Cred ca oricine a vazut “E pericoloso sporgersi”, acum 20 de ani, a stiut din prima clipa ca Marius Florea Vizante e un actor fabulos. Iar cine l-a urmarit, apoi, in “Filantropica”, in “Restul e tacere”, in grupul Voua sau pe scena de teatru, a inteles ca el este unul dintre acei actori care vor lasa in urma creatii fara pereche.
De la debutul sau cinematografic, in regia lui Nae Caranfil, si pana azi, si-a tinut promisiunea fata de publicul sau, si nu s-a dezis de statutul pe care acesta i l-a conferit. Iar Vizante nu este doar o aparitie artistica senzationala, ci si un povestitor captivant. Veti vedea…
“Eu nu ma ocup de suse”
Marea Dragoste / Tango: Ce anume te determina sa alegi un rol, in momentul in care ti se propune? Dupa ce criterii te ghidezi?
Marius Florea Vizante: Inainte de a raspunde la intrebarea asta, trebuie sa fac un mic preambul. In putine cazuri, la noi si in conditiile unui actor de varsta mea, iti alegi rolurile. Noi suntem actori angajati la stat, noi mergem la serviciu; in principiu, noi avem obligatii de serviciu. Sigur ca, daca ai indrazneala si un punct de vedere bine stabilit, poti negocia, dar de obicei, rolurile ti se propun. Tu, ca actor, esti ales, arareori generezi tu un spectacol. Asa ca trebuie sa “incapi” in viziunea unui regizor. De aceea, noi, ca actori, suntem incadrati la “drepturi conexe”, noi nu avem drepturi de autor, nu suntem creatori de prima linie, ci de linia a doua. Intai si intai, creeaza dramaturgul si regizorul, si-abia apoi actorul. E destul de greu, dar pot sa ma mandresc cu tupeul de a incerca, in ultimii ani, cu strasnicie, sa evit propunerile pe care le consider nepotrivite. Cum fac asta? Am exercitiul de a-mi imagina, de a vedea cu ochii mintii ce va sa fie. In general, cand nu inteleg textul sau nu inteleg ce-mi spune regizorul la primele intalniri, am curajul de a recunoaste: Domnule, nu inteleg, prefer sa ma retrag, decat sa incurc lucrurile! Cand nu inteleg ce joc, sunt cel mai prost actor din lume si fac un deserviciu atat carierei mele, cat si teatrului in care joc, in egala masura. Asa ca ma uit pe text, ascult atent ce spune regizorul si… intuiesc daca exista sau nu potential.
Marea Dragoste / Tango: Inteleg ca te bazezi mai mult pe intuitie?
Marius Florea Vizante: Da, pe intuitie, dar si pe experienta, pentru ca joc, totusi, pe scena de teatru din 1992.
Marea Dragoste / Tango: Ce inseamna “o propunere nepotrivita”?
Marius Florea Vizante: De exemplu, sa fiu distribuit in roluri pe care le-am mai facut, in ipostaze in care toata lumea se asteapta sa ma vada si care sa nu mai prezinte nici un interes. Imi doresc sa fac lucruri care sa ma provoace si pe mine, sa studiez, sa caut, nu sa scot repede dintr-un buzunaras ceva ce stiu sa fac, cu ochii inchisi, noaptea, la ora 3. O alta propunere nepotrivita ar fi sa mi se ceara sa fac lucruri pe care eu le consider sub demnitatea mea profesionala. Si m-am intalnit cu diverse cazuri – acum nu vorbesc de teatru, ci ma refer mai degraba la televiziune. Mi s-a propus sa fac lucruri lipsite de valoare, a caror singura ratiune era sa produca repede niste bani. Noi le numim “suse”, iar eu nu ma ocup de suse. De aceea am si disparut pentru o lunga perioada de timp din divertismentul romanesc, in care nu se mai regaseste nici o dorinta de a pune in prim plan valoarea. Exista o intreprindere disperata de a face audienta cu orice pret, in defavoarea neta a valorii.
Marea Dragoste / Tango: Apropo de asta, au circulat de curand zvonuri ca ai urma sa semnezi un contract, pentru o emisiune, la noul post Giga TV.
Marius Florea Vizante: Da, a fost, pret de 24 de ore, una dintre cele mai tentante propuneri pe care le-am primit de la o televiziune, in viata mea: sa produc un show de divertisment in conditiile mele. Dar n-a durat decat 24 de ore…
Marea Dragoste / Tango: Si, dupa aceea, ce s-a intamplat?
Marius Florea Vizante: Nu m-a mai sunat nimeni! (rade) Pur si simplu.
Marea Dragoste / Tango: De ce crezi ca s-a intamplat asa?
Marius Florea Vizante: Nu stiu… Probabil ca oamenii si-au dat seama ca asta cere multa pregatire si multi bani, si nu erau dispusi sa ofere nici una, nici alta. Ma rog, am inteles ca au si virat spre un canal de stiri, nu de divertisment. Dar n-ar fi fost asa de greu sa ma anunte si pe mine cineva despre asta, macar printr-un SMS sau printr-o secretara de pe-acolo…
“Uita-te si tu la televizor: sunt ore intregi de asa-zis divertisment in care nu se spune nimic!”
Marea Dragoste / Tango: Au fost voci care v-au criticat, pe tine si colegii tai, in perioada in care erati la Voua?
