Lansarea celei mai noi carti de Isabel Allende traduse in Romania a adunat, pe 14 martie, in ceainaria librariei Carturesti din centrul Capitalei, atat vechi admiratori, cat si amatori de lectura de calitate aflati la prima intalnire cu scriitoarea chiliana. Realizatoarea Nocturnelor de la TVR, criticul de teatru Marina Constantinescu a cuprins, intr-o suita de fraze captivante, rostite cu sarmul si profunzimea care o definesc, intreaga lume creata de Allende in Insula de sub mare.
“Romanul acesta, pentru mine – le-am citit pe toate cele scrise de Isabel Allende si publicate in Romania – este romanul in care, intr-adevar, spiritul unei mari povestitoare se cristalizeaza intr-o forma deloc comerciala, intr-o scriitura foarte rafinata, pe un subiect cu foarte multe registre. Cred ca miza acestei carti este, de fapt, o metafora extraordinara care vorbeste despre libertate. Cheia cartii, perspectivele personajelor sunt, de fapt, atatea puncte de vedere ale acestei idei fabuloase a oricarui secol, cea de libertate. Cred ca nu exista nimic mai frumos, mai important, mai demn pentru care sa lupti, secunda de secunda, decat libertatea din tine. Si cel mai greu de obtinut, cu acte sau fara, libertatea probabil ca este cheia misterului adanc din fiecare om. Daca gasesti drumul catre tine, probabil gasesti si modalitatea pentru a lupta, pentru a-ti obtine anumite drepturi. Sigur, in carte lucrurile sunt mult mai concrete, se vorbeste despre perioada de sclavagism, despre relatiile dintre albi si negri, despre tot felul de prejudecati si lucruri dure… Dar mie, personal, mi se pare ca ea asta propune, intr-o poveste atat de simplu si bine croita, pe voci, ca un mic concert de camera in care auzi cateva instrumente foarte virile, spunand o poveste despre fiecare dintre noi”, a declarat Marina Constantinescu, descriind Insula de sub mare, de Isabel Allende.
“Orice zi care vine este noua si imprevizibila, si ar trebui sa fii pregatit pentru ea fiind foarte liber”
La eveniment au paticipat si criticul literar Elisabeta Lasconi, traducatoarea operei – Cornelia Radulescu, directorul general al editurii Humanitas Fiction – Denisa Comanescu, dar si actrita Mirela Oprisor, care a lecturat, cu emotii nepermis de puternice pentru o actrita, cateva pasaje din roman.
“Juriul” – gazda a lansarii a fost de parere ca, prin aceasta noua opera, Allende se distanteaza de realismul magic in jurul caruia si-a construit pana acum literatura, insa pastreaza intact stilul inconfundabil al naratiunilor sale iubite de milioane de oameni. “Schimbarea tonalitatilor, a vocilor pe care Allende povesteste, cred ca este un joc foarte subtil pe care ea il integreaza in scriitura. Sigur ca nu este nou, sigur ca toata suprafata in care ea se misca, toate aceste propuneri ale ei se invart in jurul unui pilon ca vrejul de fasole, iar acest pilon este, cum spuneam, libertatea. Cartea poate sa fie vazuta si ca un ghid – cum sa ajungi la tine, ca sa ai puterea sa spui: da, sunt un sclav, muncesc pentru copiii mei, familia mea, slujba mea, pentru cei care cred in mine sau cei pe care ii tarasc dupa mine… Dar o fac pentru ca mi-am gasit o forma de libertate si tot ce fac ma ajuta sa fiu eu insami. Si atunci cand nu fac, inseamna ca sunt prizoniera prejudecatilor din mine, a inactivitatii, a pasivitatii. In acest roman o sa gasiti personaje care, tocmai, nu sunt deloc pasive, nu sunt deloc inactive; doresc cu orice pret sa invete despre lumea noua; stiu sa topeasca trecutul si prezentul intr-o formula care sa fie castigatoare. Pentru ca orice zi care vine este noua si imprevizibila, si ar trebui sa fii pregatit pentru ea fiind foarte liber. Cand esti foarte liber? Atunci cand crezi foarte mult in tine si in ceea ce mintea ta, sufletul tau si corpul tau pot exprima. In secunda in care unul dintre elementele acestei ecuatii este prizonier, undeva exista o infirmitate”, a mai spus Marina Constantinescu.
