Tehnologia ne-a usurat, ne-a infrumusetat, apoi ne-a aglomerat viata intr-atat incat, intr-un final, a aparut fenomenul intoarcerii la simplitate si la natura. Downshifting-ul este drumul spre puritatea din noi, spre existenta fara brizbizuri tehnice, sau, intr-un mod metaforic, downshifting-ul poate cuprinde revenirea la dragostea simpla, fara sclipici si adaosuri luxoase.
I-am rugat pe prezentatoarea TV Malvina Cervenschi si pe actorul Alex Conovaru sa intre in rolurile celor care sunt gata sa renunte la splendorile civilizatiei pentru a se intoarce la povestile esentiale, care incep cu “a fost odata” si se termina cu “si-au trait fericiti pana la adanci batraneti”. Sa-si parcheze splendidul Audi la marginea padurii si sa plece, calare, spre intelesurile simple, uitate, regasite…
Copilaria
Alex: Am crescut in Bucuresti, la bloc, racit tot timpul, cu amigdalele umflate si rosii; doar daca ma uitam la inghetata, raceam; cu mii de injectii facute, cu ore fixe de iesit afara (ca vecinii dorm); cu bunica mea care imi facea mancaruri servite doar de printi din care eu puneam mare parte intre carti in biblioteca; cu parintii mei care imi spuneau ca in viata am nevoie de matematica (pana acum nu am avut); cu fratele meu cu care inventam jocuri si ne bateam. Dar fericit. Eu nu am avut bunici la tara, aveam matusi si unchi acolo (inca am), si mergeam destul de rar si mai tot timpul pateam ceva. Odata, m-am ars pe spate cu lauurile porcilor care fierbeau intr-un ceaun imens pe foc in curte. Am ramas in istoria satului Cucoi. Si acum am cicatrici pe spate. Mergeam si la mare unde era sa cad intr-un canal ce ducea in mare, si la munte, unde mi-am rupt clavicula. Distractiv…
Produse de lux
Malvina: Traind destul de mult in natura, cred ca m-as putea adapta, cu siguranta m-as putea lipsi de majoritatea produselor „de lux“ care „acapareaza“ viata, dar care odata cu trecerea timpului au devenit, de fapt, o necesitate. Cu ajutorul produselor de lux castigi timp si consider ca TIMPUL este adevaratul lux, atat de pretios incat cu siguranta merita sa investesti pentru a te bucura de fiecare secunda, de fiecare clipa de viata!
Revenind, descoperirile tehnologice cele mai de pret pe care le consider esentiale pentru omenire sunt cele din domeniul medical. Sa salvezi vieti este… un lux!
In fine… as putea spune ca sunt „dependenta“ de gadget-uri, de blackberry-ul care ma ajuta sa fiu aproape de parintii mei, de muzica mea din Ipod.
Alex: Nu sunt dependent de produse de lux, dar sunt innebunit dupa jucariile tehnologice, telefoane cat mai destepte pe care ori le stric, ori le pierd, si nu cred ca as putea renunta la televizor chiar daca „datorita“ lui citesc mai putin, dar ma ajuta sa adorm asa frumos.
Audi – luxul de a fi in siguranta
Malvina: Am facut scoala de soferi la 17 ani, pentru ca de ziua mea, fix la 18 ani, sa dau examenul pentru permis. Si in aceeasi zi am plecat conducand masina tatalui meu. Cand am venit la facultate insa, imi place sa spun ca m-am integrat, ca „am testat“ majoritatea mijloacelor de transport in comun! Acum ma bucur de luxul de a fi in siguranta in masina pe care o conduc.
A lu’ Nila
Alex: Prima masina am avut-o acum patru ani, cand mi-am luat si permisul. Am vrut sa am permis abia cand mi-am permis masina. Masina e foarte mult spus, era o Dacia 1310 la mana a doua, cumparata noaptea, plina de rugina, cu o portiera ce cadea, si care ma lasa in drum in cele mai tampite momente. Majoritatea service-urilor o cunosteau, ma intampinau cu „ce-ai mai patit domn’le?“ Dar… am invatat mecanica. A doua masina – un Ford Escort din ‘93, cu trapa. Cu trapa prin care ploua exact pe partea soferului. Cand mergeam cu masina pe ploaie, jurai ca am venit pe jos si nu am prins nici macar un autobuz. Mai avea ea si alte probleme, dar am tinut la ea. Acum sunt la a treia, un Ford Mondeo din 2002, de care sunt mandru ca nu are probleme. Doar ca, din cand in cand, o mai gasesc lovita in parcare, o repar, o mai lovesc si eu, o repar. Si are numar de Olt ca am luat-o de la unu’ din Caracal si nu am apucat sa facem acte, dar trebuie neaparat, ca pe drumuri ma saluta altii cu numar de Olt, ma intreaba daca „is a lu’ Nila a lu’ Tantica“, eu spun ca nu, dar ei tot ma intreaba ce mai e pe-acasa.
