Nicu Covaci: Tot ce mi-am propus in viata am reusit! Dar ce pret am platit…

Nicu Covaci este pictor, compozitor, dar, inainte de toate, pentru fiecare dintre noi, este sufletul celei mai iubite trupe romanesti a tuturor timpurilor, Phoenix. Nicolae Covaci a implinit, pe 19 aprilie 2012, 65 de ani si are peste 50 de ani dedicati muzicii si artei, in general. Are o poveste tumultuoasa de viata, o istorie de iubire splendida si statornica, pentru o femeie alaturi de care traieste de peste 20 de ani, un proiect artistic maret pentru care lupta in prezent si un loc iremediabil castigat in inimile celor carora, cu muzica si exemplul sau de curaj, le-a schimbat viata.

Iata transcrierea conversatiei avute cu Nicu Covaci, intr-o varianta integrala, absolut necenzurata sau editata. Deci cu atat mai captivanta…

Fotografii de Paul Buciuta

Marea Dragoste / Tango: Aveti, in continuare multe proiecte… Cum ati reusit sa urniti lucrurile? Aici toti ne izbim de aceeasi blazare, de neputinta tuturor…
Nicu Covaci: Sigur, eu am diferite proiecte, am Simfonica, am Rapsodii, si am un public de la 7 la 70 de ani… chiar daca nu mai suntem nici tineri, nici frumosi. De ce vin astia? Pentru ca suntem credibili, mesajul nostru e acelasi de la bun inceput, si pe vremea comunistilor, si pe vremea asta. Ca daca am avut probleme cu comunistii, am si mai mari probleme cu capitalistii – mesajul nostru este: fii haiduc, gaseste-ti drumul, si daca esti pe drumul bun, ramai pe acesta.
Marea Dragoste / Tango: Cum ati ajuns la acest mesaj? Cum ati ajuns la aceasta idee?
NICU COVACI: Din educatie. Noi in Banat am crescut intr-o anumita filosofie, intr-o anumita atmosfera, mai degajata ca in restul tarii. Eu am o educatie pro-germana, si la nemti exista o anumita inertie…
Marea Dragoste / Tango: Aveti si origini germane?
NICU COVACI: Nu. Maica-mea este basarabeanca, taica-meu este roman de la granita cu Serbia, dar noi am profitat de o anumita libertate, care la un moment dat am observat ca este cenzurata pentru altii. Si cum crestea acea cenzura, ne-am ambalat si mai mult si ne-am dedicat unei opozitii. De la bun inceput. Nu s-au prins, castigau foarte multi bani cu noi, erau tot felul de evenimente. Cand canta Phoenix erau sali, piete, stadioane pline, si ne-au inghitit o vreme. Am prins radacini, am inteles ca publicul era de partea noastra. La ora aceea tara era impartita doar in doua: aia si noi. Azi este fiecare contra fiecaruia si este mult mai usor sa-i manipulezi. Dar la ora aceea tara, masele erau de partea noastra, asa ca am prins curaj si le-am aratat in continuare asta. Pana ni s-a spus vedeti ca va riscati viata, ne-am dat seama ca eram in pericol, si am taiat-o, am trecut 5 granite.
Marea Dragoste / Tango: Haideti sa o luam cu inceputul: ce voiati sa va faceti cand erati mic?
NICU COVACI: Astronom! Eram fascinat. Am citit si mult Jules Verne, am citit foarte mult in general, tone de carti. Ma batea maica-mea cand ma descoperea cu plapuma in cap si cu lanterna. Unchiul meu, care a fost actor la teatrul din Timisoara, Stelian Gheorghe, artist emerit, m-a invatat de la 3-4 ani sa scriu si sa citesc. Cand am fost la Scoala germana, din prima clasa eu nu mai aveam probleme cu scrisul si cititul. Doar cu limba. Si mi-a fost mai usor decat colegilor mei.
Marea Dragoste / Tango: Si aveati vocatie artistica, in afara de dorinta de a citi mai mult decat altii? In ce directie va orientati?
NICU COVACI: Am jucat roluri de copil pe scena teatrului din Timisoara, si era o batalie pe roluri acolo, intre baieti. Pentru mine scena nu insemna nimic, n-am avut angoasele pe care le au artistii pe scena – ii vezi cum transpira, ii vezi ca se pierd… Plus, am avut norocul, in parc la mine, sa descopar un baiat care canta la chitara… Eu cantam la pian, pus de maica-mea, evident, si la muzicuta.
Marea Dragoste / Tango: Parintii dumneavoastra cu ce se ocupau?
NICU COVACI: Maica-mea era croitoreasa la Teatrul National, iar taica-meu era puscarias. Taica-meu a facut 10 ani puscarie, a fost detinut politic, la Canal, si a rezistat. Cainos, banatean. A rezistat.
Marea Dragoste / Tango: Ati crescut fara tata? Cand l-au arestat?
NICU COVACI: Aveam un an. La 11 ani m-am trezit cu el din nou acasa. Insa nu s-a mai legat, maica-mea a divortat din prima clipa, ca sa nu existe repercusiuni.
Marea Dragoste / Tango: Aveti frati?
NICU COVACI: Nu. Si maica-mea a tinut cu tot dinadinsul sa ma educe. Cred in educatie, si eu sunt profesor de meserie. Am facut metodologia predarii, psihologia copilului…
Marea Dragoste / Tango: Ce facultate ati terminat?
NICU COVACI: Artele Plastice. Sunt pictor si sculptor, de fapt. Eu muzica fac pe langa. Am avut si expozitii, in Germania…
Marea Dragoste / Tango: Dar in copilarie aveati vocatie de actor, mai degraba?
NICU COVACI: Cu scena eram obisnuit. Facand lectii de pian, la noi acasa se vorbea limba franceza, la un moment dat, si limba maghiara. Maica-mea, nemaiputand face fata, toata ziua era la teatru si cosea, venea acasa se baga in masina si cosea. Nu mai putea sa faca de mancare, sa curete, asa ca a luat o babuta, unguroaica, care ne dadea sa mancam si ne-a invatat maghiara. Pana nu vorbeam in maghiara, nu-mi dadea sa mananc. Asa am invatat maghiara. In scoala germana, franceza, iar acasa maghiara. Insa intrand in muzica rock, trebuia engleza. Am invatat si engleza, am luat lectii. La scoala eram bun la rusa, eu stiu si acum cantece rusesti. M-a ajutat foarte mult faptul ca maica-mea m-a batut pentru orice fleac, si ii multumesc.
Marea Dragoste / Tango: E o metoda buna pentru educatie, bataia?!
NICU COVACI: Trebuie sa te impui, dar ce este aia bataie? Nu-l schilodesti pe om, dar altfel copiii isi fac de cap. Un copil nu este decat ceea ce ii dai. Ca si un catel. Daca ii arunci mingea si ii spui aport, aduce mingea, daca il inveti sa dea labuta, da labuta, daca nu-l inveti nimic, maine te musca. Deci eu cred in educatie.
