Esti singur azi si-mpovarat de tine,/
De slava si de visuri despartit,/
Dar ai ramas iubitul pentru mine,/
Cu cat mai trist, cu-atat mai indragit.[…]
Esti singur azi si-mpovarat de tine,
De slava si de visuri despartit,
Dar ai ramas iubitul pentru mine,
Cu cat mai trist, cu-atat mai indragit.
Bei vin mereu, ti-s noptile murdare,
Mai stii daca traiesti cu-adevarat?
Si ochii-ti verzi cu zvarcoliri de mare
Marturisesc ca pacea n-ai aflat.
Invoca moartea inima-ti, nebuna,
Afurisind al soartei pas greoi,
Si vantul de apus mi-aduce-ntruna
Din partea ta mustrari si rugi, puhoi.
Spre tine iar, cum pot sa viu fierbinte?
Sub cerul pal, aici, in tara mea,
Stiu doar sa cant si sa-mi aduc aminte,
Tu nici macar atat n-ai cuteza!
Tristeti sporind, trec zile fara veste…
Ce rugaciuni de dragul tau sa fac?
Iubirea mea atat de mare este,
Ca n-ai putut nici tu sa-i vii de hac.
Traducere de Madeleine Fortunescu.
Din volumul De ce te iubesc – Paradoxurile iubirii in poezia lumii, Humanitas, 2006,
