Pe Vlad Enachescu il cunosc de-o viata, de peste 14-15 ani. Un tanar – asa mi s-a parut mereu, foarte tanar! – exemplar. De o buna crestere impecabila, mereu dragut si politicos, mereu calduros si gentil, un om frumos si exterior si interior. Genul acela despre care nu poti spune niciodata ceva rau, pe care orice mama si l-ar dori pentru fiica sa, orice femeie si l-ar dori iubit si sot. Relaxati-va, e dat! Pe viata! Are o sotie frumoasa ca o cadra, fina ca o magnolie, inteligenta si cu atitudine desavarsita, princiara. Cei doi copii pe care ii au Vlad si Daniela, fata Natalia, si un baiat, Razvan, sunt centrul lumii lor, iar familia pe care o formeaza impreuna este intreg Universul.
Pe langa toate, Vlad este un profesionist pe care si l-ar dori oricine alaturi, face presa sportiva de peste 17 ani si este la carma canalului DolceSport.
Interviul pe care i l-am luat ma onoreaza si, in plus, mi-a intarit inca o data toate convingerile pe care le-am avut mereu despre el: este un barbat de calitate superioara, un romantic incurabil si un boem indragostit de sport si de familia sa.
Visam uneori – si cred ca mama avea sperante si mai mari in sensul asta – ca o sa ajung sa cant alaturi de ea pe scena Operei. Ma imaginam un Rigoletto, alaturi de Gilda lui, sau un Giorgio Germont alaturi de Violetta Valéry
Marea Dragoste / Tango: Cine esti tu, Vlad Enachescu? Cum ai incepe tu, o poveste despre tine? De unde si cu ce anume? Eu m-am gandit la clasicele intrebari: “unde te-ai nascut? Ce sunt parintii tai? Stim cine este domnul Voicu Enachescu, tatal tau, dar mama?”
Vlad Enachescu: Sunt un tip de 36 de ani (pe 23 aprilie), care s-a nascut inconjurat de muzica. De muzica tatalui, Voicu Enachescu, si a corului sau, Preludiu, dar si de personajele de opera interpretate de mama mea, Eleonora Enachescu. Primele imagini care au mi-au ramas intiparite in minte au fost legate de regia muzicala de la sala Radio, de studiourile TVR sau de culisele Operei Nationale din Bucuresti. Cam asa a aratat copilaria mea, melodioasa si plina de culoare. Si ca paradoxul sa fie total, dupa atata muzica am ales sa muncesc intr-un domeniu total diferit, contrar asteptarilor tuturor.
Fizic, m-am nascut la Cluj, dar la numai cateva saptamani am calatorit cu avionul, intr-un cos, spre Capitala. Mama m-a imbarcat la Cluj, destinatar a fost tata, la Bucuresti, si de atunci capitala a devenit casa mea. Dar in registre figurez nascut la Cluj Napoca (zambeste).
Marea Dragoste / Tango: Acum inteleg, n-am stiut ca ACEA Eleonora Enachescu este mama ta, o ador (eu sunt definitiv indragostita de opera)! Ce rol a jucat sau inca joaca muzica in viata ta? Ca banuiesc ca a avut un rol foarte important avand parintii atat de legati de muzica.
Vlad Enachescu: M-am nascut si am trait in muzica si, bineinteles ca asta a marcat serios viata mea.
Trebuie sa recunosc. Spectacolele de opera si prin melodicitate si prin “actiunea” de pe scena m-au atras mai mult decat concertele de cor. Muzica de cor este mult mai pretentioasa, cu armonii si mecanisme care se apropie de perfectiune, lucru pe care l-am realizat in momentul in care cultura mea muzicala s-a dezvoltat. O foarte buna parte a vietii am refuzat vocal-simfonicele si asta pentru ca am considerat mereu ca opera este net superioara. Aveam sau nu dreptate, nici nu mai conteaza. Era optiunea mea. La fel de inversunat am fost in copilarie fata de opereta – o consideram prea usoara si aveam senzatia ca cine nu reuseste in opera isi gaseste “refugiul” in opereta. Nici baletul nu a fost printre preferintele mele. Aveam nevoie de voci, de interpretari, de soprana de coloratura pe care o auzeam zilnic acasa. Mai tarziu, prin adolescenta, am descoperit si baletul, dar probabil, de “vina” nu era numai muzica, ci contau deja si personajele…
Visam uneori – si cred ca mama avea sperante si mai mari in sensul asta – ca o sa ajung sa cant alaturi de ea pe scena Operei. Ma imaginam un Rigoletto, alaturi de Gilda lui sau un Giorgio Germont alaturi de Violetta Valéry. Dar pana la urma visul nu a devenit realitate…
Marea Dragoste / Tango: Dar asta inseamna ca ai o voce frumoasa, n-am stiut! Ce fel de copilarie ai avut? O intamplare care te-a marcat?