Marius Florea Vizante: Au fost. Dar inca de pe vremea cand eram student si apaream in grupul Voua, si toti colegii se uitau oripilati la noi – cum, faceti umor dintr-asta? Pai, voi sunteti actori, voi va pregatiti pentru arta!, si se uitau la noi cu greata – inca de pe vremea aia, eu spuneam si continui sa spun acelasi lucru: pentru mine, daca textul este scris de Cehov, Moliere sau Radu Gabriel (in cazul grupului Voua), pentru mine este un text pe care mi-l asum cu aceeasi seriozitate. Si-l lucrez cu aceeasi seriozitate actoriceasca, si caut esenta umorului in acel text. Pentru mine, nici o secunda nu s-a pus in discutie lipsa valorii lucrurilor pe care le-am facut la Voua. Ca am mai gresit, ca am fost tineri si poate nu eram asa de bine pregatiti, si nu aveam atata experienta, asta e altceva. Dar in nici un caz nu am luat-o ca pe o susa. Acum, asta se intampla pe toate canalele. Uita-te si tu la televizor: sunt ore intregi de asa-zis divertisment in care nu se spune nimic! Apar cu chilotii-n vine, se scalambaie si fac niste pseudo-imitatii care au ajuns sa plictiseasca pe toata lumea. Nu poti sa-l imiti pe Iliescu la nesfarsit! Ar fi ridicol sa ma laud acum, dar eu sunt foarte impacat cu mine vizavi de ceea ce am facut la Voua. Acum, de sarbatori, s-au redifuzat cateva dintre emisiunile pe care le-am facut prin 2005, deci acum vreo sapte ani. Audienta acelor momente redifuzate a fost mult peste asteptarile oricui, ceea ce dovedeste ca un lucru facut cu respectul muncii si al valorii, nu conjunctural, are valoare in timp. Aceasta este o dovada ca noi am facut bine ce am facut, cu respect fata de meseria noastra, fata de proiectul in care eram implicati, si mai ales, fata de telespectatori. Se poate sa fii mai inspirat sau mai putin inspirat, e posibil ca bugetul sa nu fie destul de mare, astea sunt alte discutii. Dar e vorba de pozitionare: nu ma duc sa iau si eu niste bani, indiferent ce-oi face, fie ca joc intr-o telenovela despre tiganie si mizerie, sau ca fac niste scheciuri despre pestilenta, nesimtire si proxenetism…
Marea Dragoste / Tango: Daca s-ar reface grupul Voua…
Marius Florea Vizante: Nu, grupul Voua nu se poate reface, pentru ca din pacate, drepturile pentru acest nume apartin altora.
Marea Dragoste / Tango: Dar daca s-ar reface trupa, cu alt nume, ai vrea sa mai faci parte din ea?
Marius Florea Vizante: Eu vreau asta si incercam sa facem asta. Personal, am produs deja un spectacol care se cheama Filarmonica de comedie, dar din pacate, el nu se poate sustine prin forte proprii. Daca vrei sa-l joci undeva, trebuie sa platesti chiria salii, fireste, iar incasarile din pretul biletelor nu pot acoperi si cheltuielile, si plata artistilor. E nevoie de parteneri. Am avut niste parteneri, dar pentru perioade scurte de timp, si l-am jucat la Teatrul de Comedie. Este prima mea indrazneala ca producator.
Marea Dragoste / Tango: Daca nu ma insel, e un proiect in care sunt implicati si Radu Gabriel si Gheorghe Ifrim, nu-i asa?
Marius Florea Vizante: Exact. Deci, intr-un fel, am reinceput, dar din pacate nu ne putem aduna la televiziune, pentru ca atat Radu Gabriel, cat si Gheorghe Ifrim au niste contracte semnate cu un post, iar momentan sunt blocati.
Eu, pana acum, n-am auzit nici o manea featuring Angela Gheorghiu!
Marea Dragoste / Tango: Imi spuneai mai devreme de telenovele… Nu te-am vazut pana acum niciodata intr-un rol, pe la AcasaTV sau al alt post.
Marius Florea Vizante: Da, pentru ca pana acum am considerat propunerile pe care le-am primit – si n-au fost putine – nepotrivite. Ce inseamna nepotrivit vezi in raspunsul de mai sus.
Marea Dragoste / Tango: Nici macar financiar nu au reusit sa te tenteze?
Marius Florea Vizante: Nu, in zilele noastre, nici macar asta nu mai e tentant. Sunt doar cativa actori care mai sunt platiti rezonabil, restul o fac… in virtutea inertiei.
Marea Dragoste / Tango: Ce parere ai despre distributia telenovelelor romanesti, in care apar laolalta actori considerati giganti in domeniul lor, alaturi de amatori, foste vedete Playboy?
Marius Florea Vizante: Mi se pare trist, si nu-i acuz pe colegii mei. Acuza mea merge catre cei care conduc interesele unor televiziuni si produc asemenea struto-camile. Pe ei ii acuz, realmente. Se vede ca au capacitatea de a convinge niste mari actori sa lucreze. De ce nu-i pun impreuna si-i lasa numai pe ei sa faca produse adevarate? Cu aceiasi bani si cu aceeasi audienta. Si sa faca, alaturi, o alta telenovela, cu toata pleiada de silicoane! Sa le puna in paralel, ca sa lase actorii sa-si faca treaba si manelistii, la fel. E loc sub soare pentru toata lumea. Eu, pana acum, n-am auzit nici o manea featuring Angela Gheorghiu! Cand va aparea, atunci le voi spune si colegilor mei de la teatru ca e bine sa apara in astfel de conjuncturi! Atunci le voi da si eu dreptate!
Noi am facut audienta mult peste asteptari, si n-avem silicoane!
Marea Dragoste / Tango: Sa fie, oare, la mijloc, si ratiuni de marketing? Poate ca n-ar vinde o telenovela doar cu mari actori, si atunci o pun pe afis pe Nicoleta Luciu, nu noile ei silicoane, ca sa aduca mai multa audienta.
Marius Florea Vizante: Nu cred. Cu doi actori mari – Radu Gabriel si Gheorghe Ifrim – si cu mine, un actor mic (ca am doar 1.67), s-a facut audienta. Deci e o minciuna daca ei vin si spun ca e din ratiuni de marketing. Noi am facut audienta mult peste asteptari, si n-avem silicoane! E o dorinta nestavilita de a uniformiza. Divide et impera. Daca un actor mare stie ca e mare, va pretinde mult. Daca tu te chinui sa demonstrezi ca el este egalul unui amator proaspat iesit de pe bancile vreunui liceu la fara frecventa, care se incheia in fiecare seara in club… atunci el nu va mai cere la fel de mult, pentru ca isi va pierde constiinta valorii. Dar repet, nu-i acuz pe colegii mei, ci ii multumesc lui Dumnezeu ca-mi permite sa subzist, totusi, fara sa fac concesii de genul asta. Sau, ma rog, daca le fac, sunt minore, incerc sa le fac nevazut, sa nu ma afisez plenar in astfel de… manele featuring Angela Gheorghiu.
N-am vazut nici un spectacol in care sa se arunce cu bani pe scena. Unui actor nu-i indeasa nimeni nimic in caciula
Marea Dragoste / Tango: Daca ar fi sa traiesti doar cu salariul de la teatru, ce fel de viata ai avea, ai fi multumit financiar?