“Juriul” – gazda a lansarii a fost de parere ca, prin aceasta noua opera, Allende se distanteaza de realismul magic in jurul caruia si-a construit pana acum literatura, insa pastreaza intact stilul inconfundabil al naratiunilor sale iubite de milioane de oameni. “Schimbarea tonalitatilor, a vocilor pe care Allende povesteste, cred ca este un joc foarte subtil pe care ea il integreaza in scriitura. Sigur ca nu este nou, sigur ca toata suprafata in care ea se misca, toate aceste propuneri ale ei se invart in jurul unui pilon ca vrejul de fasole, iar acest pilon este, cum spuneam, libertatea. Cartea poate sa fie vazuta si ca un ghid – cum sa ajungi la tine, ca sa ai puterea sa spui: da, sunt un sclav, muncesc pentru copiii mei, familia mea, slujba mea, pentru cei care cred in mine sau cei pe care ii tarasc dupa mine… Dar o fac pentru ca mi-am gasit o forma de libertate si tot ce fac ma ajuta sa fiu eu insami. Si atunci cand nu fac, inseamna ca sunt prizoniera prejudecatilor din mine, a inactivitatii, a pasivitatii. In acest roman o sa gasiti personaje care, tocmai, nu sunt deloc pasive, nu sunt deloc inactive; doresc cu orice pret sa invete despre lumea noua; stiu sa topeasca trecutul si prezentul intr-o formula care sa fie castigatoare. Pentru ca orice zi care vine este noua si imprevizibila, si ar trebui sa fii pregatit pentru ea fiind foarte liber. Cand esti foarte liber? Atunci cand crezi foarte mult in tine si in ceea ce mintea ta, sufletul tau si corpul tau pot exprima. In secunda in care unul dintre elementele acestei ecuatii este prizonier, undeva exista o infirmitate”, a mai spus Marina Constantinescu.
“Pentru mine a fost o reintalnire cu Allende intr-un altfel de registru, mai grav”
Insula de sub mare spune povestea lui Zarité, sclava pe plantatia condusa de Toussaint Valmorain, in portul haitian Le Cap al anului 1770. Tanarul este “poate mai putin crud decat cei cu vechime, dar suficient de inuman cat sa-si exploateze sclavii si, mai ales, sclavele. Preferata lui, Zarité, nu indrazneste sa se revolte. Dar, cand soarta il aduce pe plantatia Saint-Lazare pe tanarul sclav Gambo si Zarité se indragosteste, nimic nu va mai putea sta in calea tinerei care se descopera pe sine si descopera libertatea. Libertate pe care o va dobandi numai dupa ce framantarile vremurilor vor insangera insula si vor alunga stapani si sclavi spre un nou Pamant al Fagaduintei”, se arata in prezentarea cartii. “Romanul te cucereste prin formula lui cinematografica foarte delicata, senzuala; te introduce ca un al nu stiu catelea personaj in misterul cartii, in neputintele personajelor, in cosmarele lor, in ceea ce este iubirea si posesia cu forta, in ceea ce inseamna un rasarit de soare sau intunericul unei nopti, sau relatia cu un copil pe care il lipeste la pieptul tau. Pentru mine a fost o reintalnire cu Allende intr-un altfel de registru, mai grav. Nu mai e vorba despre lumea pe care o cunoastem, despre aceasta contemporaneitate foarte concreta si imediata. Limbajul difera, universul difera, luminile din acest roman difera, iar pentru mine cartea este undeva foarte sus pe scara autoarei, daca nu chiar in varf. Pentru ea cred ca este o energie care o situeaza cu adevarat in lumea marilor romancieri si, in orice caz, a fi astazi povestitoare – un fel de Seherezada, cu rabdare, cu asezare, caci nu e nici o graba in scrisul ei – e un mare pariu. Intr-o lume care se risipeste, cartea asta iti propune sa acumulezi, sa strangi cercul cat mai aproape de tine, de familie, de orizontul imediat. Allende ne lanseaza, de fapt, o provocare, aceea de a vedea tot ce este nou fara frica”, a incheiat Marina Constantinescu.