Pe la 13-14 ani, in parc la noi canta un baiat la chitara, cu baieti, cu fete. Se auzea muzica si ma duceam si eu sa ma uit. Si, la un moment dat, am scos si eu muzicuta. Mi-a zis: hai incoace. Asa am intrat in gasca. L-am intrebat: la ce instrument canti tu? La balalaica! Si m-am dus la mama si am spus: mama, vreau balalaica! Daca ala canta la balalaica, vreau si eu! S-a uitat pe geam, si saptamana viitoare am avut chitara cu profesor, cu note, cu teorie, nu joaca.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Deci aveati posibilitati financiare?
NICU COVACI: Maica-mea, pe langa faptul ca avea un salariu la teatru, era sefa croitoriei, castiga bine, toata elita Timisoarei care voia haine deosebite venea la maica-mea. Era vestita in Timisoara, ca croitoreasa. Incepand sa cant, apropo de venituri, la 16 ani eu aveam de 3 ori salariul mamei mele! Si mi-am luat-o in cap. Nu mai discutam cu maica-mea.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Ce faceati cu banii? Ce face un tanar cu atatia bani? Ca nici nu era nimic de cumparat…
NICU COVACI: Sa mor daca mai stiu. De la bun inceput am investit in instrumente. Am avut cele mai bune instrumente, cum nu existau in tara. Phoenixul a avut cele mai bune instrumente, de la inceput.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cum ati facut? Le aduceati de peste granita?
NICU COVACI: Banatul are foarte multi nemti – svabii. Aveam multi prieteni afara, rude, schimbam banii, le dadeam si le spuneam vreau cutare. Veneau la Bucuresti, la vama, plateam si vama… dar ajungeam cu ele acasa.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Dar haine nu va luati?
NICU COVACI: Nu. Noi aveam croitorii si pantofarii nostri. Pantalonii aceia stramti, evazati, erau facuti exact pe fundurile noastre, de croitori speciali, iar cizmulitele cu tocuri erau si ele speciale. La un moment dat, in Bucuresti, prin anii ’68-’69, m-am intalnit cu Valentin Ceausescu, care studiase in Anglia. Avea cizme originale, si am innebunit… Si ma masuram cu asta sa vedem: tocurile mele sunt mai mari decat ale tale? Eram la curent cu totul, cu tot ce se intampla afara. Si sigur ca era un import de influenta. Ne-au interzis de cateva ori. Ne chemam Sfintii, dar noi eram niste draci. Ne-au interzis, dar am renascut, ca Phoenix, si ne-am facut de cap!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Ati amintit ca v-ati intalnit cu Valentin Ceausescu… Cu familia Ceausescu ati avut ceva de-a face vreodata?
NICU COVACI: Nu, cu familia nu m-am intalnit, dar tobosarul nostru, Dorel Vintila, era unul dintre copiii adoptati de Elena. Ne-am trezit ca ni s-a recomandat in Timisoara un baiat bun, tobosar. Ne trebuia un tobosar, la ora aceea, si l-am luat. La un moment dat, ma trezesc cu vizite acasa, cu telefoane, chestii de-astea… Si imi spune asta, stii, sunt un fiu de-al Elenei Ceausescu. Locuia la mine, noi eram ca o familie. El era student, la Mecanica, nu mai stiu… Si au facut aia cateva inspectii. El nu s-a tinut de scoala la Bucuresti si ii facea pe astia de ras, era vagabond mare, gagicar mare, si l-au trimis la Timisoara sa nu-i compromita… Ori in Timisoara a dat de mine, care eram in extrema cealalta! Baiatul era tobosar foarte bun, am cantat cu el multi ani. Si asa am ajuns sa-l cunosc si pe Valentin, cand am venit la Bucuresti, dar nu aveam relatii.. Cred ca Zoe a fost o data la Timisoara, dar nu-mi mai aduc aminte…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cum stateati cu dragostea pe atunci? Va indragosteati serios? Cum ati trait prima iubire?
NICU COVACI: Eu recunosc ca nici azi nu sunt capabil sa fac curte unei fete, habar n-am cum se face… La ora aceea fiecare avea o iubita, o relatie fixa. Discreta. Acum, fiica-mea are un pusti. Fiica-mea adoptiva. Eu nu am copii. Sper! La noi circula o vorba: sa nu bati niciodata un copil cand esti in turneu, ca s-ar putea sa fie al tau!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Dar spuneti-mi, cum v-ati indragostit? E importanta in viata unui barbat prima dragoste? Cum ati gasit-o?
NICU COVACI: Da, e importanta! Era dansatoare in brigada artistica a scolii in care ne-am lansat. Formatia Phoenix s-a lansat in 1968, am luat Marele premiu la Iasi, la concursul national, cu brigada artistica a Scolii medii numarul 2… M-au luat pe mine ca instructor, si era o dansatoare acolo, Carmen Bozan…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Era frumoasa?
NICU COVACI: Foc! Trasaturi clasice, grecesti, un corp splendid, umblau ochii la toti dupa ea! Si, naiba stie cum, s-a legat…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu i-ati facut curte?
NICU COVACI: Nu curte, s-a intamplat. Am pus mana pe ea, a pus mana pe mine. Seara, in parc, ne pupam, ne pipaiam..
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Ce romantic! (rade)
NICU COVACI: Da, plus ca maica-mea, fiind ocupata toata ziua, apartamentul era liber, asa ca… faceam studii anatomice!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cat a durat relatia?
NICU COVACI: A disparut din viata mea in momentul in care a devenit studenta. Eu eram tot mai ocupat, iar ea si-a gasit, la facultate, un asistent vestit pe acolo. Ca fetele mereu sunt atrase de profesori. Eu, cum sa-ti spun, toata viata mea nu am alungat pe nimeni, dar nici nu am fugit dupa nimeni. Cat e bine, si e bine, foarte bine! E foarte bine cand vine, si e si mai bine cand pleaca.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Dar cu Ivona cum a fost?
NICU COVACI: Este o ciudatenie. Nu-mi explic. Suntem impreuna din ’85.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cum ati facut sa reziste relatia?
NICU COVACI: Poate pentru faptul ca nu suntem toata ziua unul peste altul. Eu sunt plecat saptamani si luni de zile, ea are alte nivele… Are alta cultura, alt gust… Este poloneza, si eu am cunoscut-o intr-o situatie deosebita. Eu mergeam o data pe saptamana cu keyboardistul meu la restaurantul chinezesc, si ne permiteam o masa gigantica. Si intr-o buna zi se deschide usa, si asta casca ochii. Intrase Ivona cu o gasca de domni cu ceasuri scumpe, usor grizonanti. Mi-a picat fata. Am zis: aoleu, dar asta cine este? Si Jidec mi-a zis hai, inchide gura, nu te uita la ea, ca eu o stiu. Pe asta nu pui gheara in viata ta! De unde o stii tu, ma?Locuieste in oras, o cheama Ivona, este poloneza, dar nu te mai uita, nu ai nicio sansa, uita-te cu cine este acolo… Ai dreptate, am zis.
Si apoi ajung in Spania, intamplator, adica nu intamplator, ca eram cu o vrajitoare de meserie, din Germania…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Exista meseria de vrajitoare in Germania?
