Laura Cosoi: Eu nu am secrete!

Joacă în „Cel ales”, filmul abia intrat pe marile ecrane, iar publicul consimte, la unison, că e talentată și sânii ei goi arată superb. Se pregătește și pentru „Nunta perfectă”, atât în viața personală, fiindcă tocmai a fost cerută în căsătorie,  dar și pe scena Teatrului Elisabeta, într-un fermecător proiect dramatic în care va juca alături de Adela Popescu, Adina Galupa, Adina Chivulescu și Cătălina Grama… În rest, e luminoasă, senină, firească. Crede în iubire și în performanță, nu se machiază și nu are stilist, gătește din iubire și tocmai a lansat cartea de rețete Rămâi la masă?, face înot, yoga și pilates, de două ori pe săptămână, adoră freziile și, din când în când, i se face poftă de egg-nog-ul de la Rawcoco…

Interviu realizat în aprilie 2015 și publicat în Revista Tango – Marea Dragoste, ediția mai 2015

Fotografii de Paul Buciuta

Alice Năstase Buciuta: Ai făcut dans sportiv de performanță. A contat acest antrenament special în formarea ta, în ceea ce ești azi?

Laura Cosoi: Sunt omul de astăzi datorită acestei rigurozități cu care am fost crescută, a faptului că am avut copilăria unui sportiv de performanță și că nu aveam timp să mă joc cu mingea sau să fac lucrurile pe care le făceau colegele mele. Nu aveam nici prieteni. Prietenii mei erau conjuncturali, cei din sala de dans, din competiție, nu erau oameni pe care să spui că i-ai ales drept prieteni. Dar în urma experienței pe care am trăit-o și a evoluției mele din toate punctele de vedere, din familia mea, eu am căpătat niște lucruri pe care ceilalți nu le au și sunt specială pentru că am făcut sport de performanță.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Părinții tăi fiind…

Laura Cosoi: Sportivi. Mama a făcut gimnastică ritmică, a fost și campioana României în gimnastică ritmică, iar tatăl meu a făcut handbal. Acum are un club de baschet.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Aveai și momente foarte grele, în care voiai să renunți, în care te-ai certat poate cu părinții tăi?

Laura Cosoi: Mergeam cu valul… Știam că mama are așteptări foarte mari, dar tata ar fi vrut să mă las. Tata nu a fost tot timpul de acord cu dansul. Drept urmare, atunci când a trebuit să plec la București să dansez cu Mihai Petre, tata nu a fost de acord. Eram mică, Mihai era campionul României atunci, rămăsese fără parteneră, iar Viorel Năstase, antrenorul lui, care o știa pe mama, pentru că mama era în jurii, vorbiseră și stabiliseră să mă mut la București. Dar tata nu a fost de acord, „lasă dansul, o să mai facă ea dans după școală, dansul o să fie pe planul doi”. Mama a trebuit să se înțeleagă cumva cu tata și am continuat la Iași. Totul a venit treptat în viața mea. Dar nimeni nu m-a întrebat: vrei să faci asta sau nu? Am început devreme când, dacă nu împingi copilul de la spate, el n-o să facă nimic, iar apoi, când a trecut ceva timp, era prea mare implicarea să mă mai întrebe cineva, ar fi fost ani pierduți dacă dădeai cu piciorul și nu începeai să ai și rezultate. Erau foarte mulți bani investiți în costume, cantonamente. Nu puteam să-i zic mamei, „mersi că mi-ai luat rochie de 500 de euro, dar eu m-am hotărât să nu mai fac asta”. Nu se putea.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Pe de altă parte, tu ai alt drum acum, în cu totul altă direcție. Actriță cum ai ajuns?

Laura Cosoi: A fost o întâmplare, culmea! Am fost o dată cu mama în București la o prietenă de-a ei, Andreea Tănăsescu, care avea o agenție de casting. M-a înregistrat așa, pe un capăt de casetă, și, după un an, m-a chemat. Se făcea casting pentru „La bloc”. Eu nu văzusem „La bloc” până atunci, pentru că aveam alte preocupări, nu știam exact despre ce e vorba, n-aveam nicio noțiune despre actorie. Dar trecuse un an din momentul în care m-a înregistrat să mă bage în baza ei de date, la Talent Works, dar nu pentru că m-aș fi priceput la actorie, ci fiindcă eram drăguță, aveam ochi albaștri…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci de asta te-au ales, pentru că erai frumoasă?

Laura Cosoi: Și de asta, dar și pentru felul volubil în care m-am manifestat în înregistrarea respectivă.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: În ce an se întâmpla asta?

Laura Cosoi: În 2002, când aveam 20 de ani. După un an de zile, am avut un accident de mașină. Eram cu o prietenă, în dreapta ei, ea își luase carnetul de curând. Mergeam noaptea la plimbare și, când am coborât din Bucium, pe un drum cu serpentine, a accelerat, nu a văzut că e curbă și a intrat în prăpastie. A fost o cumpănă. Am stat în spital atunci. După ce am ieșit din spital, am plecat la mare cu mama și cu sora mea. Și atunci a sunat-o Andreea pe mama și i-a zis că are o probă pentru mine, să mă duc la București. M-am urcat în tren de la mare, singură, am venit la București, la Andreea, și am dat probă pentru „La bloc”. Am primit un scenariu cu personajele, niște hârtii din care nu înțelegeam nimic, ce trebuie să citesc, cine sunt eu… Mi-a dat foile în față o persoană foarte arogantă, care vorbea printre dinți. M-a șocat, pentru că eu am fost un copil destul de protejat, toată lumea se comporta frumos cu mine, fusesem ca într-un cocon înainte să ajung aici. Erau atât de multe fete la casting! Eu aveam o rochie pe mine și un pulover pe deasupra, cu mâneci lungi. Eram bine îmbrăcată. (râde) Am uitat ce aveam de zis cu totul, am uitat și cum mă cheamă. Iar regizorul m-a întrebat: „Și tu așa ai venit îmbrăcată? Nu știi să te vinzi?!”. Trecusem într-o zi prin prea multe…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: N-ai luat castingul…

Laura Cosoi: M-au picat, evident, n-am fost bună de nimic. Andreea Tănăsescu a insistat, a zis: „Nu există, mergem iar” și am stat acolo, pe coridor, din nou, de dimineață până seara. A stat și ea cu mine, a avut răbdare să îmi explice și a fost mult mai bine seara, într-adevăr. Dar, chiar și așa, după vreo trei probe, tot am fost respinsă…

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar ce s-a întâmplat, că ai ajuns, totuși, să joci în serial?