Marius Florea Vizante: Daca ar fi sa fac lucrul asta, as incerca din rasputeri sa fac mai mult decat fac acum, si asta poate fi o acuza la adresa mea. Pentru ca exista si alte oportunitati sa castigi bani mai multi decat daca lucrezi doar pentru un spectacol de teatru. Un spectacol de teatru il lucrezi aproximativ trei sau patru luni, si-apoi il joci, in conditii destul de grele, pe bani foarte putini. Extrem de putini, fata de cat ai putea castiga din publicitate, de exemplu. Sau din prezentarea de evenimente. Pregatesti doua sau trei zile un astfel de eveniment, si-l prezinti intr-o seara. Ei, banii pe care ii castigi in seara aia iti acopera mai mult decat cele trei-patru luni in care lucrezi un spectacol de teatru. Asa incat incerc sa fac un echilibru. Lucrez la spectacole de teatru si, din cand in cand, accept sa fac alte lucruri, cum ar fi publicitatea, sau prezentarea de evenimente, sau televiziune, daca e cazul.
Marea Dragoste / Tango: Alte propuneri in televiziune ai mai primit, in perioada asta?
Marius Florea Vizante: Da, de curand am primit una din partea TVR, dar sa vedem daca TVR gaseste si banii necesari. E un proiect decent, acceptabil.
Marea Dragoste / Tango: Te include doar pe tine sau e vorba si de alti actori implicati?
Marius Florea Vizante: Nu pot sa spun mai multe, din pacate, pentru ca n-am semnat inca nimic.
Marea Dragoste / Tango: Legat de ce-mi spuneai mai devreme, am stat de vorba nu demult cu domnul Alexandru Arsinel, care conduce Teatrul de Revista “Constantin Tanase”, si m-a uimit spunandu-mi cateva dintre salariile pe care actori cunoscuti le au acolo… Sunt si salarii de 600 de lei pe luna!
Marius Florea Vizante: Da, nu-i o rusine, suntem angajati la statul roman, pe noi ne plateste primaria. Eu sunt actor la Teatrul de Comedie, angajat cu carte de munca. Salariul meu este de… nici nu stiu, ca nici nu are rost sa ma uit pe fluturasul respectiv, dar e undeva la 1.600 de lei. Tot asa traieste si un medic, de exemplu. Numai ca, din pacate sau din fericire, ca nici nu stiu cum s-o iau, unui medic i se mai indeasa cate ceva un buzunar. Ori, eu n-am vazut nici un spectacol in care sa se arunce cu bani pe scena. Unui actor nu-i indeasa nimeni nimic in caciula. Asta e, stii cum se spune, take it or leave it. Suntem angajati la stat, statul n-are bani, inchide spitale… Dar nu statul e de vina, ci noi, ca nu ne organizam altfel. Exista deja cateva incercari, si eu nu pot decat sa le aplaud.
Eu nu pot sa ma mint ca a venit publicul sa ma vada pe mine, ci publicul a venit sa ma vada pentru ca biletul e ieftin!
Marea Dragoste / Tango: Despre ce e vorba?
Marius Florea Vizante: Exista cateva spectacole care pleaca in regim privat prin tara. Spectacole in care joaca Florin Piersic sau maestrul Radu Beligan, la care pretul unui bilet se apropie la valoarea reala, pe la 100 de lei. Atunci, exista si profit, si-atunci actorul are demnitate, pentru ca el umple realmente sala, iar publicul plateste. La teatrul de stat, biletul este de aproximativ 25 de lei, e un pret pe care si-l permite aproape oricine iubeste teatrul si vrea sa mearga la un spectacol. Salile sunt arhipline, dar eu nu pot sa ma mint ca a venit publicul sa ma vada pe mine, ci publicul a venit sa ma vada pentru ca biletul e ieftin! Ori, eu vreau sa vad ca se umple sala in momentul in care biletul costa direct proportional cu munca mea. Sa vad, cand biletul costa 100 de lei, se mai umple sala? Abia atunci pot sa spun despre mine: Da, publicul ma place si a venit sa ma vada. Incercarile astea trebuie facute mai des, dar acum, de exemplu, e frig, oamenii nu au bani, ca trebuie sa dea bani pe caldura, pe paturi, pe medicamente… Dar eu cred ca ar trebui sa se schimbe putin forma de organizare, inclusiv a teatrelor de stat. A existat o incercare, pe vremea cand Ion Caramiru era la Ministerul Culturii, s-a facut un sondaj de opinie referitor la trecerea teatrelor de stat in regim de teatre de proiecte. Adica se propun proiecte punctuale cu trupe, iar daca au succes, primesc bonificatii din vanzarea de bilete. Atunci se poate mari si pretul la bilete. E o chestie mai complicata, dar e mult mai aproape de realitate. Teatrele sunt pline la orice fel de piesa, pentru ca oamenii au nevoie sa iasa si pentru ca biletele sunt ieftine. La spectacole private, nu se vand chiar toate, dar acela este adevaratul raspuns referitor la box-office. Iti doresti cu adevarat un lucru? Trebuie sa-l platesti. Daca nu il platesti, inseamna ca nu ti-l doresti neaparat sau nu ti-l permiti.
Marea Dragoste / Tango: Care ar fi cele mai grave lucruri pe care le-ai reprosa politicienilor romani referitor la ceea ce fac ei pentru cultura?
Marius Florea Vizante: Pai, nu stiu… n-am nici un repros, pentru ca eu ma intreb ce fac! Mi se pare ingrozitor sa vezi oameni desprinsi din meseria noastra, ajungand in posturi mari si vorbind despre politica UE, in loc sa se gandeasca la ce le-a lipsit lor cand erau in randurile noastre. E trist…
Marea Dragoste / Tango: Te referi la actorii care fac si politica?
Marius Florea Vizante: Actori, regizori, scenografi, pictori, cantareti, toata tagma artistica. Larga majoritate a celor care au ajuns in politica au uitat total de nevoile pe care le-au avut atata vreme cat se concentrau asupra creatiilor artistice.
Marea Dragoste / Tango: Chiar crezi ca nu ajuta cu nimic breasla din care provin?
Marius Florea Vizante: N-am prea vazut, nu s-a vazut… Si au fost, slava Domnului, mai ales dintre actori, dar nu s-a vazut sau poate ca n-am avut eu dioptriile potrivite.
Marea Dragoste / Tango: Poate ca n-au apucat nici parghiile potrivite…
Marius Florea Vizante: Atunci, de ce te mai duci? Retrage-te! Spune: nu sunt parghii, hai sa facem parghii. Sau te retragi si gata!
“Multi dintre creatorii de cinema din ultima perioada au facut filme care sa se asorteze cu gustul european festivalier”
Marea Dragoste / Tango: Ai refuzat multe roluri de filme?