NICU COVACI: Da, exista. M-a dus ea sa-mi arate niste chestii mai bizare, mai ciudate, prin Spania, si am fost incantat de tara. Am vazut atatea case goale… Eu, care eram singur, parasit, ca ai mei colegi si-au pus palma-n cur si am ramas singur in Germania… Si zic: nu le trebuie un gradinar, un administrator, ca fac orice sa raman in Spania. Aiurea, m-am intors in Germania, dar am dat de veste: caut pe cineva care sa ma faca administrator, nu stiu, orice, in Spania. Si, intr-o buna zi, vine un prieten, polonez, cantaret de blues foarte bun, dar balbait – canta in engleza orice, dar cum vobea, se balbaia. Si zice: Ninincucucu, am gagagasit cred o casa pentru tine… Si asta seara e un chef la respectivii proprietari, dar ia si chitara. Eu imi iau chitara sub brat, merg acolo, si cine-mi deschide? Ivona! Intru inauntru, multa lume, si mai era unul cu un acordeon, concurenta! Bineinteles, nu a avut nicio sansa in fata mea. A fost o seara…
Si Ivona mi-a spus: mi-a murit barbatul, am ramas cu o fetita de un an si jumatate, avem o casa in Spania, dar nu stiu unde, cum si ce. Daca vrei sa te ocupi de ea, vorbim. Si a fost asa, salut, salut. Dar, urmatoarele seri, prin baruri, pe unde cantam eu, ma uit in public si ce vad? Gagica, cu inca o prietena!
Vine ziua mea, apoi, in 1987, si invit toata gasca si inca trei gacici, doua blonde – ca eu cu blondele ma am bine – si o bruneta. Pe Ivona. Dar eu pe blondinele alea le vanam de mult. Se incinge un chef dintr-ala gigantic. Si, la un moment dat, pe la patru jumate, ma bate pe umar Ivona si-mi spune: eu ma duc acasa. Zic: iti chem un taxi, nicio problema. Nu! Tu ma duci acasa!
Ii spun: soro, eu nu am decat motocicleta! Nu ma intereseaza, zice, tu ma duci acasa! Si am cautat o geaca, o casca… Cum sa-ti spun, ea e o doamna eleganta, n-a miscat niciodata un deget. Tatal ei este un cunoscut bijutier… Si ea, cu tocuri inalte, s-a suit prima pe motocicleta. Ii spun stop, jos, eu trebuie sa ma sui primul. Cum, tu primul? Da, eu ma sui primul, ca trebuie sa tin 300 kile! Nu, eu nu ma dau jos!
Frate, am facut yoga pana am reusit sa ma sui. Cand sa plec, imi spune ca a pierdut un pantof si sa i-l dau. Las toata greutatea pe dreapta si reusesc sa agat si sa-i dau pantoful. Chestie de circ! Si-a pus pantoful si am intrebat-o: putem pleca? Era 4 dimineata, ceata prin oras, dar am mers cu 160 prin oras, pe ceata, ca nu era aglomerat… Ajung in fata casei ei si zic: gata, ai ajuns acasa. Nu-ti spun ca incepe sa ma bata, sa imi traga niste pumni in cap si sa strige: criminalule, ai vrut sa ma omori! Bineinteles ca am ramas acolo, nu am mai plecat acasa. Cheful a mers mai departe fara noi.
Si, dupa doua saptamani, am plecat in Spania sa cautam casa. Casa, pe un munte, padure imprejur, drum acoperit, mancat de natura… Si, da-i cu secera, ca sa ajung la casa, la usa. Era parasita, casa cu etaj, 1000 mp de padure, dar parasita… Mi-a placut asa de mult! La jumatate de ora am Carpatii in spate si marea sub nas… Si am spus: aici raman. Sigur ca o vreme am mers Germania – Spania, Germania – Spania, dar drumul e greu, si de ce? Cheltuieli si in Germania, asa ca am renuntat in Germania la tot, mai am un punct acolo, o mica garsoniera, dar stam in Spania de 15 ani. Si intre timp padurea s-a dus si sunt tot felul de case private acolo. Celti – imi plac celtii, irlandezi, am belgieni, nemti, elvetieni…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si v-ati casatorit?
NICU COVACI: Nu.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Deci nu ati fost niciodata casatorit cu acte?
NICU COVACI: Nu. Nu ma intereseaza formalitatea.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nici pe ea? De obicei pe femei le intereseaza…
NICU COVACI: Niciodata nu s-a gandit la asta. Eu la inceput ma mai gandeam ca poate facem si un copil, dar la felul meu de viata nu se poate. Pe o nevasta trebuie sa o imbraci, sa ii asiguri existenta, pe copil trebuie sa-l duci la scoala, la doctor, iar eu nu pot sa-mi permit asta. Eu astazi am, maine nu am. Maine mananc o coaja de cartof si sunt fericit, poimaine am si sparg tot.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Deci nu ati ajuns la o stabilitate materiala, dupa o viata intreaga de cantat?
NICU COVACI: Vezi telefonul asta? Nu e platit. Nu am avut bani sa platesc telefonul. Ma poate suna cineva, atat. Desi am Jaguar acasa, si am motocicleta.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu va revolta situatia asta, nu va deranjeaza? Daca ati fi fost Nicu Covaci in alta tara, in Anglia…
NICU COVACI: M-am obisnuit. Sunt roman, am ramas roman.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu regretati ca nu aveti un copil?
NICU COVACI: Sigur ca mi-ar fi placut sa pot sa dau mai departe, dar daca stau sa ma gandesc, ar fi fost nefericit sau ar fi trebuit sa sacrific Phoenixul. Iar intre Pheonix si familie am ales Phoenixul.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si nu regretati niciodata alegerea asta?
NICU COVACI: Ce conteaza? Este mult mai mult. Familie are fiecare, Phoenix are numai unul…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cum ati reusit in conditiile astea sa pastrati atatia ani Phoenixul? Cu atatea plecari? Ati spus ca la jumatate de an, trei sferturi de an dupa ce ati plecat in Germania, v-au parasit colegii… Cum i-ati adunat la loc si cum i-ati si iertat, pana la urma, de atatea ori? Ca toti au facut-o lata de 1000 de ori, s-au dezis de Phoenix si de aceasta tara…
NICU COVACI: Neavand tata, familia mea a fost formatia. Culmea, la Sfintii niciunul dintre baieti nu avea tata, eram toti crescuti de mame. Familia noastra era formatia. Si aveam o incredere nezduncinata unul in altul, nezdruncinata. Pai daca baietii astia si-au lasat vietile in mainile mele, sa-i scot peste cinci granite, bagati in niste boxe? Daca ne prindeau astia, ne impuscau imediat!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cum a fost povestea? Baniciu de ce n-a plecat o data cu ceilalti?
