului în care arătai? Mai ales astăzi, fetele sunt asaltate de ideea că trebuie să arate perfect…
Mirela Retegan: Eu am fost foarte slabă până prin clasa a șaptea, după care am început să mă îngraş. Am terminat liceul cu 75 de kilograme şi de atunci încolo am fost “Aia grasă”. “Aia grasă” de la televizor, “Aia grasă” de la radio, “Aia grasă” de oriunde aş fi fost. Din fericire, pe mine m-a salvat întotdeauna felul de a fi. Fiind extrem de sociabilă şi de prietenoasă, compensam lipsa unui aspect fizic foarte plăcut, cu o prezenţă extrem de agreabilă, și nu eram niciodată exclusă, dimpotrivă, dar eu, personal, în sinea mea, am suferit toată tinereţea. Și nu pentru că mă etichetau alţii, ci în primul rând pentru că eu nu mă simţeam bine în pielea mea, pentru că mă uitam în vitrine şi aş fi vrut să mă îmbrac și eu cu nişte haine frumoase. Sunt lucruri pe care eu nu le-am purtat niciodată în viaţă: bustieră, șort, fuste scurte… Sunt anumite accesorii sau articole de îmbrăcăminte pe care eu nu le-am avut nicicând în garderobă din cauza kilogramelor, dar pe care tare mult mi-aș fi dorit și eu să le port, la un moment dat…
Marea Dragoste/revistatango.ro: Asta rămâne, totuși, o suferință, nu?…
MIRELA RETEGAN: Îl întrebam zilele trecute pe tatăl Mayei: “Măi, dar eu aveam 95-100 de kilograme, tu nu mă vedeai?!” Și mi-a zis că pentru el eu eram cea mai frumoasă femeie din lume. Deci din cauza lui eram aşa, pentru că nu mi-a atras atenţia! (râde) Dar chiar mă făcea să mă simt cea mai frumoasă şi cea mai iubită femeie din lume. Eu nu am avut neapărat o problemă cu neacceptarea celorlalţi, pe mine mă durea că nu mă acceptam eu! Eu am avut fix bărbaţii pe care mi i-am dorit, cei mai frumoşi! Dacă eu puneam ochii pe unul, ăla era al meu, chiar dacă eu eram cea mai grasă din grupul de fete. Pentru că izbuteam, prin farmecul meu, să atrag atenţia, iar omul respectiv să nu se mai uite la carcasa din faţa lui, ci să fie atras de spiritul şi de energia mea. Şi reuşeam, în liceu şi în tinereţe, să fiu cu cei mai frumoşi băieţi. Spre surprinderea tuturor, nimeni nu înţelegea cum făceam…
Marea Dragoste/revistatango.ro: Dar nu toate fetele și femeile reuşesc asta, nu ai întalnit şi în grupul tău, “Fixul care îți schimbă viața”, cazuri de persoane care au suferit?
MIRELA RETEGAN: Ba da, am întâlnit multe. Însă eu eram, în plus, un model pentru ceilalți, pentru că, la 29 de ani, aveam eu 80 de kilograme, dar eram director de radio, deja. Eram o persoană cu o notorietate foarte mare la Satu Mare. Eram și măritată cu ăla de la Stigma, care era un frumuşel, o vedetă, şi, cumva, eram o speranţă pentru toate grăsuţele că se poate să ai o viaţă fericită, chiar dacă nu ai dimensiunile perfecte. Deci nu m-a afectat foarte tare… Adică, de fapt, m-a afectat, dar nu m-a împiedicat.
Marea Dragoste/revistatango.ro: De unde vine diferenţa asta? Între tine, care ai depăşit situaţiile acestea şi cele care nu pot trece peste așa ceva? Ce ai avut tu în plus?
MIRELA RETEGAN: Succes! Faptul că eu am avut succes în toate proiectele personale, că eu am reuşit să-mi pun în practică toate visele pe care le-am avut şi nu am avut timp să mă ocup de lucrurile care mă nemulţumeau, asta am avut în plus. Visam tot timpul lucruri măreţe, munceam foarte mult pentru punerea lor în aplicare şi-mi aminteam cum arăt doar când trebuia să mă îmbrac să mă duc la câte un eveniment… Și atunci stăteam câte o jumătate de oră în faţa dulapului să mai trântesc trei cârpe largi pe mine, să nu se vadă colacii…
Sunt lucruri pe care eu nu le-am purtat niciodată în viaţă: bustieră, șort, fuste scurte… Sunt anumite accesorii sau articole de îmbrăcăminte pe care eu nu le-am avut nicicând în garderobă din cauza kilogramelor, dar pe care tare mult mi-aș fi dorit și eu să le port, la un moment dat…
Marea Dragoste/revistatango.ro: Cum te îmbrăcai?