Marius Florea Vizante: Putine, dar au fost si cateva pe care da, le-am refuzat.
Marea Dragoste / Tango: Iti pare rau de vreunul?
Marius Florea Vizante: Nu, deloc. Dar, trebuie sa recunosc, nu am refuzat foarte multe pana acum, pentru ca am primit destul de putine propuneri pentru film. Se fac putine filme, iar trendul, moda actuala se pare ca nu e potrivita cu mine, asa ca primesc propuneri putine.
Marea Dragoste / Tango: Dar despre moda de care vorbeai ce parere ai? Nu ti se pare ca s-au facut prea multe filme despre comunism, despre saracie, despre avorturi…? Crezi ca e o directie buna sau mai degraba paguboasa pentru cinema-ul romanesc?
Marius Florea Vizante: Aici sunt doua planuri de discutie: unu, daca exista un curent, o directie din punctul de vedere al mesajului. Iar aici, sunt cateva lucruri evidente: ca a fost, la un moment dat, un soi de conjuratie, un fel de decizie comuna de a produce filme despre revolutie. A fost ceva concertat. Si s-au facut filme despre perioada ante si post-revolutionara. In al doilea rand, trebuie sa ne intrebam daca exista, intr-adevar, o flacara care-l arde pe creator. Il arde pe vreunul un anume subiect? Astea sunt discutiile: ce vor sa spuna creatorii de film din ziua de azi sau daca vor sa se circumscrie unui curent. Ei n-au nici o idee, de fapt, ci se chinuie ca ceea ce au ei in cap sa se potriveasca cu trendul universal. Cine are ochi sa vada vede, cine nu… Eu cred ca multi dintre creatorii de cinema din ultima perioada au facut filme care sa se asorteze cu gustul european festivalier. Asa cred, sper sa ma insel. Adica, nu erau niste scenarii pe care ei le scriau topindu-li-se stiloul in mana, ci pur si simplu au observat care este directia si au scris ceva care sa se potriveasca in acelasi sens.
Marea Dragoste / Tango: Probabil e si o foame de glorie si de bani, nu crezi?
Marius Florea Vizante: Nu stiu daca se castiga bani, sincer, nu prea cred. Doua sau trei filme au castigat bani, din toate cele de dupa revolutie. In genere, filmele romanesti pierd bani multi, adica vreo 80-90 % din investitie. Bani a facut “4,3,2”, pentru ca fiind castigatorul Palme d’Or, a rulat foarte mult si a si costat putin. Hai sa zicem ca sunt vreo cinci filme care au adus profit.
Marea Dragoste / Tango: Atunci ramane doar o dorinta exacerbata de a fi aplaudat pe scena, cu orice pret.
Marius Florea Vizante: Acum, daca nu vrei sa te aplaude lumea, nu te urci pe scena. Asta nu e de acuzat. Orice artist are o doza puternica de exhibitionism, nu? Asta e dorinta lui, sa-si arate creatia, sa se arate pe el insusi.
Marea Dragoste / Tango: Nu e de acuzat, decat atunci cand vrea sa o faca cu orice pret.
Marius Florea Vizante: Nici asta nu e de acuzat. Dar vezi, simti cand un lucru este nascut din framantarile adanci ale cuiva si cand este facut, cum se spune, la comanda. Simti adevarul, si-atunci parca filmul acela nu te mai atinge la fel.
Nae Caranfil nu e doar un regizor de film, este un creator de film in toata plenitudinea cuvantului
Marea Dragoste / Tango: Daca ar fi sa alegi cateva roluri, din teatru si film, si sa le asezi intr-o capsula a timpului, pe care le-ai alege?
Marius Florea Vizante: E greu, pentru ca eu am o memorie afectiva, eu tin la anumite roluri, dar nu doar pentru felul in care au aparut ele pe scena, ci pentru ca este o intreaga poveste in jurul lor: cu cine am lucrat la facerea lor, ce au insemnat ele pentru mine, ce s-a intamplat cu mine in timpul ala… Si atunci, as face o nedreptate, pentru ca sunt doua judecati, una intrinseca pe care ar trebui sa o faca publicul – care sunt cele mai indragite roluri ale mele, sau cele care sunt cele mai indragite de catre mine, dar care nu stiu daca sunt la fel de iubite de public. Sigur, unele au ramas cu o valoare extraordinara in ce ma priveste, de exemplu, rolul profesorului din “Lectia” de Eugen Ionesco, spectacol pe care l-am facut in timpul studentiei si cu care am participat la Congresul Mondial al Scolilor de Teatru. La acel congres, care a avut loc in Caracas, Venezuela, in 1995, am fost considerat unul dintre cei mai buni studenti din lume, spectacolul “Lectia”, unul dintre cele mai bune din festival, iar scoala romaneasca e teatru – una dintre cele mai bune din tot festivalul, deci am luat atunci aur la toate “aparatele”. Ulterior, am jucat acest spectacol la Teatrul Bulandra. Am jucat, apoi, intr-un musical, eu care nu am voce, am ureche muzicala, dar nu am calitati vocale de aplaudat. Si, cu toate astea, am jucat Sancho Panza, in “Omul din La Mancha”. Pentru mine a insemnat foarte, foarte mult. Iar din film, primul meu rol, care se cheama tot Vizante, in “E pericoloso sporgersi” si apoi rolul Grig din “Restul e tacere”.
Marea Dragoste / Tango: Ambele ale lui Nae Caranfil… S-a vazut pe ecran ca ai avut o comunicare foarte buna cu domnul Caranfil, dar as vrea sa te intreb, ati avut si neintelegeri? E un regizor dificil?
Marius Florea Vizante: Nu, nu. Pentru cat de intime si personale sunt creatiile pe care le face… El nu este doar un regizor de film, este un creator de film, scrie scenariul la virgula, regizeaza, se implica mult in decoruri, in muzica, in montaj, deci este un creator de film in toata plenitudinea cuvantului. Cu toate astea, este o persoana extraordinar de rezonabila. Si, in momentul in care ai o opinie, o asculta, iar daca ea e pertinenta, o accepta si o preia imediat. Dar, intr-adevar, au fost momente in care am avut opinii diferite, fara ca asta sa insemne ca nu am ajuns la un rezultat echilibrat.
Marea Dragoste / Tango: Ai simtit vreodata ca nu reusesti sa-l patrunzi, sa intelegi exact ce doreste de la tine?
Marius Florea Vizante: Foarte rar.