Vlad Enachescu: Vezi tu, si aici vorbim despre 2 planuri: cum vedeam atunci lucrurile si cum le constientizez acum. Nu cred ca exista un copil care sa nu ii fi spus macar o data parintelui ceva de genul “esti o mama rea”. Dar asta doar pentru ca nu primea pe moment ceea ce isi dorea si nu avea puterea de a rationa. Desi am avut o situatie buna, cand eram copil visam la unele lucruri pe care parintii mei nu mi le puteau oferi. Si din motive financiare, dar si pentru ca nu le considerau neaparat necesare. Erau insa chestiuni materiale si pot spune ca destul de neimportante. Dar asta am realizat mult mai tarziu. Ceea ce apreciez, insa, acum este educatia pe care mi-au dat-o si pentru care le sunt profund recunoscator.
Vazand avantajele materiale ale unor copii, l-am intrebat la un moment dat pe tata de ce nu castiga si el banii pe care alti artisti, sau presupusi artisti, ii incasau la fiecare sfarsit de saptamana. Raspunsul lui imi rasuna si acum in urechi si mi-a calauzit si mie pasii, in tot ceea ce am facut. Mi-a spus ca i-ar fi foarte simplu sa o ia pe mama si sa cante la o nunta, iar banii ar veni mult mai usor, insa dragostea lor pentru muzica, precum si educatia primita, nu le permite sa se gandeasca la asa ceva. Menirea lor e alta. Exemplul clar de boemie a artistului. Acum nu vreau sa se inteleaga ca oamenii care canta la nunti nu ar trebuie sa existe. Nu. Dar e diferenta aia de o … vocala: Maestre versus Maistre.
“Prostitutia” muzicala exista, o traim pe pielea noastra astazi si suntem din ce in mai sufocati de ea, o vedem si la TV, dar eu am incercat mereu sa ma tin cat mai departe de treaba asta.
Marea Dragoste / Tango: Ce-ti doreai sa devii ca adult?
Vlad Enachescu: In diverse etape ale copilariei mele mi-ar fi placut sa devin cantaret de opera, preot (asta si pentru ca bunicul a fost preot si am crescut langa el, in biserica din Branesti, Dambovita), politist sau comentator TV. Nu am avut prea multe idei de genul asta. Culmea e ca nu mi-am dorit niciodata sa devin un mare pianist, desi am cantat la pian aproape 7 ani! Era mai degraba o corvoada decat o placere… Aici poate ca era si ceva in sub-constientul meu care imi spunea ca mi-ar fi foarte greu sa imi depasesc parintii in domeniul muzical si probabil ca presiunea asta ma facea sa nu ma gandesc serios la o cariera muzicala.
Viata mea are ca repere diverse editii de Campionat Mondial de Fotbal…Iar meseria de jurnalist sportiv este una dintre cele mai frumoase ocupatii care exista pe pamantul asta.
Marea Dragoste / Tango: Ce scoli ai urmat?
