I-am cunoscut și i-am prezentat cititorilor noștri ca pe fondatorii dăruiți ai centrului medical Dr. Ianoși din Craiova, recunoscându-le meritele profesionale. Simona Ianoși, conferențiar universitar, medic primar dermatolog, doctor în medicină și soțul ei, Gabriel Ianoși, șef de lucrări, medic primar chirurg, doctor în medicină, amândoi cadre didactice ale Universității de Medicină și Farmacie din Craiova sunt, însă, și părinții a două fetițe gemene, Mara și Cezara, care le-au răsturnat viața înspre bucurie într-un fel mai spectaculos decât în visele lor cele mai frumoase… Și pentru că luna aceasta vorbim mai mult despre părinți și copii, i-am întrebat și pe doctorii dragi de la Craiova cum a fost drumul lor de părinți până la bucuria de azi.
Când ați vorbit prima dată despre copii? Când a devenit o preocupare sau o dorință pentru cuplul vostru?
SIMONA IANOȘI: Despre copii am vorbit cu mult timp înainte de a se naște fetele. Teoretic, știam că vrem să avem copii, dar niciodată nu ne-am gândit că vom avea așa un noroc să avem gemeni! Dumnezeu ne-a iubit enorm, mai ales că în planurile noastre nu ar fi existat în niciun caz două sarcini. Probabil că acesta este un alt sacrificiu pe care cariera noastră, atât cea de medici, cât și cea universitară, îl cere. Momentul când au venit pe lume Cezara și Mara a fost tot mâna divină, probabil că atunci Dumnezeu a considerat că eram pregătiți să devenim părinți. Nu conta sexul copiilor, deși eu mi-am dorit toată viața o fetiță pe care să o cheme Cezara. Faptul că avem două fetițe este maximum pe care îl puteam cere de la viață!
GABRIEL IANOȘI: A existat o prea lungă perioadă în care doar am învățat, încercând să evoluăm în munca noastră. La un moment dat… a venit timpul. Nu-mi amintesc să fi existat un astfel de subiect de discuție propus, clasic, de vreunul dintre noi, discutat, analizat. Pur și simplu, am simțit că este momentul. Pentru noi, însă, nu a fost prea ușor. Au existat câteva sarcini pierdute…
V-ați gândit și la logistică, cine vă ajută, cine stă cu copilul, cine îl duce la grădi, sau, mai mult, la ce va aduce în cuplul vostru?
SIMONA IANOȘI: Din fericire știam că vom avea ajutoare, în principal cele două bunici care, cel puțin în primul an de viață al fetelor, au făcut eforturi extraordinare, venind la noi în fiecare zi, indiferent dacă erau obosite sau nu erau în cea mai bună formă fizică. Li s-au alăturat mai multe doamne care ne-au fost de un real folos, două dintre acestea ajutându-ne și astăzi; fetele, de altfel, le iubesc foarte mult. În plus, responsabilitățile au fost împărțite și cu Gabi, care s-a implicat extrem de activ în creșterea fetelor. Îmi amintesc și acum cu drag când, imediat după naștere, Gabi a fost primul care i-a dat să manânce Cezarei, mie fiindu-mi frică să nu se înece!
GABRIEL IANOȘI: Ca să fiu sincer, nu m-am gândit nicio secundă cum va fi după nașterea fetițelor. Îmi doream atât de mult ca ele să apară și atât. Sigur, știam că bunicile ne vor ajuta și acest lucru, probabil, mi-a oferit luxul de a nu mă gândi la altceva.
Cât de grea a fost sarcina și cum vă amintiți, amândoi, de perioada aceea?
SIMONA IANOȘI: Am avut o sarcină ușoară, ținând cont că vorbim de o sarcină gemelară, iar eu nu mai aveam 20 de ani! Cu toate acestea, am muncit non stop, până aproape de naștere. Cred foarte mult în psihicul pozitiv al viitoarei mame, iar pentru mine perioada sarcinii a fost una foarte frumoasă! Nu am avut stările de rău ale altor gravide, dar nici teama că bebelușii mei ar putea avea vreo problemă. Înaintea fiecărei ecografii îi spuneam lui Gabi că știu că trebuie să facem aceste investigații, dar eu simțeam, eram convinsă că totul este în regulă. Privind în urmă, uneori și eu sunt surprinsă de atitudinea pe care o aveam, mai ales că, structural, sunt o fire prudentă, temătoare, căreia îi place să verifice de două ori un lucru pentru a fi totul cât mai exact. Dar, în acea perioadă, eram alt om, din toate punctele de vedere.
GABRIEL IANOȘI: Apropo de ecografii, eu parcă mergeam la întâlnire cu copiii mei. Pentru mine au fost niște momente magice! Trebuia să fiu acolo la ora și data stabilită. S-a intamplat ca, odată, să trebuiască amânată o examinare cu două zile. Am fost extrem de frustrat!
Și când ați aflat că veți avea gemene?
SIMONA IANOȘI: Începutul sarcinii a fost unul atipic, nu au existat semne care să îmi sugereze că sunt însărcinată. Mai ales că avusesem în trecut câteva sarcini pierdute și, de fiecare dată, știam când am rămas însărcinată. Dar, de această dată, a fost altfel. Sarcina am descoperit-o întâmplător în urma unei ecografii. A fost frumos când l-am anunțat pe Gabi: după ce am ieșit din cabinetul medicului, l-am sunat și i-am sugerat să se așeze pe un scaun pentru a-i da vestea că sunt însărcinată. Ulterior, i-am sugerat să se întindă pe un pat, pentru că vom avea gemeni! (râde)…
GABRIEL IANOȘI: Are dreptate. Știam că face ecografia și conduceam către policlinică pentru a o lua. E drept că am ascultat-o și am tras pe dreapta mașina. Instantaneu am înghețat pentru că, numai cu o seară sau două înainte, îi propusesem să mergem la sala de sport, lucru pe care nu prea aveam obișnuința să îl facem. Imaginați-vă, sport îi trebuia ei!