Marea Dragoste / Tango: Te intreb pentru ca oamenii de genul acesta nu traiesc precum oamenii de rand, se consuma altfel, si-atunci au tot felul de bizarerii in comportament…
Marius Florea Vizante: In ce-l priveste pe Nae Caranfil, sa stii ca are foarte putine si nu se vad la lucru, se vad in viata particulara. Eu am invatat asta de la profesorul meu, Gelu Colceag: ca sa faci o creatie despre oameni, trebuie ca tu insuti sa fii om. Nu ai cum sa judeci un om si sa-l reproduci intr-un mod artistic, decat daca il intelegi. Iar ca sa-l intelegi, trebuie sa fii tu insuti un om normal. Eu asa cred, ca un actor trebuie sa fie un om foarte echilibrat care sa poata sa plece din aceasta zona de echilibru in toate directiile, catre tot felul de tipuri de personaje care sunt mai putin firesti, mai putin comune, mai putin “normale”. Dar, daca tu ai o personalitate foarte speciala, iti va fi foarte greu ca de acolo sa te deplasezi in alte zone, pentru ca tu deja esti deplasat de la acea asa-zisa normalitate. Sunt foarte putini actori care sunt extrem de speciali si au rezistat fiind asa. Uite, Vladimir Visotski, care a adus totul catre lumea lui, o lume cu totul aparte. Se oprea din Hamlet si canta la chitara. Mi-e foarte greu sa dau nume de actori romani… ar fi, sa zicem, Florin Calinescu, dar vezi ca el s-a oprit, n-a mai facut teatru. Sau poate ca mai face, dar ce face el acum in teatru e irelevant; el s-a oprit cand a inteles ca personalitatea lui e mai puternica decat personajele pe care le juca. E un exemplu oarecare si nu e neaparat unul fericit, pentru ca mi se pare ca nu a facut tot ce putea sa faca in teatru, putea face mult mai multe. Mie imi pare rau ca a ales alte proiecte, pentru ca era extraordinar de inzestrat pentru teatru. Sau Florin Piersic – iarasi, nu te mai poti detasa de personalitatea lui ca sa poti vedea cu acuratete personajul. Restul sunt niste oameni incadrati intr-o “normalitate” care pleaca in dreapta, in stanga, in sus sau in jos, catre personaje. Trebuie, repet, sa fii tu insuti un om normal, pentru ca altminteri, nu mai stii ce-i aia normalitate. Asa e si cu regizorii: cu cat sunt mai “ciupiti”, cu atat mai mult pot avea o viziune pe care sa nu o inteleaga nici macar proprii lor actori. Creatorul nu trebuie sa fie extraordinar de special. Creatia, da, ea trebuie sa fie cu adevarat spectaculoasa, pentru ca spectacolul nu-l da nici actorul ca om, nici regizorul, il da filmul sau spectacolul de teatru. Altfel, iese regizorul pe scena si face el ceva acolo de socheaza pe toata lumea. Scopul nu este sa fiu eu un ciudat, ci spectacolul sa vorbeasca despre o ciudatenie. Asa ca spectacolul trebuie sa fie pe scena, nu in culise, nu la receptia de dupa. Ca sa ne intoarcem un pic si la ce vorbeam inainte, asta e una din distinctiile pe care le poate face oricine intre artistii profesionisti si cei amatori. Cei amatori, nefacand nimic spectaculos in cadrul proiectelor, fac in viata privata: se tatueaza, se siliconeaza, se imbata, fac accidente cu masina, se combina intre ei cate doi, cate trei, cate sase luati la un loc… Pentru ca au nevoie de elementul spectaculos, iar daca nu reusesc sa-l obtina in profesie, il obtin pe langa. Stii ca se spune ca sunt unii actori cu un haz nebun in culise si cu nici un pic de haz pe scena. Si invers! Cei care in viata perticulara sunt niste persoane low-profile, aproape banale, dar care pe scena explodeaza.
Marea Dragoste / Tango: Acolo isi regasesc supapa de expresie.
Marius Florea Vizante: Nu stiu, dar asta e scopul! Daca esti spectaculos, si placut, si agreeat si in viata de zi cu zi, cu atat mai bine, dar tu pe scena trebuie sa fii viu, sa arzi, pentru ca altfel, transformam asta intr-un fel de gradina zoologica: am auzit ca exista niste animale salbatice si mergem sa le vedem la teatru, in culise, unde nu fac nimic. Pe scena trebuie sa faci ceva, pe pelicula, pe panza, pe banda de inregistrare! Acolo trebuie sa spui ce ai de spus. Asa, ca te imbeti sau te droghezi sau nu stiu ce mai faci prin cluburile de noapte… e si asta dragut, dar n-are nici o legatura cu arta.
Am acest regret ca nu am facut lucrurile mai devreme, ca nu am avut mai multa nebunie cand a trebuit…
Marea Dragoste / Tango: Cand te uiti in oglinda, esti multumit de tine, profesional vorbind?
Marius Florea Vizante: Nu, deloc. Imi reprosez ca sunt lenes, ca uneori renunt usor.
Marea Dragoste / Tango: Esti lenes?
Marius Florea Vizante: Da, adica as putea sa fac mai mult. Dar intotdeauna viata iti da alternativa, si poti sa alegi una cu ajutorul careia sa faci o balanta. Asa cum spuneam, nu fac numai teatru, nu sunt un habotnic, un practicant drogat de teatru. Din cand in cand, ma opresc si fac si altceva care sa-mi confere echilibru in viata privata. Trebuie sa am o viata normala, nu trebuie sa-mi numar monedele sa vad daca am bani sa-i iau copilului si un cub de ciocolata pe langa felia de paine. Pentru ca, daca fac asta, nu mai sunt un om normal, si nici creatiile mele nu ar mai fi bune. Caut, deci, sa fac un echilibru, dar sunt lenes fata de teatru, ar trebui sa fac mai mult. Sunt lenes fata de mine insumi, ar trebui sa lucrez mai mult cu corpul meu, cu vocea… Imi mai reprosez ca, uneori, nu am insistat cat trebuia pentru anumite proiecte sau pentru oprirea altor proiecte. Ca nu am insistat mai mult in a ma perfectiona in limba engleza si a incerca sa-mi fac o cariera peste ocean. Dar deja este extraordinar de greu, pentru ca nimeni nu ia actori care nu vobesc engleza la perfectiune, cu accent american sau britanic. Iar mie mi-e ingrozitor de greu sa mai dobandesc asta, la varsta mea. Ar trebui sa ma mut sase luni la Londra, de exemplu… Pai, si eu ce fac cu familia mea? Eu din ce-mi castig traiul pe-acolo? Si nici atunci nu sunt sigur ca voi fi avut o cariera. Nu mai sunt la varsta la care sa pot sa spun ca gata, plec sa-mi fac o cariera. Am un copil, am o varsta si am o cariera aici. Dar am acest regret ca nu am facut lucrurile mai devreme, ca nu am avut mai multa nebunie cand a trebuit… Nu am sesizat, atunci, ca aceea era calea. Ca sa inchei, imi fac multe reprosuri, nu ma consider deloc un tip perfect.