Vlad Enachescu: Dupa un parcurs scurt al unei gradinite de pe Calea Calarasilor (astazi nu mai exista, s-a daramat) am ajuns la Scoala Generala Nr.19 (locuiam foarte aproape de Piata Universitatii si zilnic treceam pe langa Teatrul National – din nou cultura…). Imi amintesc ca ma intorceam singur de la scoala, lucru pe care astazi, in acelasi context, nu mi l-as permite cu Natalia, fata mea. La finalul clasei a 8-a, in vara revolutionarului an 1990 se intrevedeau 2 optiuni pentru urmatorii ani – Scoala Centrala sau Liceul Spiru Haret. Cam fifty-fifty s-au impartit colegii mei de generala, scoala 19 fiind la distanta egala de cele doua licee. Am ales matematica – fizica la Spiru Haret. A fost o vara foarte frumoasa in 1990 – am intrat la liceu, am vazut integral primul Campionat Mondial de fotbal din viata mea – Italia 1990 (ceva franturi mai prinsesem la Mexic 1986, dar era problema mare cu fusul orar si doar bulgarii dadeau meciurile) si apoi am ajuns in Germania, intr-o vacanta de o luna, alaturi de mama mea care avea un contract acolo. Prima deplasare in strainatate! In 1994, dupa Mondialul din SUA si dupa ce am iesit pe strazi pentru a celebra victoriile cu Argentina sau Columbia am intrat cu succes, chiar cu bursa, la Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport. Si uite cum viata mea are ca repere diverse editii de Campionat Mondial… In 1998, la Moandialul francez am amanat examenele de final de facultate pentru ca aveam de realizat si prezentat in fiecare noapte emisiuni la TVR.
Marea Dragoste / Tango: De ce ti-ai ales o cariera intr-un domeniu atat de indepartat de muzica? De ce sport, de ce presa sportiva? De cati ani faci meseria asta?
Vlad Enachescu: Asa cum ti-am spus, am surprins pe toata lumea si nu am ales o cariera muzicala. Am facut sport, foarte mult sport si cu multe sacrificii – de exemplu in clasele a 6-a si a 7-a m-am trezit in fiecare dimineata la ora 5.30, antrenament si apoi, la ora 8.00 intram la scoala – si mi-am dorit sa raman in domeniul sportiv. Am realizat ca viata de sportiv este una scurta, meseriile de antrenor sau profesor de sport nu ofereau aceeasi placere si, atunci mi-a venit ideea presei sportive. Acum trebuie sa iti mai spun ca dragostea asta pentru sport nu a venit asa, dintr-o data. Tata este un mare admirator al sportului. Candva era chiar un suporter infocat. I-a mai trecut. Dar micutul Vlad, de pe la 4 ani a fost nelipsit, week-end de week-end, din salile de baschet sau de handbal, sau de la stadionul de fotbal. Dupa Opera, sala de sport a fost a doua mea casa. Programul meu de sambata si duminica era destul de clar – dimineata sport, seara Opera. Si avand acest microb de mic, iti dai seama ca a fost greu sa ma vindec. Si asa am ajuns in TVR, in ianuarie 1995.
Eram cu tata in sala Rapid, la un meci de baschet. Ne-am intalnit cu Cristian Topescu si tata l-a intrebat daca are timp sa ma primeasca, sa vorbeasca despre sport cu mine si sa vada daca am inclinatie catre asa ceva, catre presa sportiva. Aveam 19 ani, eram student la ANFES. Cristian Topescu i-a spus ca pot veni, dar ca intr-o luna o sa ii spuna exact daca e ceva de capul meu sau nu, pentru ca nu are rost sa ne pacalim singuri si, daca el crede ca nu pot face fata, ma trimite pachet acasa ca sa am timp sa ma reorientez pentru ca sunt inca tanar.
Marea Dragoste / Tango:: Il recunosc pe domnul Cristian Topescu in ceea ce spui, il admir si-l ador, este un om cu o tinuta morala ireprosabila!
Vlad Enachescu: Nu iti dai seama ce simteam eu atunci, pentru ca asistam la aceasta discutie. Mi-a placut foarte mult, dar pe de alta parte m-am speriat ingrozitor pentru ca nu stiam la ce sa ma astept. Eram la curent cu tot ceea ce se intampla in sport. Eram chiar usor maniac. Stiam echipe intregi pe de rost, rezultate, emisiuni, comentatori etc. In ianuarie 1995 am intrat in redactia sport TVR si am fost impresionat de figurile pe care aveam ocazia sa le vad, pe viu: Topescu, Pumnea, Dadi Graur, Gradinescu, Naum – oameni pe care ii stiam doar de la televizor. De atunci cu asta ma ocup. Sunt 17 ani!!!
Marea Dragoste / Tango:: Felicitari, Vlad, admirabila longevitate pentru tineretea ta! Ce-ti place la meseria ta si ce urasti la ea?