MIRELA RETEGAN: Oooo… În haine largi! Am avut o perioada de hippie, în care mă îmbrăcam în fuste foarte lungi şi foarte largi, şi bluze ample despre care credeam că maschează kilogramele. Încălţăminte foarte joasă, balerini, tenişi sau bocanci. Purtam genţi foarte mari… În Ardeal există o denumire pentru genul ăsta de femeie: trochioşă… Trochioșă este o femeie care nu pune niciun preţ pe felul în care arată. Femeia care aruncă pe ea nişte haine, fără să dea atenţie acestor lucruri. Eu aveam două dulapuri pline cu cârpe şi, când trebuia să plec undeva, nu reuşeam să mă hotărăsc cu ce să mă îmbrac. 90 % dintre haine erau negre. În schimb, tatăl Mayei avea trei rânduri de haine şi, oricând se îmbrăca, arăta impecabil, ca scos din cutie, pentru că el nu avea această problemă. Nici nu mă îmbrăcam cu haine bune, pentru că nu găseşti haine bune la măsurile astea. Când a intrat pe piaţă primul brand de haine englezeşti care producea măsuri mari, Debenhams cred că se numeşte, am găsit prima dată măsura 50. Mie nu-mi venea 44-46. Iar în magazinele de după 1990 găseai haine doar până la măsura 40. De la 40 încolo nu mai găseai nimic. Eu mergeam în magazine şi se uitau vânzătoarele atât de sfidător la mine! Ce caută asta grasă în magazinul nostru în care mărimea maximă este 40?, păreau să se întrebe… Mai aveau puţin şi-mi tăiau bilet, că eram spectator, intram doar să mă uit. Era un calvar și să intru în cabina de probă, pentru că vedeam lucruri care-mi plăceau şi le luam să e probez, dar era un chin, trăgeam de ele să intre pe mine și tot nu intrau… A fost foarte simpatic tatăl Mayei, care, prin 2003-2004, mi-a zis că mă duce la Milano la festivalul cumpărăturilor, să-mi iau haine. Şi mi-am cumpărat o poşetă, un şal, o pălărie şi nişte bocanci (râde). Pentru că nu-mi venea nimic! Şi el lua câte un sacou şi trăgea de el să-l încheie pe mine! Până i-am zis: “Cornel, încetează! Nu îmi vin. La revedere, nu are rost să ne mai chinuim”. Festivalul cumpărăturilor s-a încheiat într-o “pasteria”, unde am mâncat nişte paste ca să mă liniştesc definitiv. Și foarte multă vreme am înţeles clar că nu o să găsesc haine bune măsura mea şi că trebuie să mă mulţumesc cu ce nimeresc.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Dar pe atunci nu făceai hei-rup-urile astea pe care le facem toate, de luni încep dieta şi mă ține până marţi?
MIRELA RETEGAN: Ba da, ba da, întâi supa de varză, apoi disociatele, ceaiul verde chinezesc, care am înţeles ulterior și că este foarte nociv… Le-am încercat pe toate. Am slăbit odată foarte puternic, în 2006-2007, cu un instructor de fitness care mi-a dat şi o dietă. Am slăbit vreo 15 kilograme. Arătam şi mă simţeam foarte bine. M-am şi lăsat de fumat în acelaşi timp…
Marea Dragoste/revistatango.ro: Ai şi fumat?
MIRELA RETEGAN: 20 de ani am fumat. Şi m-am lăsat când am început prima dată să slăbesc. Aşa le fac eu pe toate, în acelaşi timp.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Şi de ce nu te-ai menținut la silueta aceea?