Marea Dragoste / Tango: Dar cand te uiti la filmele tale si te vezi jucand, cu ce sentiment te privesti?
Marius Florea Vizante: Din pacate, sunt putine, dar vad ca n-am muncit rau, in sensul in care lucrurile la care am tinut, si pentru care m-am luptat, si pentru care am tras inca o dubla, si inca una, si inca una…lucrurile acelea sunt in regula si au meritat munca mea. Asta poate fi luata ca lipsa de modestie. Sigur ca, si la capitolul asta, sunt multe reprosuri pe care mi le fac, dar intotdeauna judec lucrurile conjunctural. Daca tu repeti la un proiect doi ani si ai toate conditiile necesare, s-ar putea sa-ti iasa o creatie nemaipomenita. Dar, daca tu repeti trei luni, si in timpul asta trebuie sa mai alergi si pe la televiziune, si ai si copilul bolnav, si mai ai si alte probleme personale… iese ce poate sa iasa. Nu faci teatru sau film intr-un vid, intr-un borcan, e conform cu realitatile dimprejur.
Marea Dragoste / Tango: Care a fost mai istovitor rol de film pe care l-ati jucat?
Marius Florea Vizante: Asta e o intrebare simpla, nici nu trebuie sa stau sa ma gandesc prea mult…
Marea Dragoste / Tango: Grig din “Restul e tacere”, nu?
Marius Florea Vizante: Grig, sigur ca da, celelalte sunt roluri mici , ori Grig e un rol complex, iar filmul are o poveste extraordinara… Am asteptat 12 ani sa joc rolul asta, asa ca este cel mai istovitor si din simplul motiv ca aveam sentimentul ca ratez una dintre marile ocazii ale vietii.
Marea Dragoste / Tango: Ti-a fost teama?
Marius Florea Vizante: Cum sa nu, dupa 12 ani de zile… Dar slava Domnului ca, pana la urma, s-a facut si a iesit bine, arat cat de cat aceptabil pentru varsta personajului, e bine, zic eu.
Nu ma pot compara eu cu Gheorghe Dinica, sub nici o forma! Comparam un triciclu cu un calculator de mana de la un ghiseu
Marea Dragoste / Tango: De fiecare data cand moare cate un actor, lumea spune ca ni se duc marii actori si ca nu are cine sa-i inlocuiasca. Ti se pare dreapta judecata asta?
Marius Florea Vizante: De cand e lumea, exista aceasta impresie. Domnule, eu sunt buricul pamantului si dupa mine nu mai vine nimeni. Teatrele sunt pline in continuare, se joaca piese, apar filme si vor mai aparea. Suntem muritori, trecatori, cineva vine dupa noi si trebuie sa acceptam asta. In plus, nu se pot face comparatii, nu e corect. Nu poti sa compari un actor din 1960 cu unul din 1980, sau unul din 1980 cu unul al anilor 2000. Nu ma pot compara eu cu Gheorghe Dinica, sub nici o forma, sub nici un aspect, nu am cum! Comparam un triciclu cu un calculator de mana de la un ghiseu. Sunt doua lucruri total diferite. E nedrept, nu putem spune ca ne mor marii actori si nu mai are cine sa vina in urma lor. Vine in urma lor cine vine, ceea ce lumea de azi are. Si mai e inca ceva: oamenii uita ca in anii dinainte de Revolutie, marii nostri actori aveau tot terenul de exprimare la dispozitie. Ei nu concurau cu nimeni, nu erau decat ei, iar ei nu erau multi, si atunci e culmea sa nu cresti, sa nu iti formezi o personalitate plenara. Astazi, eu concurez zilnic cu Brad Pitt, cu Matt Damon, cu Johnny Depp, cu toti oamenii astia, pentru ca si ei sunt pe net, si ei sunt pe DVD-uri, sunt peste tot. Nu cred ca sunt mai bun decat ei, dar nu cred nici ca sunt mai slab decat marii nostri actori, in 1960-70, cand aveau varsta mea. Comparatia e, deci, inegala, aici cred ca sta nedreptatea. Acum, canalele media sunt inundate, iar concurenta este infinit mai mare. Sau, mai bine zis, oferta este infinit mai mare. Asa ca ce ma intrebai tu cred ca este o greseala, nu e un neadevar, ci o greseala de judecata. Ne mor marii actori si AVEM mai actori, si VOM AVEA mari actori! E jignitor sa gandim altfel. Putem spune despre Horatiu Malaele ca nu este un mare actor? Nu! A murit? Nu! Vine din urma? Vine! Maia Morgenstern, la fel. Pot sa-ti dau si exemple de actori mai tineri, dar sigur, cu cat coboram limita de varsta, avem nevoie de mai multe confirmari. Pentru ca a ajunge un mare actor este, de fapt, o cursa pe viata. Nu un rol te face mare actor. Acela poate fi un moment de mare actorie. Dar mare actor esti atunci cand se trage linie, la sfarsitul vietii, si se considera ca toate creatiile tale, in ansamblu, sunt de mare valoare. Pana la urma, a fi mare actor inseamna sa aduni o suma de astfel de momente de mare actorie, de magie.
Prieten este cel care isi vinde garsoniera ca sa-ti dea tie bani sa te operezi
Marea Dragoste / Tango: Ai prieteni in randul colegilor?
Marius Florea Vizante: E o lunga discutie legata de ce inseamna un prieten adevarat. E un lucru foarte intim, foarte personal. Cred ca termenul are o conotatie pentru fiecare om in parte, e foarte greu sa-l traducem in aceeasi notiune. E greu de spus cum iubesc eu si cum iubesti tu. Amandoi iubim, dar inauntrul nostru se produc lucruri total diferite, care au alte culori, alte gusturi, alte mirosuri, alte temperaturi…
Marea Dragoste / Tango: Ce inseamna prieten pentru tine?