Vlad Enachescu: Meseria asta este una dintre cele mai frumoase care exista pe pamantul asta, mai ales daca gusti din plin din fiecare etapa de dezvoltare. Este dinamica, nu ai cum sa te plictisesti, tehnologia evolueaza si trebuie mereu sa te pui la punct, softurile sunt din ce in ce mai performante si ele vin deja si cu solutii si sugestii editoriale, cunosti mari sportivi si ii descoperi, atat ca oameni, cat si ca performeri, participi la evenimente memorabile si ti-as mai putea insira inca foarte multe lucruri minunate. Nu stiu daca e ceva urat legat de meseria de gazetar sportiv. Poate ca, pentru cei care nu ne inteleg meseria sau nu o practica, este total dezagreabil sa muncesti in fiecare sambata si duminica. Dar pentru oamenii pasionati este o mare placere. Mai ales ca faci din suflet meseria asta. Nici macar nu o vezi ca pe o corvoada.
Marea Dragoste / Tango: Sunt de acord cu tine, meseria facuta cu dragoste nu poate fi niciodata o povara. Care sunt realizarile profesionale de care esti cel mai mandru?
Vlad Enachescu: In primul rand, sunt mandru ca am devenit cel mai tanar redactor sef al Departamentului Sport din TVR din istorie – aveam pe atunci 27 de ani! Eram deja de 8 ani in TVR si Valentin Nicolau mi-a oferit o sansa uriasa, pentru care ii multumesc. A fost o mare bucurie sa ajung sa conduc emisiunile si transmisiunile sportive ale TVR.
Apoi, sunt mandru ca am luat parte la 5 editii ale Jocurilor Olimpice (la 3 dintre ele am fost chiar team leader TVR) si la 2 Campionate Europene si 2 Mondiale.
Un alt motiv de mandrie este succesul de care s-a bucurat emisiunea Minutul 91 pe care am lansat-o in 2002 si care a fost desemnata “cel mai urmarit talk-show TV” in 2005 si 2006, a primit premiul APTR in 2003 si a fost desemnata cea mai buna emisiune sportiva a anului 2011, la Gala Fotbalului Romanesc, de Clubul Jurnalistilor Sportivi.
Dar poate ca cea mai mare reusita profesionala este lansarea DOLCE SPORT. Un proiect pornit de la zero in vara lui 2010, de care sunt foarte, foarte mandru si care a devenit deja un etalon pentru cei din breasla.
Marea Dragoste / Tango:: Care sunt visurile tale legate de meserie? Ce ti-ai dori sa ti se intample, profesional vorbind?
Marea Dragoste / Tango:: Cele tangibile sau cele intangibile? ? Pai cred ca mi-ar placea sa fiu comentator al NBC sau Sky – lucru care face parte din categoria celor intangibile. In primul rand exista bariera lingvistica. Indiferent de cat de bine stapanesti o limba straina, tot nu o poti face la fel ca un nativ… Semi-tangibil, mi-ar placea sa pot comenta o finala de cupa europeana in care sa evolueze o echipa romaneasca! Dar la cum merg lucrurile in fotbalul mioritic sunt destul de slabe sperante. Si ca sa iti spun si o chestiune realizabila, imi doresc din suflet ca Dolce Sport sa se dezvolte si sa ajunga un reper in media de sport din Romania. Si cred ca ma mai gandesc inca la a face candva si o emisiune de divertisment/concurs… Mi-ar placea foarte tare!
Marea Dragoste / Tango: Dar neimplinirea profesionala care nu te lasa sa dormi? Exista asa ceva?