NICU COVACI: Ca nu era cazul. Era un tip foarte talentat, mi-a placut de el, si l-am impus cu forta in formatie, baietii nu-l voiau. Nu era de-al nostru, nu a fost niciodata Phoenix. El era Mircea Baniciu, cu gusturi mai deosebite. Mie mi-a placut vocea lui, era ce voiam eu… Dar Phoenix nu suntem nici eu, nici Baniciu, nici Tandarica, nici inca 40 cati au trecut prin formatie. Phoenix este un proiect, o viziune, si pentru viziunea aia trebuie oameni care sa indeplineasca niste functiuni. Ori el si-a indeplinit functiunea, la ora aia, foarte bine. Deci, in boxa in care trebuia sa vina Baniciu, am bagat o gagica, o nemtoaica gravida, care trebuia sa nasca, era in luna a 8-a, si care a jurat ca ea nu naste in Romania. Baniciu mi-a facut o scena inainte de a pleca, a mancat si bataie de la mine, dar nu a invatat nimic. Si mi-a mai facut o scena: am incarcat un camion cu ajutoare, ca fusese cutremur, si la iesire voiam sa scot instalatia, ca in boxe planuiam sa-i iau pe baieti. Dar pana in ultima secunda ei nu au stiut ce se intampla. Si Baniciu mi-a facut iarasi niste fite, asa ca l-am lasat acasa.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu v-ati temut sa plecati fara solist in Germania?
NICU COVACI: Il aveam pe Bordeianu in America, si a venit in Germania. A lasat slujba, familie, tot, si a venit in Germania. Doar ca baietii mei, cu nasul pe sus, au inceput sa spuna: ce-i cu asta, ca nu stie sa cante… Sigur, el nu cantase de multi ani si nu era la nivelul la care ar fi trebuit. Aveam o vila uriasa, fiecare avea apartamentul lui, o inchiriasem inainte de a-i scoate pe baieti din tara. Deci cand am ajuns acolo, am spus: asta-i casa noastra! Si fiecare din ei statea in sala de repetitii doua ore, iar unul, prin rotatie, statea cu Bordeianu, sa-si revina. El venea din America, cu engleza, puteam sa facem alte chestii. Dar li se suise lor la cap ca ei sunt cei mai mari, cei mai tari, la un moment dat au facut ei trei o trupa si m-au lasat pe mine sa mor de foame…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Ei trei, adica cine?
NICU COVACI: Tandarica, Ioji si Krauser.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si au facut trupa Madhouse…
NICU COVACI: Da, au facut o inregistrare catastrofala, iar dupa doua luni s-au certat de nu au mai vrut sa se vada in viata lor. Dupa multi ani am reusit sa-i aduc impreuna.
Marea Dragoste / Tango: Dar a trebuit sa faceti si altceva decat sa cantati, nu-i asa?
NICU COVACI: Am reparat motociclete, am zidit, am facut biserica, iarna, cand ingheata apa, eu faceam ziduri.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si ce ati invatat la facultate v-a folosit?
NICU COVACI: Am avut un inger. Eu nu cred in Dumnezeu, dar cred in ingeri, cred ca ei sunt ascunsi pe undeva. M-a gasit o veche hitlerista, care era la oras cu niste functii. A auzit de mine, m-a provocat la discutii… doamna Dreier… Eu voiam sa pictez, ca am terminat artele plastice. Si mi-a gasit un post de profesor la scoala de arte populare. Dupa scurt timp am fost angajat la Comitetul de cultura al orasului si s-au schimbat lucrurile. Am avut expozitii nenumarate, am vandut atat de bine, cum nu visasem vreodata. Si nu-mi lipseau baietii, ca m-a luat unul din cele mai dure cluburi de motociclisti din nordul europei, zeii Asgard, zeii Germaniei. Jumatate de trupa era la puscarie.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Pentru ce infractiuni?
NICU COVACI: De toate, de la droguri la arme, tot ce vrei. Asta era gasca care m-a scos pe mine din zero, anonimat si foame. M-au urmarit un an de zile, zi de zi. Unde lucram, la atelierul de motociclete, erau cativa din ei. Ei ma observau si au vazut ca iau motorul de mototcicleta singur, il pun pe masa, imi fac treaba. A fost o sarbatoare de-a lor, si unde stiau ca eu cant la chitara, au pus instalatia pe perete si am cantat singur, fara tobe, fara nimic. Dupa aceea m-au propus membru de onoare. Stii ce inseamna asta? Nu ai nicio obligatie, ai toate drepturile. Si, ani de zile, tot ce am avut nevoie am avut. Ai locuinta? Mi-au gasit locuinta. Masina? Nu ai decat motocicleta – si am primit o masina Audi 100, de pe azi pe maine. Dupa o luna de zile m-am dat peste cap pe munte si s-a facut praf masina. Ii spun lui Wolfgang: masina ta…. Ce-i cu ea? Nu mai este nimic din ea… Nu-i nimic, nu mai trebuie sa platesc asigurarea. Singura reactie a unui neamt. Si la urmatoarea sedinta (din doua in doua saptamani aveam intalnire cu gasca), am zis: dati-mi si mie motocicleta. Cine are motocicleta? intreaba presedintele. Si unu zice: sa-si aleaga. Deci, unul pentru toti si toti pentru unul – asta m-au invata nemtii, nu romanii mei. Am fost opt ani cu ei, pana s-a interzis clubul, ca l-au impuscat pe unul in mijlocul unei sarbatori. Noi aveam o data la doi ani o intalnire internationala, veneau din sudul Frantei, Europei, 7-8 mii de oameni. Si ei intre ei s-au impuscat… Noi am inchiriat un camp arat, de la un taran, si am facut un cort de 5.000 de locuri, gigantic. Responsabilitatea mea era scena, trupele sa cante continuu, sunetul… Si auzeam trilurilu – trei zile s-a invartit politia, dar nu a indraznit sa vina unul. Si, in ultima seara, paf-puf afara! Si vin si il trag pe unul, si il arunca in fata scenei. Si il vad cum se scufunda in noroaie, ca plouase, dar ei chefuiau, lor le place asa… La un moment dat, vine o salvare cu doi in halate albe si cu cruci mari, rosii, pe spate, il scot pe ala din namol si pleaca. Dupa o perioada s-a interzis clubul. Noi nu aveam nicio vina, dar trebuia sa avem grija, eram responsabili. Dar nu poti sa-i tii in frau pe astia, ca se supara unul, a scos un pistol si te-ai dus… Ei, dar astea sunt cu totul alte valente si dimensiuni.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: V-a ajutat mai apoi faptul ca ati reusit sa rezistati in lumea asta dura si violenta?
NICU COVACI: Categoric. Mi-a intarit increderea ca trebuie sa te lupti in continuare. Eu in Romania m-am batut… Am plecat in ‘76 si am venit in ‘90, pe 2 ianuarie eram in Timisoara. Cand a inceput revolutia, pe 21 decembrie, in ‘89, noi aveam concert in Germania, urias, in discoteca. Baietii au venit sa ma ia de acasa si eu m-am dus sa ma schimb… Si aud tipete, impuscaturi… se uitau la televizor si ii aud: Nicu, Nicu, uite, Timisoara in flacari. Atunci le-am zis: lasati tot si haideti acasa, pe baricade! Cum ma, stai sa vedem, ca astia se impusca… Ce sa stati, mai! M-am suit in masina si pe 2 ianuarie eram in Timisoara. Am parcat intre două tancuri, voiam sa ma duc la radio si inca mai paraiau mitraliere. Lumea de pe strada, in loc sa se ascunda, a facut zid in jurul meu si m-a impins in cladirea radioului.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Totusi nu ati ramas definitiv aici…
NICU COVACI: Ce sa caut aici? Nu am un sediu, o locuinta…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si unde stati cand veniti?