Marius Florea Vizante: Prieten este cel care isi vinde garsoniera ca sa-ti dea tie bani sa te operezi. N-am trait inca situatia asta, dar as putea spune atunci ca acela imi este prieten. Habar nu am cine imi e prieten in sensul asta, pentru ca asa, oameni apropiati, oameni dragi cu care ma insotesc, sunt. La bine, toti suntem prieteni, emanam o stare pozitiva si ne face placere sa stam unii in preajma celorlalti. La spectacol, la petrecere, in excursii suntem prieteni. Dar putem fi unii alaturi de altii atunci cand trecem printr-o incercare? Daca da, abia atunci putem discuta despre prietenie. Pana una-alta, suntem bine si am prieteni de bine in randul breslei noastre. Dar stii cum e, nu simt ca trebuie neaparat sa am prieteni pe vecie. Viata e in continua miscare, poate tu te schimbi, poate el se schimba, totul e schimbare. Ai alte imperative, alte ocupatii, iti schimbi punctul de vedere, iti modifici gusturile, placerile, parerile. In momentul in care nu mai ai nimic de schimbat la tine esti un om mort. Si atunci e firesc ca ti se poate schimba si lista de prieteni.
Marea Dragoste / Tango: Eu cred ca, totusi, un prieten adevarat ne va ramane prieten pe viata, indiferent de cat de mult ne-am schimba noi sau el.
Marius Florea Vizante: Atunci, lista cred ca se restrange la… cativa. Unul, doi, trei… Eu zic ca si unul singur, daca il ai pe viata, e minunat!
“Daca eu eram cel mai prost imbracat dintre toti, si lumea m-a remarcat ca licurici, inseamna ca am reusit prin talent”
Marea Dragoste / Tango: Nu esti deloc un personaj monden…
Marius Florea Vizante: Nu, pentru ca nu-mi doresc.
Marea Dragoste / Tango: Tocmai de aceea, publicul stie atat de putine despre tine. Stiu ca esti casatorit si ai o fetita, Katia Smaranda.
Marius Florea Vizante: Asa este.
Marea Dragoste / Tango: Ii place actoria, ai remarcat daca are inclinatii spre profesia asta?
Marius Florea Vizante: Nu poti sa-ti dai seama asa de repede, e devreme, are doar cinci ani. Dar, in orice caz, sesizez ca e o fire foarte ludica si are o mimica destul de zglobie. Insa are, din cand in cand, momente in care se teme sa fie la fel de jucausa si de fata cu altii. Oricum, e mult prea devreme sa ne dam seama.
Marea Dragoste / Tango: La tine cand a aparut dorinta asta, de a fi actor?
Marius Florea Vizante: Prima dorinta? A fost ceva comic: la serbarea din clasa a patra trebuia sa joc un licurici, si fiind foarte sarmani pe vremea aia, mama mi-a facut, din niste izmene si-un maiou chinezesc, un costum de licurici pe care a lipit niste staniol de ciocolata. Ceilalti colegi, care erau copiii unor potentati ai vremii, venisera cu niste costume flamboaiante. Eu eram varul mai sarman de la tara, dar cu toate astea, creatia mea n-a trecut neobservata. Si atunci am zis asa: daca eu eram cel mai prost imbracat dintre toti, si lumea m-a remarcat ca licurici, inseamna ca am reusit prin talent. De atunci, mi-a intrat in minte ca as avea ceva pentru scena. Apoi, in anii liceului, am activat prin diverse cercuri de creatie literara sau de teatru de amatori, faceam spctacole de poezie si asa mai departe. Incet-incet, primind mereu aprecieri si sugestii in directia aceasta, am inceput sa cred din ce in ce mai tare si sa vad ca, daca imi propun ceva, obtin rezultatele scontate.
Marea Dragoste / Tango: Unde ai facut liceul?
Marius Florea Vizante: Neimportant!
Marea Dragoste / Tango: De ce nu vrei sa-mi spui, e ceva stanjenitor?
Marius Florea Vizante: Pentru ca nu are nici o relevanta, e un liceu industrial din Bucuresti.
Marea Dragoste / Tango: Dar nu e nici o rusine, si in breasla noastra sunt absolventi de licee de instalatii sau constructii.
Marius Florea Vizante: Daca e ceva relevant este ca, nefiind un liceu cu pretentii foarte mari, mi-a lasat mie libertatea de a-mi cauta drumul prin alte parti. Mai chiuleam, mai minteam, mai faceam o fituica si am terminat liceul. Asta a fost grozav: ca nu a trebuit sa ma incui in clasa aia stupida, sa fac invatamant politic sau tehnica materialelor de constructii. In timpul asta, eu puteam sa ma duc la cercuri de creatie, la trupele de teatru de amatori.
Marea Dragoste / Tango: Deci deja iti placea, deja te prinsese microbul asta…
Marius Florea Vizante: Da, eram tot timpul plecat prin tara cu spectacole. Sigur, ele erau sub egida Cantarii Romaniei, dar pe acolo erau si oameni de arta adevarati. Eu recitam Nichita Stanescu, faceam monoloage de Rebreanu sau Marin Sorescu, adica se faceau si lucruri de valoare acolo, sub caciula comunista. Deci nu liceul conteaza, ci perioada in care am fost in liceu si oamenii pe langa care am invatat.
“Sunt un barbat de casa, acasa eu sunt gospodina!”
Marea Dragoste / Tango: In familie, ce fel de barbat esti, acolo ce rol interpretezi?
Marius Florea Vizante: Sunt un barbat de casa.
Marea Dragoste / Tango: Serios? Eu credeam ca artistii sunt mai absenti…
Marius Florea Vizante: Nu, tocmai asta spun, ca eu sunt un om normal, nu sunt un artist. Incerc sa fiu artist pe scena sau in fata camerelor de luat vederi. Acasa, eu sunt gospodina!
Marea Dragoste / Tango: E o norocoasa sotia ta!
Marius Florea Vizante: Asa zic si eu! Si asa zice si ea, din cand in cand!
Marea Dragoste / Tango: Si, totusi, iti mai reproseaza cate ceva?
Marius Florea Vizante: Paradoxal, imi reproseaza ca nu mai stau si eu locului, sa mai citesc ceva, sa vedem impreuna un film, si intotdeauna caut sa mai fac cate ceva pentru casa sau pentru copil.
Marea Dragoste / Tango: Cu fetita ta cum te intelegi, ce fel de tata esti?