Vlad Enachescu: Mi-a parut foarte rau ca nu am reusit pana la urma sa salvez Telesportul (n.r.:TeleSport a fost un post de televiziune care difuza emisiuni sportive. In 2010 a fost subiectul unei tentative de preluare f?cut? de Romtelecom, insa, in cele din urma, aceasta tranzac?ie nu a fost finalizata, iar cea mai mare parte a echipei TeleSport, in frunte cu directorul postului, Vlad Enachescu, s-a transferat la nou infiin?atul post de televiziune DolceSport, parte a grupului Romtelecom. La data de 10 mai 2011, TeleSport a r?mas fara licen?a audiovizuala. )… M-am dus acolo constient ca o sa fie greu, dar avand ceva promisiuni de investitii din partea patronilor. A venit criza, au venit alegerile si asa mai departe. Nu s-a mai investit un cent si cu toate astea am prelungit viata postului cu inca un an si ceva. Dar era evident ca ne indreptam spre un final trist, implacabil. Dar, cu mare parte din oamenii de acolo lucrez si astazi si asta imi dovedeste ca, valoric, oamenii erau buni, dar patronatul nu a mai avut resurse financiare disponibile… Sunt multi care inca mai au bani de incasat de acolo, inclusiv eu, dar totodata suntem constienti ca asta nu o sa se mai intample. Asta e…
Foarte rar mai ies la un restaurant bun sau intr-un club, dar parca iesirile nu mai au parfumul de alta data.
Marea Dragoste / Tango:: Dincolo de profesionistul Vlad Enachescu, pe tine, omul, ce te relaxeaza? Ce-ti place sa faci cand timpul iti permite?
Vlad Enachescu: Ma relaxeaza copiii, filmele, familia si prietenii! Asa imi petrec timpul liber. Foarte rar mai ies la un restaurant bun sau intr-un club, dar parca iesirile nu mai au parfumul de alta data.
Marea Dragoste / Tango:: Mai ai timp sa citesti prins cu totul de valtoarea vietii? Ce carte favorita ai? Si care e ultima carte pe care ai citit-o? Ai recomanda-o si cititorilor nostri? De ce?
Vlad Enachescu: Citesc mult “literatura” de serviciu… Ritmul actual de viata, cu serviciu, casa, activitati diverse, imi lasa destul de putin timp pentru a putea savura si o carte buna. In concedii mai reusesc sa fur niste ore bune si sa le aloc cititului. De exemplu, am citit recent o carte minunanta – OPEN – Biografia lui Andre Agassi. Exceptional de bine scrisa si extrem de interesanta. Nu as spune ca am o carte preferata, mai degraba un autor – John Grisham. Devorez tot ce apare de Grisham! In rest, orice carte buna imi pica in mana este binevenita.
Marea Dragoste / Tango: Care-i locul cel mai frumos din lume pentru tine? De ce, ce-ti place acolo?
Vlad Enachescu: Sa aleg un singur loc imi este destul de greu. Lasa-ma sa fac un top, macar 3 locuri. In primul rand, Barcelona – consider ca este cel mai frumos oras din Europa, unde se pot satisface toate cerintele turistului: arta, istorie, cultura, shopping, restaurante, viata de noapte. Apoi Las Vegas! Show-urile pe care ai ocazia sa le vezi acolo sunt irepetabile. Se investesc sume uriase de bani pentru a construi productii fabuloase. In plus, viata de noapte si cazino-urile te fac sa iti doresti sa revii. Si in fine, abia descoperita anul acesta, plaja din Thailanda!
Am ticluit un plan, am profitat de sarbatorile de Craciun, iar barbatii din familie, adica eu si Razvan, i-am spus ca ne dorim sa poarte si ea numele de Enachescu. Langa brad, in timp ce desfaceam cadourile, inelul si-a facut aparitia…
Marea Dragoste / Tango: Si cum acolo nu mergi singur…Vorbeste-mi despre Daniela. Cum ai cunoscut-o pe doamna Enachescu si cand? A fost dragoste la prima vedere? Cum ai cerut-o in casatorie? Ea cu ce se ocupa? Parca tot de presa sportiva.
Vlad Enachescu: Ehee, asta chiar ca este o poveste lunga, dar si frumoasa! Ne-am cunoscut in 1999 pe cand era venita in practica la Departamentul Sport din TVR. Nu implinise 20 de ani, era studenta la jurnalism si era pasionata de presa sportiva. Si din momentul acela, o flacara s-a aprins. Si s-a incapatanat sa nu se stinga chiar si in ciuda unor momente mai putin fericite. Pot sa imi fac mea culpa si sa recunosc ca “am chinuit-o” destul de mult timp cu capriciile mele, dar in felul acesta am realizat ca iubirea ei era evidenta si neconditionata si sa am totodata certitudinea ca sentimentul era reciproc. Iar in momentul in care am aflat ca este insarcinata cu Natalia, relatia noastra a trecut intr-o noua dimensiune. A venit apoi Razvan si familia s-a marit. Si, asa cum imi place mie sa glumesc si sa o tachinez, dupa 10 ani de la prima intalnire si dupa 2 copii, m-am decis sa o cer de nevasta! Am ticluit un plan, am profitat de sarbatorile de Craciun, iar barbatii din familie, adica eu si Razvan, i-am spus ca ne dorim sa poarte si ea numele de Enachescu. Langa brad, in timp ce desfaceam cadourile inelul si-a facut aparitia! Binenteles ca a fost emotionata si lacrimile nu au intarziat sa apara, dar nu a ezitat nicio clipa si raspunsul a fost DAAA!!!