Cine este Isabel Allende
Nascuta in Peru, la Lima, in 1942, Isabel Allende este consideratea prima scriitoare de succes din America Latina. Este nepoata fostului presedinte chilian Salvador Allende. Cand acesta a fost inlaturat de la putere, in 1973, prin lovitura de stat a generalului Augusto Pinochet, Allende s-a refugiat in Venezuela, unde a devenit jurnalista in domeniul politic si s-a remarcat, apoi, scriind articole intr-o revista feminista.
Pe 8 ianuarie 1981, cand a auzit ca bunicul sau in varsta de 99 de ani era pe moarte, Allende s-a asezat la masa si a inceput sa-i scrie o scrisoare, fara sa banuiasca faptul ca aceasta avea sa devina romanul sau de debut, Casa spiritelor. Cartea a fost un mare succes, iar autoarea, un suflu proaspat in peisajul literar sud-american, a fost imediat comparata cu Marquez, cel mai profund creator de realism magic al literaturii universale. De atunci, cartile lui Isabel Allende s-au vandut in milioane de exemplare, in lumea intreaga, scriitoarea dobandind in scurt timp iubirea nemasurata a publicului. Poate ca si superstitia de care nu se dezice joaca, in continuare, un rol ezoteric in succesul ei; pentru ca si-a inceput primul roman pe 8 ianuarie, Allende alege aceasta data de incepere a fiecarei noi carti ale sale, marturisind ca se teme de nereusita si lipsa de inspiratie daca procedeaza altfel.
Printre cele mai citite si indragite opera ale lui Isabel Allende se numara “Eva Luna”, “Tara mea inventata”, “Ines a sufletului meu”, “Despre dragoste si umbra”, “Portret in sepia”, dar mai ales autobiografia “Paula”, care este, de fapt, o noua, lunga si emotionanta scrisoare pe care Allende i-o adreseaza fiicei sale, aflate pe patul de moarte. Continuarea “Paulei”, extraordinarul jurnal “Suma zilelor” – in care autoarea isi confirma inca o data harul innascut de a spune povesti – cucereste prin sinceritate si umor, prin delicatete si candoare, prin autoironie si intamplarile de viata fascinante, si cat se poate de reale, pe care le descrie.
Toate cartile semnate de Isabel Allende aparute in Romania sunt publicate sub emblema editurii Humanitas.
Pe 8 ianuarie 1981, cand a auzit ca bunicul sau in varsta de 99 de ani era pe moarte, Allende s-a asezat la masa si a inceput sa-i scrie o scrisoare, fara sa banuiasca faptul ca aceasta avea sa devina romanul sau de debut, Casa spiritelor. Cartea a fost un mare succes, iar autoarea, un suflu proaspat in peisajul literar sud-american, a fost imediat comparata cu Marquez, cel mai profund creator de realism magic al literaturii universale. De atunci, cartile lui Isabel Allende s-au vandut in milioane de exemplare, in lumea intreaga, scriitoarea dobandind in scurt timp iubirea nemasurata a publicului. Poate ca si superstitia de care nu se dezice joaca, in continuare, un rol ezoteric in succesul ei; pentru ca si-a inceput primul roman pe 8 ianuarie, Allende alege aceasta data de incepere a fiecarei noi carti ale sale, marturisind ca se teme de nereusita si lipsa de inspiratie daca procedeaza altfel.
Printre cele mai citite si indragite opera ale lui Isabel Allende se numara “Eva Luna”, “Tara mea inventata”, “Ines a sufletului meu”, “Despre dragoste si umbra”, “Portret in sepia”, dar mai ales autobiografia “Paula”, care este, de fapt, o noua, lunga si emotionanta scrisoare pe care Allende i-o adreseaza fiicei sale, aflate pe patul de moarte. Continuarea “Paulei”, extraordinarul jurnal “Suma zilelor” – in care autoarea isi confirma inca o data harul innascut de a spune povesti – cucereste prin sinceritate si umor, prin delicatete si candoare, prin autoironie si intamplarile de viata fascinante, si cat se poate de reale, pe care le descrie.
Toate cartile semnate de Isabel Allende aparute in Romania sunt publicate sub emblema editurii Humanitas.
Categorii:
Personalitati