NICU COVACI: La hotel, mananc la restaurant, merg cu taxiul… Sunt curios cat o sa mai rezist… Asta este Romania.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Vad ca nu va suparati pe ea, totusi.
NICU COVACI: Nu pe Romania sunt suparat, ci pe marlanii care conduc aceasta tara.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Ca noi toti…
NICU COVACI: Care fac legi ei pentru ei, se apara reciproc, mafioti, banditi… La prima aparitie in tara, nu venisera baietii, le-a fost frica. La Palatul Copiilor erau 15000 de oameni, si am cantat cu tiganca aia, flautista extraordinara, si cu Baniciu. Asta a fost inceputul. Dupa ce am vazut oameni de la 7 la 70 de ani, care cantau, silaba cu silaba, tot, dupa ce am lipsit atatia ani, m-am dus la baieti si le-am spus: haideti acasa, ca avem o obligatie.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Cine este Phoenix acum? Cine canta cu dumneavoastra?
NICU COVACI: Nimeni. Nu exista cineva sa fie Phoenix, Pheonix este o idee.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Pe care o sustineti dumneavoastra, poate daca n-ati mai fi, ideea n-ar mai merge mai departe…
NICU COVACI: Azi ma bat eu cu inca cativa. Cine este cu mine pe scena este Phoenix. Au scos limba de un cot 40 de oameni in Phoenix, unii au rezistat patru luni, altii trei, patru ani, altii 10 ani. Nu conteaza cine este pe scena, ca suntem trei – cu Tandarica si cu Gino am cantat ani de zile, si am cantat cu 150 de oameni pe scena, si acestia au fost tot Phoenix. Sa nu facem cultul personalitatii. Nu eu sunt important, nu Tandarica este important, nu Baniciu este important. Toti suntem importanti.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Daca dumneavoastra ati pleca, nu ar mai fi Phoenix?…
NICU COVACI: Ba da, eu sper, si repet, si lumea spune ca sunt nebun – dar sper sa stau sa aplaud o tanara formatie Phoenix! Ii inlocuiesc. Nu vezi ca intinereste formatia? Am sa iau tot mai tineri, important este sa faca “chestia aceea”. Nu vezi ca nu mai suntem tineri, frumosi, dar avem un argument: suntem credibili. Mesajul nostru este important. Suntem haiduci, am fost atunci, suntem si azi. Daca am avut probleme cu comunistii, am mari probleme cu capitalistii…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Mai aveti cetatenie romana?
NICU COVACI: Nu. Eu am renuntat la cetatenie inca din tara. Am spus: eu din clipa asta nu mai sunt roman. M-au tinut doua saptamani la politie si am fost avertizat: vezi ca astia te termina si fizic – ca erau posibilitati, la ora aceea. Ca ai schimbat devize. Mi-au aratat o cartulie. Daca schimbai 100 de marci, faceai sapte ani puscarie. Si le-am zis: ia uitati-va la mine! Vedeti ceva romanesc pe mine? Sunteti atat de prosti sa ma credeti pe mine prost! Eu sa schimb bani la informatorii vostri de la hotel Continental? Eu am gagici in Suedia, Olanda, Norvegia, care-mi aduc tot ce vreau… Sunteti informati, sigur, despre ce instalatii avem – noi primim ceea ce vrem! Nu trebuie sa schimbam bani! Nu, ca avem cinci martori… Aduceti-i, ca ii mananc cu pantofi cu tot! Azi asa, maine asa, zic sa vina martorii… Daca nu vin martorii, in clipa asta ma scol si plec si nu mai sunt cetatean roman, daca asa va purtati cu mine… Nu mai sunt cetatean roman… Ma omorau aia, omoram si eu vreo doi, trei. Mi-au zis: te costa 1000 lei. Ok, luati 1000 de lei. Si am plecat, ca nu mai sunt cetatean roman. M-am dus la repetitie si am spus: baieti, eu plec. Au inceput sa planga astia… Va las instrumentele, cantati, eu trebuie sa plec. Si mi-au dat un pasaport roz, scria valabil 30 zile, Amsterdam. Am chemat o gagica din Amsterdam si i-am zis: de azi pe maine ne casatorim. Si am taiat-o.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Deci ati fost casatorit, chiar daca formal…
NICU COVACI: Da, am fost de doua ori casatorit formal. Si in Germania, ca voiau sa ma dea afara de acolo.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si cu fata din Olanda ce ati facut?
NICU COVACI: Am locuit in Amsterdam o vreme, la ea acasa. In timpul asta, eu umblam pe la case de discuri, sa gasesc un contract pentru formatie. Am fost la toate, cu discurile sub brat, si-mi ziceau: ce formatie buna, vrem sa facem inregistrari. Dar eu nu voiam inregistrari, voiam contract, ca sa-i scot pe astia din tara, legal. Dati-mi un contract, nu intelegeti… Nu, nu, nu, mai intai facem inregistrari, asa nu se poate. Am turbat. Mai intai am cumparat un camion, fusese si cutremul ala, am adus ajutoare, si la intrarea in tara am spus: cand ies cu camionul, ies cu instrumentele. Si cand am iesit cu instrumentele, am iesit cu totii…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si cu cea de-a doua sotie, din Germania, inainte de Ivona? Cu ea cum a fost?
NICU COVACI: Cand s-a spart formatia Phoenix, l-am batut pe Ioji, i-am rupt brat, ficat, coaste… ma rog, l-am bagat in spital.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: De ce?!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Poveste lunga. Astea sunt primele capitole din cartea a 2-a, volumul 2, care e cel mai dramatic… Nu va duce capul ce s-a intamplat acolo!
Dupa trei sferturi de an, muream de foame. La inceput, am cantat prin cluburi, era bine, apoi venea Ioji ca trebuie sa cantam altceva, blues… Am zis: mai fratilor, noi am plecat din Romania pentru ca eram interzisi, am venit aici sa putem canta orice, deci asta trebuie sa cantam. Noi eram primii care cantam etno la ora aia! Krauser spunea sa cantam Queen, ca ce misto e Queen. Tandarica nu, voia sa cantam Neue Deutsche Welle. Noi, care nici nu stiam germana bine? Neue Deutsche Welle e o reactie politico-sociala a tineretului german, care reactioneaza in anumit fel… Ce treaba ai tu cu ei? Nu, ca am o compozitie… Si cu asta vrei tu sa te prezinti? Ei, sala de repetitii era goala, repetau unul cate unul, isi faceau compozitii… Ca da, toti erau mari compozitori si eu eram prostul satului! Si a venit la un moment dat proprietarul casei, ca nu mai aveam bani sa platim chiria… Nu mai aveam bani, dupa jumatate de an ni se terminasera banii.