Marea Dragoste / Tango:: Deci, esti si romantic, asta ne place noua foarte mult, femeilor…Cum este Vlad Enachescu barbatul indragostit? Romantic sigur esti! Realist, tandru, mandru, dur, cald?
Vlad Enachescu: E… indragostit. Poate ca nu reuseste mereu sa o arate, sa se exteriorizeze, dar inautru “fluturasii” zboara liberi. Probabil ca este si o chestiune de timiditate, motiv pentru care nu prea ma deschid. Incerc sa fiu romantic si tandru, probabil ca nu imi iese mereu si asta din cauza realismului meu.
Marea Dragoste / Tango: Sotia ta cum te-ar caracteriza?
Vlad Enachescu: Incapatant, sigur. De restul nu mai raspund. Intreab-o pe ea!
Marea Dragoste / Tango:: Cand o voi intalni, sigur!:) De ce ati ales sa va casatoriti dupa cel de al doilea copil, facand lucrurile intr-o alta ordine decat cea considerata fireasca?
Vlad Enachescu: Ti-am spus mai devreme. Nu ne gandeam la casatorie. Relatia noastra a fost si cu bune si cu rele si tocmai de aceea nu se luase in discutie acest subiect. Apoi, cand am aflat ca urma sa apara Natalia nu am mai avut suficient timp la dispozitie pentru a face pregatirile de nunta. Eu am fost foarte mult timp plecat in acel an, atat la EURO 2004, cat si la Jocurile Olimpice de la Atena. Ne-am mutat ulterior in casa noua, am avut mereu alte prioritati si eram convinsi ca nu acel act ne defineste fericirea . Dar dupa ce a venit pe lume si Razvan, am spus ca e momentul…
Marea Dragoste / Tango:Cand ai fost cel mai fericit, in ce moment al vietii tale de pana acum? Dar cel mai trist?
Vlad Enachescu: Momentele de fericire, dar si cele de amaraciune sunt mereu legate de familie. Nasterea copiilor si nunta noastra ne-au facut sa ne simtim foarte fericiti. Disparitia bunicilor mei, pe care i-am iubit foarte tare si care mi-au facut vacantele frumoase, se situeaza la polul opus.
Marea Dragoste / Tango: V-am vazut fotografiile si aveti o familie de invidiat. Sunteti foarte frumosi si tineri, aveti doi copii absolut superbi. Cum arata zilele in care toata familia Enachescu este acasa?
Vlad Enachescu: In ultimul timp ne dorim ca ziua sa aiba mai mult de 24 de ore. Natalia a inceput de anul trecut scoala, mergem in clasa I si, iti dai seama, asta a schimbat considerabil programul tuturor. Trezit devreme, pachetel, ghiozdan, fuga la scoala sa nu intarziem. Ne-am impartit sarcinile si astfel fiecare copil are un parinte care se ocupa de el dimineata, fie ca e vorba de scoala, fie de gradinita lui Razvan. Incercam sa oferim activitati extra-scolare Nataliei si, tocmai de aceea, mai mergem la gimnastica ritmica, la inot, la Bristish Council, iar finalurile de saptamana sunt dedicate teatrelor, Operei sau cinematografelor. Incercam in week-end sa petrecem cat mai mut timp cu copiii, dar mai avem de “infruntat” si dorinta bunicilor de a se bucura de micile lor jucarii, Natalia si Razvan. ?. Dar, trebuie sa spun ca bunicii ne-au ajutat si inca o fac si suntem extrem de norocosi si, totodata, recunoscatori. Sunt mereu aproape de noi si de cei mici.