MIRELA RETEGAN: Narcisa Suciu a sintetizat foarte bine motivul pentru care ne îngrăşăm. Eram în Prater, în Sala Oglinzilor, şi ne uitam într-o oglindă care subţia. Și ea îmi zice: “Tu! Dacă aş fi aşa slabă… atâta aş putea mânca…!” (râde) Asta e problema, de fapt. Eu aş putea mânca foarte mult. Eu aş putea mânca tot timpul. Orice dietă am ţinut, în momentul când am revenit la mâncatul la liber, am revenit la acele kilograme care îmi creau starea de nemulţumire. De asta ce fac acum mi se pare ireversibil şi sunt sigură că voi avea acest mod de viaţă până în ultima zi.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Dar de ce acum ţi se pare ireversibil? Până la urmă, dacă înnebuneşti, de mâine ai putea să mănânci tot în continuu…
MIRELA RETEGAN: Nu! Pentru că la un moment dat înţelegi nişte lucruri despre tine. Așa cum înţelegi despre acceptare, despre renunţare, despre iubire, despre celălalt, într-o zi, ajungi să înţelegi cu adevărat cum funcţionează corpul tău, ce nevoi are el şi începi să i le respecţi. Noi respectăm nevoile partenerului nostru, nevoile copilului, nevoile şefului, nevoile societăţii, dar nevoile corpului nu le respectăm, pentru că ne e mult mai la îndemână să le ignorăm. Eu sunt în acel moment al vieţii mele în care am decis să respect nevoile corpului meu, să mi-l accept, să mi-l asum, să mi-l iubesc şi să îi dau ceea ce îi trebuie. Cumva, am devenit conştientă de ceea ce fac, aşa cum am devenit conştientă de faptul că sunt mamă.
Marea Dragoste/revistatango.ro: O, și pentru asta ai avut nevoie de o revelație?
MIRELA RETEGAN: Da, până atunci eram mamă pur şi simplu, dar într-o zi am devenit conştientă de asta. Aşa cum devii conştientă că eşti copilul cuiva sau partenera de viaţă a cuiva. Asta se întâmplă într-o zi şi e revelatoriu, nu o să mai fii niciodată omul care ai fost înainte de a ajunge la acest înțels. Eu am avut într-o zi revelaţia răului pe care mi-l face fumatul, acum opt ani, și de atunci nu am mai pus niciodată țigara în gură. La fel, sunt sigură că, în privinţa mâncării, nu vorbim despre o dietă, ci vorbim despre conştientizarea faptului că, aşa cum toate lucrurile din viaţa noastră trăiesc un ciclu şi au nevoie de nişte reguli, şi corpul meu are nevoie de nişte reguli, pe care eu sunt obligată să i le respect pentru că el serveşte trebuințelor mele şi o să mi le servească atâtea zile câte oi mai avea.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Mai există și operaţiile estetice… Nu te-au ispitit?
MIRELA RETEGAN: Eu susţin orice acţiune pe care o femeie simte nevoia să o facă pentru a se simţi mai bine şi pentru a fi mai fericită. Eu am făcut o liposucţie la 30 de ani, deci acum 17 ani. Eram într-o situaţie disperată, în care nu-mi plăcea de mine absolut deloc şi trebuia să fac ceva. Urma să împlinesc 30 de ani, eram în pragul acela critic. Nu o născusem pe Maya, apoi am rămas gravidă şi m-am îngrăşat la loc (râde). Dar investiţia a fost foarte bună, pentru că am depăşit cu bine pragul de 30 de ani şi… atât! Am luat toţi banii pe care îi aveam în casă şi m-am dus la Cluj, la singura clinică unde se făceau atunci astfel de intervenţii, şi i-am spus doctorului că vreau să scap de grăsimea din zona abdominală. Mi-a răspuns că abdomenul are trei părţi, partea de sus – cea de deasupra stomacului, cea din mijloc – aceea din talie, și cea de jos – sub talie, iar eu am bani doar de una dintre părți, așa că să-i spun de care dintre ele vreau să scap. Şi ştiu că, obligată să aleg, i-am spus că zona de deasupra stomacului este cea care mă deranjează cel mai mult. Am făcut liposucția, iar a doua zi am plecat acasă la Satu Mare. Eu eram foarte încântată de acţiunea mea şi aşteptam ca toată lumea să observe marea schimbare, dar nu aveau ce să observe pentru că, din cauza intervenţiei agresive, zona e mai umflată în primă fază decât era înainte, deci nu numai că nu eram mai slabă, dar arătam şi mai grasă! A fost o acţiune disperată a mea… Eu am suferit la 30 de ani criza de 40 de ani, dar nu pot să spun că m-a ajutat intervenţia, nu asta e soluţia. În grupul nostru am o prietenă din Satu Mare, o actriţă, Lora Demeter, care şi-a făcut o intervenţie la stomac, dar s-a îngrăşat din nou, pentru că a mâncat la fel ca înainte… Şi acum a slăbit 20 de kilograme în şase luni, doar mâncând la ore fixe.