Vacante
Malvina: Imi place natura si ador sa fiu in mijlocul ei si profit de fiecare weekend sau de cele cateva ore libere din timpul saptamanii pentru a evada chiar daca e vorba de o gradina, un parc sau, pur si simplu, o plimbare pe jos. Ultima „escapada“ am avut-o in Delta, invitata fiind de Dragos Bucurenci la o actiune de strangere de gunoaie in Tulcea, la Mahmudia, chiar intr-o zona de campare! As pleca in vacanta cu cortul. Insa ce minunat ar fi daca dupa ce fiecare isi strange cortul, sa adune si resturile din zona unde a campat pentru ca si cei care vin in locul lor sa se bucure de natura cu toate simturile si din toate punctele de vedere, fara sa gaseasca sticle, cutii, resturi de mancare, pungi sau chiar cate un pantof. Cineva a spus ca marele respect al omului fata de natura se manifesta in actul de a nu „o ajuta“ prea mult! Eu as spune ca uneori pentru a o salva e nevoie sa-i mai dam cate o mana de ajutor!
Alex: Nu mi-a placut niciodata sa merg cu cortul. Mi-e frica de ganganii, nu e w.c. (asta e de fapt adevarata problema), mai vin ursul, sarpele, vanatorul, padurarul etc. Merg destul de des la pescuit, sunt pasionat, dar nici acolo nu raman noaptea cu cortul. Am un prieten care tot trage de mine sa stam noaptea pe balta cu cortul… cred ca pana la urma am s-o fac si pe asta.
Poveste de dragoste
Malvina: Inceputul povestii noastre a fost fulgerator, ametitor. Partea cea mai frumoasa a fost cand m-am trezit din ameteala si mi-am dat seama ca totul este real, minunat, intens, cald, echilibrat si in acelasi timp nebunesc. E o poveste lunga, dar pot sa-ti spun ca am stiut, am simtit ca este El… din primul moment! As fi vrut sa fi dat timpul inapoi si sa ne gasim atunci… Dar dragostea vine cand te astepti mai putin si este atat de aproape… Eram aproape unul de celalalt, ne-am intersectat de atatea ori, dar momentul nostru a fost pus deoparte! Mi-am dorit sa ma „loveasca“ dragostea, sa ma ameteasca, mi-am dorit sa iubesc din prima clipa, sa simt ca zbor, sa nu mai stiu de mine… La trei luni dupa ce ne-am cunoscut, m-a cerut de sotie… si au trecut deja doi ani… minunati! Bogdan este un barbat puternic, iar alaturi de el ma simt o femeie implinita!
Actoria
Alex: In profesia mea sper sa se schimbe salariul. Toata lumea stie ca actorii sunt foarte prost platiti, dar se pare ca se incearca ceva in aceasta directie. Ma bucur cand sunt distribuit in spectacole, in roluri mai mari sau mai mici, cand simt publicul cu mine, imi place prea mult teatrul ca sa il blamez. Sper sa se faca mai multe filme romanesti, mai vesele, in care sa joace si actori, nu cantareti, care dupa doua replici se cred mari artisti, ba mai sunt numiti de presa si actori. E frustrant pentru ala care a stat 4 ani in facultate ca sa scrie pe diploma lui actor. Sper sa realizez ca actor cat mai mult, pe mine nu m-ar deranja sa am spectacol seara de seara.
Familia
Malvina: Fac parte dintr-o familie minunata, intreaga, multumesc lui Dumnezeu, o familie in care exista intelegere, caldura, respect. Familia reprezinta pentru mine cel mai important lucru, esenta vietii. In urma cu putin timp, am implinit 2 ani de la casatorie si imi doresc ca peste 10 ani sa fim deja niste parinti tineri si buni pentru copiii nostri, pe care ni-i dorim foarte mult. Imi doresc ca peste 20 de ani, sa ne mandrim cu o viata frumoasa si cu faptul ca ne iubim si ne respectam asa cum inca o fac parintii nostri.
Banii
Malvina: Banii nu sunt o prioritate pentru mine, dar sunt o necesitate, evident, ca pentru toata lumea. Banii iti asigura un trai linistit si decent, confort. Insa problema apare atunci cand banii devin mai importanti decat lucrurile esentiale in viata. Sanatatea pe care nu o poti cumpara, timpul petrecut alaturi de familie care este atat de pretios!
Daca am fost saraca? Nu, nu mi-a lipsit niciodata nimic si pentru asta le multumesc parintilor mei pe care stiu ca nu i-am dezamagit niciodata. Am avut intotdeauna ce mi-am dorit si cat am meritat.
Alex: Banii, constat cu amaraciune ca sunt foarte importanti. Nu te poti hrani foarte mult timp spiritual, ca dai in ulcer. Sunt importanti banii pentru un barbat cum sunt si pentru o femeie, dar ca barbat trebuie sa ai niste bani la tine cand iesi undeva, ramai fara benzina, se strica ceva la masina… si tot asa… Iar eu, care patesc des accidente din astea… cum patesc constant si accidente financiare… Cu rate la banca, chirie, si alte acareturi… Plus ca eu sunt foarte cheltuitor, raman des in pana de bani si am o stare ingrozitoare, nu am chef de nimic si imi pun aceeasi intrebare: „Mai frate, eu muncesc pe nasturi?“ Nu pot spune ca am fost sarac, au fost momente grele si foarte grele la mine in familie in adolescenta si chiar dupa, dar nu s-a intamplat ca ai mei sa nu aiba ce ne pune pe masa, faceau ei cumva sa nu ne lipseasca nimic.