La discutie, in seara respectiva, vine si Ioji cu gagica, “ca sa nu ne certam”. Una din Berlin, era vremea emancipatelor. Toti erau prosti, ea stia tot, ea avea mereu dreptate. Si proprietarul casei ne da de baut, nevasta-sa ne gateste, draguti… Si cu concertele, cu casele de discuri, cum mai merge? Pai uite, am facut niste inregistrari… Dar se apuca aia, gagica lui Ioji, sa vorbeasca ore in sir, ca fac, ca dreg ei in Berlin. Nevasta proprietarului a dus copiii la culcare, Ioji se imbatase, proprietarul casca ostentativ, si eu ii spuneam lui Ioji: mai, spune-i idioatei sa taca din gura, ca noi am venit sa rezolvam o chestie… Iar Ioji imi spune: idiot esti tu. Si am sarit pe asta, a venit salvarea, politia… Si mi-a zis politistul: daca mai bati vreodata un neamt, te dau afara! Toti aveau hartii, numai eu nu aveam…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Ati batut un neamt!
NICU COVACI: Ce sa spun! Si am ramas singur, ei trei s-au carat, a doua zi casa era goala, ca le era frica la toti… Si ei trei au facut formatia Madhouse, dar s-au certat dupa doua luni, nu au mai vrut sa se vada in viata lor. Cu forta i-am adunat, dupa niste ani.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Dar cum i-ati tot iertat pe fiecare? Si pe Ioji, si pe Tandarica si pe Baniciu? Ca i-ati tot iertat…
NICU COVACI: S-a intamplat de cateva ori sa-i iert… Dar acum sunt pe ultima suta de metri si nu mai iert pe nimeni si nimic!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Sunteti in relatii bune cu toti acum, in afara de Baniciu?…
NICU COVACI: Da’ de unde! Baniciu a taiat-o acum cativa ani de zile si m-a umplut de rahat de sus in jos, in ziare, in interviuri, el care… Dar nu, nu vreau sa-l jignesc, sa fac la fel ca el.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: El a spus ca in Phoenix era dictatura, si in Pasarea Colibri e democratie…
NICU COVACI: Atunci ma surprinde… De ce i-a parasit? Ce democratie? Mani Neumann a avut probleme cu Cristi Gram. Cristi Gram, la inceput, doritor sa se afirme, se baga si peste vioara, peste tot… Eu nu am fost atat de atent, e vina mea, si in concert nu pot sa controlez totul. Dar era bine, dadea bine. I-am facut lui Mani o formatie instrumentala, in Germania, si am numit-o Farfarello. Farfarello era un dracusor dintr-o carte pe care am citit-o in tinerete si care m-a ajutat intr-o situatie mai bizara. “Mici opere morale” de Giacomo Leopardi, o recomand la toata lumea. Si era o poveste despre Farfarello si Malambruno, doi dracusori… Deci pe Mani l-am numit Farfarello, formatia, adica. Si Mani s-a gandit cum sa vina in Romania, cu formatia lui. Si intr-o buna zi aud ca vine Farfarello in Oradea, in concert, cu Ioji la bas! I-am spus stop, tu ai basistul tau! Si-mi zice Mani: ce te intereseaza pe tine ca Ioji e basistul meu? Nu te intereseaza!
Am ramas blocat. Il sun apoi pe Ioji si el imi spune: eu sunt basist profesionist si merg acolo unde sunt platit. Bai, ii zic, atunci curvele sunt sfinte, fata de tine! Sa nu va prind doi din formatia Phoenix impreuna! Eu sprijin fiecare proiect individual, dar sa nu va prind doi impreuna, ca va omor! Si nu au mai aparut, dar nici nu au venit sa spuna ceva. Nu au mai aparut, dar ma descurc si fara ei, ideea de Phoenix merge mai departe, nu ala sau ala conteaza… Am avut englezi in formatie, am avut un chitarist care a cantat cu Pink Floyd… Solist vocal aveam primul basist al lui Ozzy Osborne, de la Black Sabbath… Basistul de la Moody Blues a cantat cu noi si mi-a scris texte! Au trecut peste 40 de oameni prin formatie, importanti sunt cei care contribuie cu ceva, cei care raman cu mine si imi asigura spatele, nu aia care trec si profita de numele Pheonix si merg la toate nuntile si inmormantarile! Nu le e rusine?
Pe de alta parte, spre rusinea mea, din Phoenix nu se poate trai, si trebuie sa-i las sa faca si alte chestii… Dar le zic nu va faceti de ras, mai baieti, ca totul vine inapoi, este bumerang. Va sprijin pe unul cate unul… Tandarica cu parangheliile lui, ala cu nu stiu ce, ala cu nu stiu ce… Bun, dar sa nu va prind pe toti impreuna, si aveti grija cat de jos va coborati. Insa trebuie sa-i las sa-si castige painea, ca numai din Phoenix nu se poate trai. Eu sunt singurul care nu pot sa fac niciun ciubuc, eu trebuie sa traiesc din Phoenix. Si telefonul nu mi-i platit…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si Ivona ce face in tot timpul acesta? Cum rezista langa un om care tot vine, pleaca?
NICU COVACI: Se face frumoasa. Am opt caini, o splendoare, Ivona are viata ei, linistita, tihnita… Este o gospodina extraordinara, are un gust rafinat, sa vezi cum arata apartamentul de sus, unde locuieste ea! Jos este studio, la parterul casei, am facut un studio gigantic. Facem toate productiile acolo, cine mai lucreaza cu noi isi trage piesele acolo… Am un partener care a cablat tot Pentagonul, a lucrat cu CIA, FBI, a lucrat cu Madonna! Un tip extraordinar de priceput, care din gluma si-a mai facut si in Spania un studio… Dar l-a lasat nevasta cu trei copii, a plecat, si a ramas singurel… Si mi-a spus: Nicu, ce fac??
MAREA DRAGOSTE / TANGO: I-a lasat copiii?
NICU COVACI: Nu, a luat copiii, dar l-a dat afara din apartament… I-am spus: adu sculele la mine. El vinde sute de kilograme de homari, vinde case, dar este specialist de sunet si a produs mari vedete, daca va fac o lista… Deci am acest partener cu care merg mai departe.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Sport faceti?
NICU COVACI: Am facut toata viata sport, am inceput cu inot intr-un bazin de 50 metri, unde se facea si polo, in Timisoara. Venea antrenorul sa ma ia de la cursuri… Dupa o vreme m-am apucat de atletism, scoteam, la 60 m, 7 secunde… Eram copil… Pe urma m-am apucat de canotaj, de karate… In Germania am vrut sa fac karate, dar aveam deja 30 de ani, si antrenorul mi-a spus: spagat nu mai faci in viata ta, de ce nu te apuci de box? M-am apucat de box, am facut opt ani… In Romania mai facusem jiujitsu si alte chestii…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Dar de ce ati facut asta, la ce va ajuta sportul?
NICU COVACI: Stii la ce ma ajuta? Pot sa ma uit la orice barbat, poate sa fie de doua ori cat mine, il iau in brate si nu am niciun fel de complexe. Nu mi-e teama de nimeni, cand stiu ca pot sa omor pe oricine cu doua degete. Sigur ca ma pacalesc si sunt deceptionat, am luat in brate pe multi care nu meritau…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Ce faceti in Romania acum, ce pregatiti?