Marius Florea Vizante: Incerc sa fiu un tata rezonabil. Incerc sa-mi aduc aminte mereu de ceea ce mi-am zis, mai demult, referitor la anumite situatii: “Eu asa ceva n-am sa fac niciodata cu copilul meu!”.
Marea Dragoste / Tango: Cat de mult credeti ca pot parintii sa influenteze fericirea unui copil, viitor adult?
Marius Florea Vizante: Copilul invata majoritatea comportamentelor de la parinti. Simte acasa o amosfera vesela, pusa pe joaca, pe stare de bine si armonie, oamenii rad si isi impartasesc lucruri simpatice… atunci copilul vede si invata ca asta e viata, ca asta e calea. Daca el vede in jur mizerie, delasare si manele, asa va fi si modelul lui. Greu ii mai deschizi capul dupa adolescenta, cand pleaca de acasa, asta e o chestie demonstrata sociologic. Copiii care au avut o copilarie trista sunt adulti tristi. Nu reusesc sa se transforme, raman niste oameni tristi. Asa ca, daca incercam sa le asiguram o atmosfera frumoasa, o stare de bine care sa poarte in ea tot timpul un fel de zambet in coltul ochiului, asa va fi si copilul nostru si asa va cauta si el in viata, sa-si gaseasca oameni asemeni, ca sa se simta bine. Ca, de fapt, noi ce cautam in viata? O stare de bine. Dar daca de mic esti intr-o stare trista, renunti sa cauti, pentru ca nici macar nu stii ca exista o stare de bine.
Marea Dragoste / Tango: Si ti se pare firesc sa fii nefericit…
Marius Florea Vizante: Asa! Da, asa te gandesti, ca asa e viata, mai cenusie. Unii nici nu-si dau seama ca e cenusie, pentru ca sunt ei cenusii pe de-a-ntregul. Mediocri cu “M” mare.
“Daca stai bosumflat o saptamana pentru cine stie ce tampenie, pentru ca nu ti-a placut cum ti-a prajit painea…la revedere, aia nu e casnicie”
Marea Dragoste / Tango: Tu cum faci sa mentii starea asta de bine in casa, in casnicie?
Marius Florea Vizante: Nu stiu daca mentinem un echilibru, ca avem si noi momente in care e tensiune, in care nu suntem de acord sau suntem irascibili si nervosi, aducem probleme si nervi de afara si asa mai departe… Dar daca ai un fond bun, daca ai serotonina, daca totusi, a doua zi dimineata, te trezesti cu bucuria de a trai, n-ai cum sa nu incerci sa impaci, sa repari, sa indrepti lucrurile care s-au ciufulit cu o zi inainte. Asa se face, simplu. Este, totusi, un lucru pe care mi l-as reprosa: imi cer cam greu scuze. Nu pentru ca nu as accepta ca am gresit, dar am sentimentul ca greseala nu provine neaparat din interiorul meu, ci ca ea este asa, cumva, universala, ca am fost impins in greseala. Ceea ce de multe ori, e o mica lasitate.
Marea Dragoste / Tango: Sau o forma de mandrie…
Marius Florea Vizante: Da, sau de aparare. Dar uneori gresesti pentru ca acea conjuctura, in ansamblul ei, asa a fost facuta, ai fost prins intr-un vartej in care te-ai comportat asa, nu e vina ta pe de-a-ntregul, si asta nu te caracterizeaza pe veci. E, pur si simplu, o greseala.
Marea Dragoste / Tango: Esti si in zodia Leului, daca nu ma insel, iar Leii sunt mandri…
Marius Florea Vizante: Da, asa e. Dar revenind, daca reusesti sa faci ce spuneam mai sus, sa o dregi a doua zi, sa te obiectivezi, atunci totul poate fi bine din nou. Daca stai bosumflat o saptamana pentru cine stie ce tampenie, pentru ca nu ti-a placut cum ti-a prajit painea… la revedere, aia nu e casnicie.
Marea Dragoste / Tango: Pentru romantism mai aveti timp, tu si sotia ta?
Marius Florea Vizante: Mai putin, dar se mai leaga. Stii cand? Asta e un lucru pe care ar trebui sa-l facem mai des: calatoriile. Te desprinzi de lucrurile ce tin de obisnuinta, de rutina sau care sunt absolut necesare. Si atunci, deschizi ochii si in afara, dar si catre tine. In ultima perioada, alea sunt momentele de real romantism pentru noi. Nu plecam foarte des, dar cand reusim sa plecam pe undeva, atunci suntem cel mai fericiti.
Marea Dragoste / Tango: Sotia ta cu ce se ocupa?
Marius Florea Vizante: E tot artista, dar este arhitecta. Si este o arhitecta foarte buna. Eu invat foarte multe de la ea. Ceea ce nu am invatat in timpul copilariei incerc sa invat acum de la ea. Mi-a deschis mult gustul spre artele plastice, spre frumos in sensul arhitectural, vizual si recunosc ca sunt extrem de recunoscator pentru asta.
Marea Dragoste / Tango: Ai avut noroc, desi te-am auzit povestind ca n-ai fost prea expansiv in dragoste, cu ani in urma…
Marius Florea Vizante: Mda, asa este… N-am fost un playboy in liceu. Ma rog, n-am fost un playboy niciodata si nici n-am sa fiu.
In prezent, pe Marius Florea Vizante il puteti vedea jucand la Teatrul de comedie in “Escu” de Tudor Musatescu si “Elling” de Axel Helstenius; “O scrisoare pierduta” de I. l. Caragiale; “Avarul indragostit” de Cristi Juncu. De asemenea, tot la Teatrul de Comedie, actorul se pregateste sa interpreteze un rol in piesa “Spiritul de familie”, de Eric Assous, in regia lui Radu Beligan.
La Teatrul Bulandra, Marius Florea Vizante joaca in “O scrisoare pierduta” si “Ingropati-ma pe dupa plinta”; la Teatrul Metropolis, joaca in “Fantoma, dragostea mea!”, iar la Teatrul Act, il puteti vedea pe scena in “American Buffalo”.
ACEST MATERIAL ESTE PROPRIETATEA EXCLUSIVA MAREA DRAGOSTE / www.revistatango.ro SI NU POATE FI PRELUAT, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
contact mareadragoste@revistatango.ro , alice@revistatango.ro
contact mareadragoste@revistatango.ro , alice@revistatango.ro
Tag-uri:
film · Grupul Voua · interviu · Marius Florea Vizante · Nae Caranfil · Restul e tacere · VouaCategorii:
Interviuri