Marea Dragoste/revistatango.ro: De multe ori punem mare presiune și asupra fiicelor noastre, spunându-le “nu mai mânca aia, nu mai mânca la 11 noaptea, vezi că te-ai îngrăşat. “
MIRELA RETEGAN: Fac şi eu aceleaşi greşeli ca toată lumea. Copiii sunt oglinda noastră nu numai în apucături, ci şi în frustrările fizice pe care le-am acumulat de-a lungul timpului. Din păcate, am pus multă presiune şi eu pe Maya, şi cred că este zona în care am greşit cel mai mult faţă de ea, în care am presat-o cel mai mult, pentru că eu ştiu cât am suferit din cauza asta şi pentru că, aşa cum spuneai și tu, presiunea socială este şi mai mare decât era acum 30 de ani în privinţa aspectului. Am renunţat, la un moment dat, dar înainte de asta am făcut tot ce a ţinut de mine, de la găsit antrenor, găsit sală… Are fix aceleaşi probleme pe care le am şi eu cu fluctuaţiile de greutate, e adevărat, însă, că ea e încă mică şi are timp să corecteze nişte lucruri. Dar acum sunt foarte fericită că, de o lună, a intrat în hora mâncatului la ore fixe. Şi a început să vadă nişte efecte fantastice! Pe mine asta mă interesează cel mai mult, nu să slăbească sau să obţină rezultate imediate, ci să-şi facă din asta un mod de viaţă. Îi spuneam zilele trecute că dacă ea va reuşi asta, pentru mine va fi cea mai mare satisfacţie, pentru că atunci eu voi şti că nu va mai avea probleme niciodată. Dacă va reuşi să conştientizeze, aşa cum am conştientizat și eu, cât este de important să respecţi pauza aia de trei ore între ce mănânci, nu va mai avea probleme toată viaţa şi sunt sigură de acest lucru. Profit de faptul că sunt mai mult pe acasă, că suntem împreună, şi o susţin, o încurajez, începe să vadă rezultate şi e foarte fericită.
Efectul stilului de viață în care mănânci la ore fixe asupra psihicului meu a fost mult mai mare decât efectul legat de kilograme. În primul rând nu mă mai simt vinovată atunci când mănânc ceva ce-mi place.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Cum au fost rezultatele tale, de când ai început stilul acesta de viață?
MIRELA RETEGAN: Eu cred că am cele mai slabe rezultate din tot grupul, în kilograme.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Dar nici nu ai început de la o greutate foarte mare…
MIRELA RETEGAN: Nu, totuşi am scăpat de vreo 12 kilogram în primele două luni. Apoi corpul se recalibrează singur şi are nevoie de timp să se aşeze pe fiecare nouă treaptă de kilograme pe care ne aflăm. Dar eu sunt în acel moment în care nu mai pun presiune pe mine absolut deloc, mă simt foarte bine cu mine, programul ăsta de masă mi-a dat o stare foarte bună psihică, mentală. Sunt odihnită, pot să fac efort, sunt relaxată, nu mai e o preocupare asta pentru mine şi asta mi se pare cel mai mare câştig. Nici nu-mi doresc să fiu foarte slabă, pentru că dacă eu nu am fost slabă niciodată, ar fi şi ciudat, din toate punctele de vedere, să mă trezesc acum la 50 de kilograme. Eu dacă mai reuşesc să slăbesc încă cinci kilograme, o să fiu perfectă, din punctul meu de vedere. De asta spun, eu nu am început la 100 sau 120 de kilograme…
Marea Dragoste/revistatango.ro: Dar sunt persoane care au început de la greutatea asta…
MIRELA RETEGAN: Sunt, o să vorbeşti cu ele și o să vezi nişte rezultate fantastice. Fetele astea care au slăbit foarte mult şi foarte frumos au slăbit şi pentru că sunt atente la ce mănâncă. Prima fază este să înveţi să mănânci la ore fixe, ăsta este alfabetul. După ce ai învăţat alfabetul, dacă vrei să înveţi şi să scrii, trebuie să legi literele între ele, iar dacă vrei să publici în reviste, trebuie să înveţi să legi cuvintele și ideile între ele. Adică nu e suficient să înveţi doar alfabetul ca să fii scriitor la revistă. La fel e şi cu slăbitul ăsta, nu e suficient să mănânci la ore fixe, dacă tu ai de slăbit 30 de kilograme sau 50 sau 60. Întâi mănânci la ore fixe şi, după ce ai învăţat alfabetul, şi-ţi vine din instinct să mănânci la aceste ore fixe, începi să pui din ce în ce mai puţin în farfurie sau să ai gijă la combinaţiile alimentare. O să vorbeşti cu Maria Chetran de la Iaşi, care promovează inclusiv pe grup combinaţiile alimentare, iar persoanele care au devenit atente la ele au rezultate foarte bune. Dacă mai vii şi cu un program de mişcare, atunci succesul e garantat.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Iar la nivel psihic, care au fost efectele?