A fost complicat apoi, când v-ați pomenit cu doi bebeluși deodată? Cum a fost cu alăptatul, cu schimbatul, cu dormitul?
SIMONA IANOȘI: Da, a fost complicat la început. După ce am născut, brusc mi-a dispărut tot curajul din timpul sarcinii! Eram foarte speriată să nu pățească ceva, să nu se înece în timpul mesei, în timpul somnului, să nu răcească, să crească conform standardelor medicale… Încă mai am agenda în care treceam cantitățile de lapte pe care le mâncau la fiecare masă, iar la sfârșitul zilei cantitatea totală trebuia să fie cea din graficele corespunzătoare vârstei!!! Am avut norocul să am multe ajutoare încă de la început, una dintre doamnele care m-a ajutat lucra într-o secție de pediatrie, fapt ce mi-a dat mai multă încredere. Când intra pe ușă, parcă intra soarele! Am alăptat puțin, din păcate; probabil pentru faptul că eram foarte stresată, lactația s-a oprit repede, așa că am continuat cu laptele praf. Din fericire, fetele mele au fost foarte sănătoase și, deși au fost premature, au recuperat extrem de repede micul deficit de la naștere.
GABRIEL IANOȘI: Discutam de multe ori înainte ca Simona să fie însărcinată și concluzionam că a avea un copil e minunat, dar a avea doi este raiul pe pământ! Așa a fost să fie și este minunat. Dacă a fost greu? Sigur că a fost greu, dar cine își mai aduce aminte? Din fericire avem capacitatea de a ne aminti în special ceea ce ne place, ce a fost frumos, iar dacă adaug formula “ești cel mai bun tati din lume!” pe care o aud, zilnic, de mai multe ori, nimic nu mai contează.
V-a ajutat faptul că sunteți medici în gestionarea primelor luni care, de obicei, sunt atât de bulversante?
SIMONA IANOȘI: Faptul că suntem medici cred că pe mine mai mult m-a încurcat! În primul rând, atunci când este vorba de sănătatea familiei mele și mai ales a copiilor, nu îmi vin în minte decât reacțiile adverse ale medicamentelor, complicațiile bolilor, parcă nimic nu mai este ușor. Este mult mai simplu să tratez un pacient necunoscut, în comparație cu membrii familiei mele. De exemplu, când Mara a făcut prima febră și avea puțin peste un an, am hotărât să-i dau antibiotic. Am cumpărat trei tipuri diferite de antibiotice sirop pentru că nu mă puteam hotărî pe care să îl administrez, dar după ce am citit reacțiile adverse ale acestora, deși le știam foarte bine, recomandându-le de multe ori pacienților mei, nu am avut curajul să îi mai administrez niciunul.
GABRIEL IANOȘI: A fi medicul familiei tale este cel mai greu lucru din lume!
Care sunt cele mai frumoase momente pe care le petreceți acum cu Mara și Cezara?
SIMONA IANOȘI: Fiecare moment cu ele este minunat, inclusiv când nu facem nimic, important este să fim împreună. Din păcate activitatea pe care o avem nu ne permite să stăm împreună decât seara, dar atunci avem momentele noastre de tandrețe, ne povestesc despre „problemele” sau bucuriile lor din timpul zilei. Ne transformă în personaje de poveste, iar noi trebuie să ne jucăm serios rolurile pe care ni le atribuie. Ele au sintetizat cel mai frumos aceste momente când spun că acum suntem „familia”.
GABRIEL IANOȘI: Când suntem împreună suntem personaje de basm. Eu am o poziție privilegiată – sunt “prințul” lor. Nu știu dacă, în copilărie, am conștientizat ce bine este să fii prinț! Acum știu asta și mă bucur de astfel de momente. Să nu credeți că două fetițe, surori gemene, nu se ceartă. Vai de mine! Dar chiar și atunci este frumos. O recunosc pe Simona în comportamentul Marei și constat la Cezara mult din modul meu de a fi – și cu bune și cu rele… De sărbători reușim să fim împreună pentru o zi, două, doar noi patru. Atunci este cu adevărat minunat. Atunci uităm de orice altceva.
Ce fel de vacanțe faceți împreună și unde aveți de gând să plecați în vara asta?
SIMONA IANOȘI: Mara si Cezara au personalități complet diferite. Cezarei îi place să călătorească, la fel ca lui Gabi, eu le spun că s-au născut pe stradă! ( râde…), iar Mara este mult mai statică, așa cum sunt eu, dependentă de microclimatul ei de acasă, de jucăriile ei, de patul ei! De altfel, prima dată când am plecat cu ele într-o vacanță, aveau doi ani, iar seara când trebuia să ne culcăm, Mara a spus că ea nu doarme acolo, vrea acasă la ea, că asta nu e casa ei, ci un hotel mic si urât! Cu Cezara poți face ocolul lumii fără să se plângă, este foarte cuminte și înțelegătoare (se vede că este sora mai mare!). Uneori, îmi dau seama că o doare ceva sau suferă dintr-un anumit motiv, dar nu spune pentru a nu-i supăra pe ceilalți. Am plecat deja în primăvara aceasta de câteva ori cu ele la munte, iar în august ne pregătim pentru o vacanță la mare doar noi patru. De fiecare dată până acum a mers cu noi una dintre doamnele care ne ajută, care ne este aproape de când s-au născut fetele și care, practic, face parte din familie, dar trebuie să experimentăm și vacanța în patru și sunt convinsă că va fi minunat!
Material realizat în mai 2018