NICU COVACI: Proiectul mare, la care lucrez de cativa ani de zile, este Antemiorita, care inseamna ce am fost noi inainte de a fi mioritici, filozofia asta, a firului de iarba. Care cum bate vantul, ne calca toti in picioare. Si m-am apucat sa studiez. Povestea asta cu Miorita tine de un ritual pastoresc, de cand este omenirea. Si am facut un tablou… Imagineaza-ti aceeasi poveste care se intampla in Babilon, Egipt, Grecia, la romani, pana la romani, cand vin celtii. Celtii au venit inainte de povestea cu Isus Hristos, vreo 400 ani au stat la noi, pana a venit catalanul Traian, ne-a tras o bataie si ne-a linistit. Noi eram o mare problema la granita cu romanii, nu eram niste cacaciosi. Se cheama ca ne-a romanizat… Ma rog, eu am alte surse de informatii, si se crede ca suntem mai germanici decat se stie si se vorbeste. Am studiat patru turnuri de carti. In Miorita mea, in variant finala, la granita cu sarbii ne plasam. Miorita, o oaie fermecata, un fel de highlander, a trait in toate timpurile, si stia ce se intampla. Si spune vezi ma, ca asta seara o patesti… Asta se intoarce spre prietenul cel mai bun, cainele, si-i zice pai no, deseara ne-m bate! Si ii da cap in cap pe-aia!
Imagineaza-ti asta cu scene, Babilon, cu costume aurii, Egiptul, romanii, cu scuturi si sulite, cu dansuri a la Riverdance… Vreau sa vorbesc cu Michael Flately, sa ma ajute la chestia asta… Si vom avea invitati deosebiti, dar trebuie sa vand ideea si cineva trebuie sa-mi tina spatele, ca eu nu am de unde. Ori interes nu exista in Romania, cum sa existe interes la conducerea de azi, sa ne trezim, sa fim drepti? Ei nu au niciun interes, nu ma va sprijini nimeni in chestia asta, si atunci trebuie sa gasesc interes privat… Dar nu ma dau batut, tot fac, cu posibilitatile mele…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Insignele pe care le purtati au o semnificatie aparte? Cum le adunati, cum le alegeti?
NICU COVACI: M-a facut Basescu cavaler, insa este o chestie estetica, si lucrurile astea imi plac… Asta, de exemplu, este de Cavaler al Cruciatilor, are o semnificatie aparte, e un club din Spania…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: V-ati pastrat infatisarea nonconformista, va recunoaste toata lumea oriunde v-ati duce…
NICU COVACI: Nonconformist esti la cap, nu la infatisare…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Dar si prin infatisare, nu aratati ca ceilalti, nu va imbracati ca ceilalti, oamenii va imita, isi iau haina de piele, vesta ca ale lui Nicu Covaci…
NICU COVACI: Cum sa-ti spun, arati asa cum esti, pana si expresia fetei exprima ceea ce ai tu pe dinauntru. Uita-te si la cainele omului si o sa stii ce fel de om este. Daca vine unul cu un pudel… Daca vine unul cu un caine fioros, stii ca tebuie sa-ti fie frica de el. Totul te reflecta.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si bunurile materiale? Conteaza ce masina, casa, portofel ai?
NICU COVACI: Da. Portofelul nu, banii nu conteaza, nu m-au interesat niciodata. Poate tocmai pentru ca i-am avut pe vremea cand nu aveau nicio valoare. Eu am avut atatia bani!… Nu conta cat castigam, spargeam tot. Pe un stadion se castiga, sa zicem, 500.000 lei, iar eu luam 10%. Se dusese vorba, vai, cat este de modest, ia numai 10%! 50.000 pe seara? Cand salariul era de 2000 pe luna! Noi luam in doua ore 50.000, dadeam 10.000 la fiecare… Era si legea ilicitului, te punea la perete daca nu stiai sa explici de unde aveai banii. Ori noi aveam… Si cand aia de la politie mi-au spus: ai schimbat 1000 de marci, atunci mi-am dat seama ca ei nu stiu nimic! Pai eu am schimbat zeci de mii! Insa trebuie sa ai curaj, sa risti. Eu toata viata am riscat! Simt cand am sanse sa reusesc, am intuitie buna, si ma infig, ma bag, nu dau inapoi. Toata lumea spune: esti nebun, asa ceva nu se poate, nu ai sa reusesti… Tot ce mi-am propus in viata am reusit! Dar ce pret am platit! N-ar plati nimeni! Ca aici este smecheria. Poti ajunge presedintele SUA, daca vrei, dar plateste pretul. Si aici se blocheaza toti, ca totul are un pret. Poti sa obtii ce vrei, daca platesti pretul. Unii insa nu au energie, trebuie sa ai energie…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu ati avut si momente de cadere, de suferinta? Ati plans vreodata, ati disperat?
NICU COVACI: Eu plang in fiecare zi. Am sacrificat mult, iar deceptiile pe care le-am avut sunt gigantice! Dar mergem mai departe, ca o viata avem… Ceea ce reusesti sa faci in viata asta conteaza, ca stai apoi intre alea patru scanduri si te intrebi: asta a fost tot?! Eu am trait cat altii in zece vieti!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Dar ati fost fericit, sunteti fericit?
NICU COVACI: Da, ca eu stiu sa apreciez si un miros. La mine in poiana, eu calc pe levantica, pe rozmarin… Pinii imprejur, mirosul ala, zona aia este dumnezeiasca, este cea mai bogata in oxigen si iod zona din jurul Marii Mediterane. Traiesti cu 20 ani mai mult acolo. Este intre Valencia si Alicante, la jumatatea distantei. Un mic varf care arata spre Baleare, si eu de pe malul stancos vad cateodata Ibiza…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: De unde va vine fericirea? In afara de frumusetea naturii…
NICU COVACI: Si cand conduc motocicleta sunt fericit. Si cand stau de vorba cu oamenii sunt fericit, si cand beau o bere buna sunt fericit… Ma fac fericit lucrurile atat de banale…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: In dragoste sunteti fericit? Cum pastrati fericirea in dragoste?
NICU COVACI: Am atat de mult respect pentru doamna asta, Ivona, care este o DOAMNA! Nu as putea sa-mi imaginez o relatie mai frumoasa, este o relatie inexplicabila, avem un magnet intre noi, ne apreciem reciproc… Ea apreciaza cine sunt si ce fac, si eu o apreciez pe ea ca lumina in viata mea. Si cu asta basta!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Nu aveti mii de ispite, toate femeile care va admira?
NICU COVACI: La varsta asta, m-am mai cumintit si eu… Incerc sa-mi tin, fizic, sira spinarii dreapta. Daca esti sanatos gandesti altfel. Oamenii bolnavi gandesc altfel… Pe vremuri faceam yoga, parapsihologie… Daca aparatul functioneaza bine, totul este bine, daca aparatul este defect… Problema cea mare este sensibilitatea artistului. Eu am o vorba, Dumnezeu da cu o mana si ia cu doua maini. Nu poti sa fii si genial, si om normal. Niciunul dintre noi nu suntem normali. Tandarica e normal? Hai sa fim seriosi! E un geniu. Si Baniciu, in felul lui… Dar fiecare e plecat de acasa… Pe mine ei m-au numit sef si aveam toata responsabilitatea, raspunderea existentei formatiei, asa ca faceam un pas inapoi ca sa-i las pe ei inainte, sa pot observa, sa spun fa aia, fa aia…
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si ce rasplata ati primit pentru asta?