MIRELA RETEGAN: Efectul stilului de viață în care mănânci la ore fixe asupra psihicului meu a fost mult mai mare decât efectul legat de kilograme. În primul rând nu mă mai simt vinovată atunci când mănânc ceva ce-mi place. Pot să mănânc o prăjitură, aleg eu la ce oră mănânc prăjitura aia, iar faptul că eu aleg când o mănânc şi că o mănânc la o oră fixă nu mă face să mă simt vinovată în secunda când am terminat-o cum mi se întâmpla înainte de acest program. Din momentul în care am început să mănânc la ore fixe, am şi sentimentul că a murit somalezul din stomacul meu, ăla care era disperat să facă provizii, să nu cumva să mai rămână flămând vreodată. Cred că într-o altă existenţă am făcut foamea, pentru că altfel nu înţeleg de unde vine disperarea asta de a mânca non stop. Acum, pentru că ştiu că mănânc peste trei ore, nu mai mănânc tot din farfurie, mănânc cât îmi trebuie şi mă opresc în momentul în care m-am săturat. Pentru că ştiu că nu-mi este interzis să mănânc, ci doar îmi este interzis să mănânc în momentul respectiv. Iar dacă mi-e poftă de ceva sau sunt servită cu ceva, iau la pachet şi mănânc mai tarziu, când e ora fixă. Este pentru prima oară în viaţă când simt că eu sunt stăpânul mâncării şi nu mâncarea este cea care decide când o mănânc eu şi când nu. Niciodată până acum nu am simţit că deţin controlul asupra alegerilor pe care le fac legate de mâncare. Tot timpul m-am simţit frustrată, tot timpul trebuia să refuz sau să amân, am trăit spub imperiul formulelor “eu nu am voie”, “eu sunt la dietă”, “eu asta nu pot să mănânc”, “nu la ora asta”. Acum pot să mănânc orice, la orice oră, pentru că, dacă respecţi orele fixe, nu te mai îngraşi. Dacă nu eşti atent şi mănânci şi paste, şi pizza, şi prăjitură, nu slăbeşti, dar nici nu te îngraşi…
Marea Dragoste/revistatango.ro: Ceea ce e exceptional…
MIRELA RETEGAN: Este foarte mult! Eu am fost în America în ianuarie şi am mâncat hamburger, cartofi prăjiţi şi am băut Cola, lucruri pe care nu le mănânc în mod normal, dar nu m-am îngrăşat deloc, pentru că am respectat cele trei ore între mese, fără să pun nimic în gură. Fiindcă aici ne păcălim, mâncăm între mese și zicem “ei, am mâncat foarte puţin, doar am ciugulit”, însă ciugulelile astea îi dau treabă stomacului şi nu-l lasă se revină la forma lui normală. Și din cauza asta în minte se creează nevoia de provizii şi facem depozite, pentru că stomacul nu are o disciplină şi nu ştie când mai primeşte de mâncare. E ca la calculator, l-am resetat şi acum el funcţionează perfect, pentru că acum nu mai las desktopul plin de fotografii şi filmuleţe, ci le pun organizat, fiecare în folderul de care aparţine…
Această carte este o pledoarie pentru firesc, o carte în care şi vin să le reamintesc femeilor că fericirea nu trebuie plătită în tristeţe. Poţi să obţii lucrurile importante pentru sufletul şi viaţa ta fără să faci compromisuri!