Marea Dragoste / Tango: Este important pentru tine sa dedici o mare parte din timp cresterii si educarii copiilor? Ce fel de tata esti pentru copiii tai? Care este raportul dintre tine si ei?
Vlad Enachescu: Este foarte important si ma implic chiar foarte serios. Discut foarte mult cu Daniela despre evolutia copiilor nostri, dar stau de vorba foarte mult si cu ei. Am fost chiar cel care a insitat sa o mutam pe Natalia de la o gradinita de stat la una particulara. Si nu pentru ca oamenii de acolo nu se ocupau. Ci pentru ca sistemul de invatamant este defectuos. Nu poti sa lasi un singur om sa se ocupe de 30-35 de copii dintr-o grupa. Nu are realmente cum sa acorde atentia cuvenita tuturor. Cand am realizat asta si cand trebuia in fiecare zi, in drum spre gradi, sa o conving pe Natalia ca trebuie sa mearga, am decis ca am datoria de a gasi o solutie. Crede-ma, ca din acel moment, Natalia nu a mai spus niciodata ca nu vrea sa mearga la gradinita. Sunt foarte apropiat de copiii mei si, totodata, foarte mandru de ei. Natalia a fost exemplara la gradinita si continua pe aceeasi linie si la scoala. Razvan este, de asemenea, foarte frumos dezvoltat si trebuie sa iti spun ca este asa si datorita surorii sale care joaca acasa foarte bine rolul de invatatoare sau educatoare. Si, crede-ma, Razvan stie foarte multe lucruri fata de alti copii de varsta lui. Avem jocurile noastre, dar ne si alintam atunci cand este cazul.
Familia este, din punctul meu de vedere, unul dintre putinele elemente de echilibru din viata unui om. In familie se intampla cele mai frumoase lucruri si cred ca avem datoria de a lupta pentru ca acest concept sa dainuie
Marea Dragoste / Tango: Mai este loc de dragoste intr-o familie atat de tanara, dar cu atat de multe responsabilitati? Cum va continuati iubirea? Fugiti in lume doar voi doi? Mai cinati intre 4 ochi, plecati in weekend-uri romantice in doi?
Vlad Enachescu: Oh, da. Este loc si constat ca fiecare varsta isi are particularitatile ei. Ne bucuram si de iesitul in lume, singuri sau cu alti prieteni. Mai fugim si la cate un meci impreuna. Are si asta romantismul propriu, suntem oameni de sport si eu si Daniela. America reprezinta pentru amandoi rasfatul suprem. Pe de alta parte, chiar iti spuneam ca am descoperit in aceasta iarna Thailanda si,te rog sa ma crezi, am petrecut cateva zile superbe, pe plaja, alaturi de Daniela.
Marea Dragoste / Tango:: Crezi ca familia mai are vreo sansa in aceste vremuri in care tot mai multi tineri aleg sa traiasca singuri, departe de indatoririle pe care le presupune o familie?
Vlad Enachescu: Viata noastra se schimba extrem de rapid de la o zi la alta. Este vorba de nesiguranta, de dorinta de a modifica ceva in existenta noastra. Timpul devine cel mai mare inamic al omului. E posibil sa ne auto-distrugem in felul asta, dar asta e alta discutie. Familia este, din punctul meu de vedere, unul dintre putinele elemente de echilibru din viata unui om. In familie se intampla cele mai frumoase lucruri si cred ca avem datoria de a lupta pentru ca acest concept sa dainuie. Acum, sigur ca o sa vina unii sau altii si o sa spuna ca si in familie pot aparea probleme, discutii si asa mai departe. E adevarat. Dar poate ca tocmai in aceste chestiuni sta complexitatea – sa rezolvi orice problema, reala sau nu, cu inteligenta si echilibru. Familia trebuie sa aiba o sansa pentru ca altfel vor aparea tragediile. Iar tinerii care provin din familii destramate sau distruse vor avea cel mai mult de suferit. Si ei, si viitoarele lor familii.
Am vazut recent un film cu Denzel Washington – The book of Eli. Cam asa cred ca s-ar caracteriza lumea fara dragoste: desert, arid, vulgar si dur
Marea Dragoste / Tango: Dar iubirea? Ce sanse mai are dragostea in vremurile nebune, grabite si tehnologice pe care le traim? Iubirea va rezista vremurilor?