Relatia cu parintii
Malvina: Unul dintre motivele pentru care ma consider norocoasa este faptul ca, in primul rand, am parinti si, in al doilea rand, pentru ca ei sunt absolut minunati! Stii..? Genul de parinti care iti arata dragostea, afectiunea, care iti explica lucrurile calm atunci cand gresesti, care te indruma, care te inteleg si iti sunt alaturi in orice moment! Relatia mea cu parintii a fost si este una speciala! As vrea sa-i sun acum sa-ti povesteasca ei despre mine… despre noi, dar o sa-ti spun eu ca avem o relatie bazata pe intelegere, respect, dragoste. Le sunt recunoscatoare pentru ca au avut grija sa nu imi lipseasca niciodata absolut nimic, pentru ca au avut grija sa plec in toate excursiile, chiar daca au facut un efort, pentru ca stiau cat de mult imi doresc sa calatoresc, de mica! Locuiesc departe de mine, tocmai la New York, dar ii simt atat de aproape… Nu trece o zi fara un telefon sau un mesaj, nu trece an fara sa ii vizitez de cateva ori. Cat priveste povestile de dragoste, aveau un singur lucru de spus: „Daca tu esti fericita, si noi suntem fericiti“, iar daca ma vedeau plangand imi spuneau: „Cel care te face sa plangi nu este pentru tine!“
Regrete si realizari
Alex: Cel mai insemnat regret al meu… uff… am dezamagit persoane de-a lungul timpului, sunt lucruri pe care nici acum nu mi le-am iertat, am actionat de cateva ori instinctiv si mi-a parut asa de rau, dar asta e, sper ca m-au iertat pentru ca, asa cum se spune, „n-am vrut“. Cea mai mare realizare a mea este ca un copil rade cand ma vede. Fetita mea, Sonia.
Indragostit de Sonia
Alex: Acum traiesc in formula singur, cu chirie in Berceni, si indragostit de Sonia. Momentan, e formula castigatoare pentru mine.
Pentru copilul meu
Alex: Imi doresc sa fie sanatos. Ea chiar are nevoie de sanatate, dar e luptatoare si o sa reuseasca, sa ajunga sa ma enerveze cu baietii pe care ii va aduce acasa sa mi-i prezinte… si aia sa-mi zica „Domnu’ Conovaru, mergem doar sa ne plimbam si sa vorbim.“ Mie mi-ar spune, adica eu nu stiu cum capul mi-era ca un girofar in cautarea locului intunecos… Asta imi doresc, sa fie sanatoasa…
Romania
Alex: In Romania sunt foarte multe lucruri insuportabile, dar pe care noi le suportam cu stoicism si inconstienta si frica. Romanii, oricat de cocosi s-ar da, sunt niste fricosi. Asta am fost tot timpul, indiferent ce spune istoria. De frica ne-am cam asasinat toti conducatorii. Suntem guvernati de o balada frumos scrisa, si spre „fericirea“ noastra culeasa, si pe care o studiem un trimestru intreg la scoala. „Miorita.“ Am avut multe discutii in contradictoriu referitor la „Miorita“. Dar din punctul meu de vedere, morala este LAMENTAREA! Asta e Romania, un popor in marea lui majoritate de lamentati. Ciobanului roman i s-au inchinat balade, poezii… si ca o ironie – idolul pustimii e Gigi Becali. Ma lovesc la tot pasul de prostie, proasta crestere, nesimtire, incultura, de o stare de expectativa caineasca a oamenilor, de promisiuni electorale, manele, claxoane, mizerie, coruptie in fotbal pentru care noi, ca prostii, suferim. Cand vii din strainatate, pe Otopeni, treci de vama, iesi din aeroport si ai o senzatie de soc. Te reintalnesti cu Romania care reactioneaza ca o sotie pe care vrei s-o violezi. Te plezneste. Iti trimite taximetristi care te agaseaza si vor sa te fure, cersetori care te obosesc, te baga intr-un trafic pe care nu il poti numi trafic, pentru ca stai. Iti scoate in cale oameni incruntati, cu priviri rele, de peste mort (daca exista asa ceva), batrani obositi, dar curiosi sa vada pe cine ai adus in casa, si opulenta prosteasca a unora crescuti pe langa Bucuresti.
Si totusi, nu vreau sa plec din tara, decat in vizita. Sunt legat de scena, de publicul de teatru, de colegii mei, dintre care unii sunt prietenii mei de suflet, de publicul emisiunii pe care o moderez, de partidele de pescuit, de meciurile de fotbal la care ma uit cu tata, de discutiile la cafea cu mama, de glumele cu frate-miu, de prietenii mei foarte dragi care ma suporta.
Material realizat in septembrie 2008