NICU COVACI: Ma barfesc toti! Si speram macar sa am fani, daca astia ma tradeaza pentru interese banesti. La mine iau 500, in alta parte 2000-3000, dar eu ma asteptam sa am fani! Cand Baniciu m-a tradat si m-a lasat cu concete, fara solist vocal, si nu a spus nimic, am reactionat imediat, l-am luat pe Tavi Colen, sau pe Bogdan Bradul. Am mers mai departe. Iar Bogdan Bradul este o voce dumnezeiasca, a cantat cu Pavarotti… Deci ma asteptam sa am fani, si mi-am zis ca daca Baniciu iese pe strada, il bate lumea. Nici vorba! Unul nu a reactionat! Articole in ziare, pe internet, m-a facut de tot rahatul si unul nu a reactionat in tara asta! “Dar te iubim… “ Tu ma iubesti pe mine? Du-te ba de aici! “Ca voi, Pheonixul, sunteti cel mai scump lucru pe care l-am avut in viata… “ De ce nu-ti aperi acest lucru scump? Cum accepti ca cineva sa-l calce in picioare?
Marea Dragoste / Tango: Fanii nu sunt decat la bine!
NICU COVACI: Deci sunt convins ca nu am fani, prieteni am putini, foarte putini, dar macar aia care sunt sunt buni!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Si ii aveti de-o viata? Care va sunt prietenii, pe cine numiti prieten?
NICU COVACI: Toti sunt straini, oamenii care mi-au aratat ce inseamna toti pentru unul si unul pentru toti. Nu romanii mei. Nu pot sa-ti arat un roman care mi-a fost alaturi la greu, ba unii chiar mi-au tras niste tepe de nu m-am vazut!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Dar la bine or sa vina multi!
NICU COVACI: Ca mustele la smantana. Isi imagineaza ca Phoenixul este o viata de huzur, vai ce se intampla, ce gagici, ce bani, dar este vorba de sacrificii si eforturi gigantice! Din cauza asta unii au rezistat 3 luni, altii 6 luni, altii 6 ani, au scos limba de un cot, dar au ramas pe dinafara, ca nu li s-au implinit lor viziunile! Dar fiecare, culmea, dupa ce ne-a tradat, si-a imaginat ca formatia Phoenix nu trebuie sa mai existe. Cum sa nu existe? Tu te-ai dus, formatia ramane!
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Ati fost si in Cenaclul Flacara la un moment dat?
NICU COVACI: Eu i-am creat Cenaclul Flacara lui Paunescu, dar m-am retras la un moment dat, cand mi-am dat seama ca o ia razna. Paunescu venise din America si mi-a fost prezentat de un profesor de la catedra de folclor din Timisoara, spunand: uite, baiatul asta a venit din America, l-a vazut pe Bob Dylan. Am spus ooo, Bob Dylan, hai sa stau de vorba cu el! Il interesa legatura dintre poezie si muzica, el nefiind muzicant, scriind poezii. Deci cum sa facem sa legam poezia de muzica? Uite, noi avem concerte la Bucuresti, cand sunt in zona, organizeaza intalnire cu poeti, si sa vedem cum se leaga… Si prin ‘69-‘70 am avut concert la Sala Palatului, iar el a organizat la Rosetti, la scoala, o intalnire. Poetii spuneau poezii, eu cantam la chitara… Elevilor, profesorilor le-a placut ideea, s-a repetat evenimentul de cateva ori si s-a impus. Placea si la lume, ca era o chestie deschisa, nu se platea intrare… Si era multa literatura. La un moment dat, s-au adunat acolo toti bautorii de votca si toti pletosii din Bucuresti, care cantau la chitara. I-a adunat Paunescu, le-a dat votca pe saturate, le-a dat si banuti, si i-a chemat la Cenaclu. I-a lasat un an doi, dupa care i-a tuns si i-a ras si i-a pus sa cante ode… Multi s-au complacut, altii nu. Cenaclul a mers ani de zile pe instalatia si lumina mea, eu nu am lipsit niciodata, iar ei nu aveau nimic. La inceput se tinea Cenaclul in sali de sport, apoi au facut pe stadion. Si, la un moment dat, imi spune Paunescu: tu nu apari asa pe scena. Aveam plete, aveam o rochie arabeasca, cu aur, din catifea si un brau… Am strans instalatia, am plecat si au ramas ei sa-si faca Cenaclul. Cu mine nu se poate pune nimeni, daca nu are dreptate!
Pe urma s-a mai intamplat asa o data, de doua ori, dar m-a si ajutat, recunosc… In ’74, cand am fost interzisi. Calinoiu a trimis o telegrama in toata tara, cum ca nimeni nu are voie sa colaboreze cu Phoenix! Nimeni, pana in ultimul catun! Aveam turneu vandut dinainte, astia ai mei erau innebuniti: Nicu, rezolva! M-am dus la Comitetul de cultura, la Casa Scanteii, m-a oprit politia, eu sa ma bat cu astia, sa rezolv problema… Dar redactia Flacara era in dreapta, si trece Paunescu intamplator. Nicu, ce-i? Uite, ma bat cu astia, m-au interzis, trebuie sa fac turneu… Pai, hai la mine sa stam de vorba. I-am povestit despre ce era vorba si mi-a zis: stai linistit, bea o cafea. A pus apoi mana pe telefon, l-a sunat pe Calinoiu si spune: tovarasu’ Calinoiu, dau drumul la articol sau nu? Ala a intrebat ce articol. Pai i-ati interzis pe Phoenix sa cante in Romania. Ala a inchis telefonul, si Paunescu mi-a spus: mai bea o cafea, mai stai 15 minute, si dupa aia te duci la Calinoiu. Asa mi-am facut turneul, am mai cantat doi ani de zile in Romania fiind interzisi. Spargeam stadioane, sali de sport, dar eram interzisi. Pe dinauntru era armata, sa asigure linistea, si pe dinafara era politia, soldati cu caini. Se castigau niste bani de pe urma noastra de te durea capul, daca noi luam 50.000 pe seara, ei luau 400.000 pe seara. Si asta a mers pana s-au prins ca nu ne pot opri. Si in ‘76 ni s-a spus: taiati-o, ca va termina. Au vrut sa ma bage la puscarie, cum am mai povestit, dar am facut scandal acolo si am plecat. Asta a fost destinul… ingerasii, care exista. Si cand merg tare cu motocicleta, tot ei ma apara.
MAREA DRAGOSTE / TANGO: Mergeti in mare viteza cu motocicleta?
NICU COVACI : Cu 250 km/h… Si cu masina la fel. Imi place viteza, puterea – imi place sa am masini cu 12 cilindri, cu 300 cai putere… Motocicleta mea are sase cilindri, sase carburatoare, sase tevi de esapament! Dar ma apara ingerii.