Vlad Enachescu: Iubirea nu o sa moara niciodata. Nu cred ca exista foarte multe certitudini in aceasta lume, dar dragostea cred ca este eterna. Nu are cum sa dispara. Ba, dimpotriva, este posibil sa revolutioneze lumea. Nu vezi ca apar din ce in ce mai multe povesti in care vedem ca si robotii sunt capabili de iubire? Cum sa moara dragostea? Oricat de concentrati suntem pe ceea ce avem de indeplinit la locul de munca sau oricat de dedicati suntem job-ului, iubirea este singurul lucru care va tamadui ranile interioare, si chiar si pe cele exterioare. Poti fi extrem de concentrat sau dedicat meseriei, dar oricat de “workaholic” ai fi, ai nevoie si de iubire. Constient sau nu, mai devreme sau mai tarziu, dragostea invinge …
Marea Dragoste / Tango: E clar, esti un mare romantic, sunt mandra de mine, ti-am smuls marturisirea in ciuda timiditatii!:)
Vlad, existenta ta este una extrem de discreta si nu esti “subiect de prima pagina”pentru tabloide, nu am citit barfe despre tine, legate de viata ta profesionala sau personala. Cum reusesti sa tii imperfect balans atatea lucruri complicate? Ma refer la cariera performanta, familie, copii, viata publica?
Vlad Enachescu: In primii ani de meserie – una extrem de publica de altfel – am fost atras de evenimente mondene, iesiri in oras. Era o modalitatea de a-mi creste notorietatea, dar si un test, totodata, de cunoastere/recunoastere a “personajului” de la TV. Si era bucuria tanarului care realiza ca merge pe strada si este recunoscut de oameni. Pentru ca este un sentiment foarte placut. Pe de alta parte, am beneficiat de “brand-ul” familiei Enachescu si asta imi deschidea foarte multe usi, inca dinainte de a fi eu cunoscut. Si cred ca lucrul asta m-a ajutat enorm sa nu imi pierd “busola” si sa raman cu picioarele pe pamant. Publicul meu este in continuare destul de “nisat”. Oamenii care se uita la sport sau la fotbal ma cunosc, dar nu am aceeasi notorietate ca a unui prezentator de emisiuni de divertisment sau de stiri. Cu timpul, am inceput sa raresc aparitiile la aceste mondenitati din mai multe motive: vedeam aceleasi chipuri, multe dintre ele nu intelegeam ce cauta acolo, barfa era aceeasi, parca eram in “ziua cartitei”. Apoi, genul asta de presa de scandal a inceput sa prinda din ce in ce mai mult contur si ma dezgusta. Am inceput sa fiu mai selectiv si am aparut din ce in ce mai putin. In plus nu mi-am mai dorit aparitii publice sau interviuri in publicatii pe care le consideram mizerabile. Sigur ca asta mi-a atras si niste injuraturi, dar ma lasa rece… Prefer sa vorbesc despre meseria mea, pentru cine este interesat, despre viata si dragoste – asa cum vorbesc cu tine, dar nu ma intereseaza cancanurile si barfele. Mi-am tinut mereu familia departe de presa. Rare au fost ocaziile cand am deschis usa casei noastre si, atunci, doar publicatiilor quality.
Marea Dragoste / Tango:: Daca tot ne-am intors iar la dragoste, tu ce crezi, in viata avem parte de o mare dragoste sau de mai multe iubiri?
Vlad Enachescu: E… asta e chiar profunda. Eu cred ca exista amandoua. Ca sa ajungi la marea dragoste trebuie sa te desavarsesti prin mai multe iubiri. Nu toate au aceeasi intensitate, dar exista…
Marea Dragoste / Tango:: Cum crezi ca ar arata lumea in absenta dragostei?
Vlad Enachescu: Am vazut recent un film cu Denzel Washington – The book of Eli. Cam asa cred ca s-ar caracteriza lumea fara dragoste: desert, arid, vulgar si dur.
Marea Dragoste / Tango:: Spune-mi si mie ceva ce nu stie publicul despre tine, te rog!
Vlad Enachescu: Ca m-am lasat de fumat (sunt foarte mandru de acest succes personal) si ca iubesc muzica de opera.