Marea Dragoste/revistatango.ro: Se întâmplă și alte lucruri foarte importante pentru tine în perioada asta… A apărut pe piaţă noua ta carte, “Astăzi este despre astăzi”…
MIRELA RETEGAN: Vorba lui Fifi, prietena mea, m-am întors un pic cu spatele şi am mai scos o carte. (Râde). Cartea asta, ca şi cea dintâi, “Pledoarie pentru Mami și Tati”, adună în ea articolele scrise de mine în ultimul an. Dacă “Pledoarie pentru mami şi tati” este dedicată clar părinţilor şi relaţiilor dintre părinţi şi copii, în cartea “Astăzi este despre astăzi” am putut să aşez lucruri despre mine ca femeie şi despre sufletul meu, despre lucrurile pe care eu le-am înţeles despre mine, despre urcuşurile, coborâşurile, iubirile, dezamăgirile şi toate întâmplările importante din viaţa mea. Cumva, această carte este o pledoarie pentru firesc, o carte în care şi vin să le reamintesc femeilor că fericirea nu trebuie plătită în tristeţe, că nu ai de ce să rămâi într-o relaţie sau într-o conjunctură în care preţul ca să fie bine altora este foarte mare şi nici măcar nu eşti fericită. Poţi să obţii lucrurile importante pentru sufletul şi viaţa ta fără să faci compromisuri!
Marea Dragoste/revistatango.ro: Dar trebuie să ajungi la un stadiu de eliberare, de emancipare, de curaj, pentru că noi trăim într-o cultură în care ni se spune “rămâi în familia aia, fii femeie de casă, rămâi unde sunt copiii, nu le strica lor rostul, nu-ţi strica familia, îndură!”. Asta ni s-a băgat în cap.
MIRELA RETEGAN: Cred că aşa, încet-încet şi pas cu pas învăţăm să ne câştigăm dreptul de a primi lucrurile de care avem noi nevoie, nu pe care vor ceilalţi să ni le dea. Nu e vorba doar despre cum ne raportăm în relaţia de cuplu, ci de cum ne raportăm în general la semenii noștri. Oamenii se tem să formuleze ceea ce-şi doresc cu adevărat, pentru că se tem să nu fie refuzaţi și să fie răniţi. Și atunci nu spun ce cred și ce vor, se mulţumesc cu ceea ce primesc. Cred că greşim enorm făcând interpretări şi scenarii în loc să privim adevărul aşa cum e.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Când ai ajuns la înțelepciunea asta?
MIRELA RETEGAN: Pe mine m-a ajutat foarte mult, chiar foarte mult, curajul de a vedea lucrurile aşa cum sunt după ce l-am pierdut pe tata. În momentul ăla, lucrurile s-au simplificat foarte tare în mintea mea, am realizat cât de simplu este să nu mai fii… Ştii? Sunt foarte multe lucruri pe care eu le-am ascuns părinţilor mei de-a lungul vieţii, pentru că mă gândeam: “Aoleu, dacă află tata, moare!” Tata a murit fără să ştie foarte multe lucruri, pe care acum sunt sigură că le-ar fi înţeles, dacă eu aş fi avut curajul să i le spun. El nu a ştiut cum să mă facă să înţeleg că pot sa spun nişte lucruri, eu nu am avut curajul să spun, ca să nu moară tata dacă le află… Și, astfel, între noi nu s-au spus nişte lucruri importante, greșeală pe care eu astăzi nu mai vreau să o repet în relaţia cu copilul meu şi cu ceilalţi.
Marea Dragoste/revistatango.ro: Poţi să-mi dai exemple?
MIRELA RETEGAN: Am ascuns, de exemplu, foarte multe din relaţia cu primul meu soţ, bărbatul cu care m-am măritat la 20 de ani, pentru că mă temeam că el nu va putea înţelege şi nu va putea să accepte, şi că o să îi fac foarte mult rău dacă voi mărturisi, de fapt, ce greşeli am făcut şi cum stau lucrurile cu adevărat. Lucruri clare, care pe mine m-au afectat. Eu mimam fericirea şi relaţia minunată când, de fapt, după ce se închidea uşa, viaţa mea era un calvar. Dar mă temeam să le spun alor mei, pentru că eu credeam că ei nu vor putea înţelege asta. Astăzi sunt sigură că ar fi înţeles, dar nici ei nu m-au ajutat să mă facă să spun. Si astea toate sunt întrebări pe care eu mi le pun în fiecare zi. Mă trezesc, aşa, cu câte o idee, şi vorbesc cu oamenii din jurul meu şi ei îmi spun: “Trebuie să scrii despre asta”. Deja sunt foarte mulţi cu care am discuţii normale de cafea, stâm la poveşti şi, la final, concluzia lor este: “Să scrii un articol despre asta, pentru că nu am auzit pe nimeni abordând subiectul din unghiul acesta”. Și atunci scriu…
CITEȘTE și FIXUL CARE ÎȚI SCHIMBĂ VIAȚA