Laura Cosoi: Înainte cu o zi să plec la Iași, Andreea, care o impresaria atunci pe Irina Dinescu, fata lui Mircea Dinescu, (o super actriță, care acum s-a lăsat de actorie, dar atunci încă juca) a zis să mergem la Buftea, la filmări. Tocmai se terminase de filmat „Modigliani”. Am ajuns la Buftea, Irina plecase să facă probe de costume, iar acolo se turna „King James I”. Când am văzut platoul, strada Franceză și decorurile de la „Modigliani”, pur și simplu m-am simțit ca acasă, ca un copil care a intrat la Disneyland… Stăteam pe holul de la Media Pro și mă uitam la Irina, la probe, și vine un englezoi spălăcit la mine și mă întreabă dacă n-aș vrea să joc în filmul lui. Vorbea într-o engleză pe care nu puteam să o înțeleg, în dialect… Era regizorul de la „King James I”. Și de aici s-a schimbat totul.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai primit un rol așa, pe loc?

Laura Cosoi: Da, făceam parte din curtea franceză, trebuia să mă și sărut cu James I. Nu aveam un rol mare, eram o curtezană printre multe altele, dar aveam două-trei replici, trebuia să cochetez cu regele.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și cum ai ajuns din King James în La bloc?!

Laura Cosoi: E evident că în momentul în care eu am primit un rol într-un film, toți din Media Pro au început să fie interesați „cine este aia care a venit pe hol și a primit un rol într-un film străin, fără să dea probe?”. Andreea le-a zis, e Laura Cosoi, o fată de la Iași, a venit să dea probe pentru „La bloc”, dar n-ați vrut-o… Deodată am trezit interesul celor de la „La bloc” și m-au luat. Singura chestie a fost că aveam filmările în aceeași zi și a trebuit să renunț la una dintre ele. Andreea a cântărit foarte mult atunci și a zis să aleg „La bloc”. Și asta am ales.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai înțeles de ce nu te-au vrut, inițial?

Laura Cosoi: Oamenii de la serial mi-au zis că nu m-au ales de la început pentru că, aveau dreptate, n-aveam deloc experiență de film, trebuia să stea cineva cu mine, iar serialul ăla mergea deja de un an de zile. Un om ca mine era o piedică în bunul mers al filmărilor. După aceea, încă vreo două-trei luni mai târziu, ei tot făceau casting pentru Adina. Eu eram pe TV și la filmări mai erau fete care dădeau probe pe rolul meu, care era deja pe TV! M-ar fi schimbat, dar nu au găsit pe cineva suficient de bun, de potrivit. Stăteam cu panica asta, că or să mă scoată, dar aveam și o inconștiență, pentru că, de fapt, nu mi-am dorit niciodată lucrurile pe care le am acum, nu am aspirat la ele. M-a întrebat cineva, tu n-ai visat vreodată să fii la Hollywood? Niciodată! Dacă trebuie să dau acum probă pentru un film străin, mă strânge în spate. Niciodată nu aș putea să fiu completă, pentru că niciodată limba a doua nu va fi limba întâi și niciodată ceea ce simt eu și tot ce-i în mine n-ar putea să fie cu adevărat transpus într-o altă limbă străină. Dacă aș fi avut o a doua viață în America, aș fi încercat, probabil, dar nu m-a tentat asta. În plus, există Margot Robbie acum. Toată lumea scrie că semănăm foarte tare. ( râde)

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Te-ai gândit la asta, probabil, și ți-ai explicat, ce l-a atras pe regizorul englez?

Laura Cosoi: Cred că felul în care arătam. Eram pe banca de lemn din holul din Buftea și mă uitam la toți cei din jur. Sunt convinsă că felul în care arătam în momentul ăla l-a atras: eram bronzată, aveam ochii albaștri, eram îmbrăcată ca o hipioată. A trecut de două ori și s-a oprit într-un final. Pentru mine e ca un vis. Mi-amintesc cu foarte mare drag, de parcă s-a întâmplat ieri, dar totodată a trecut mult timp de atunci.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Între timp ai avut multe roluri, în filme, în teatru… Când ai început de fapt să înveți să fii actriță?

Laura Cosoi: Am început să învăț singură în „La bloc” pentru că regizorul, Răzvan Săvescu,  în momentul ăla, și el e de acord cu mine azi, nu și-a dorit să fiu acolo și atunci nu venea la mine să-mi spună ce să fac. Nu judec. Probabil aș fi făcut la fel în locul lui, el fiind un regizor foarte bun, care, într-un fel, m-a ajutat fiind foarte exigent și neavând răbdare cu mine. Una era când vorbea cu Dana Rogoz și alta era când vorbea cu mine. Erau cu totul și cu totul alte discuții, altă abordare și altă răbdare. Totul era diferit, dar asta m-a ajutat, de fapt.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nu te-a și demoralizat de multe ori?

Laura Cosoi: În momentul în care ajungeam la filmare și îi vedeam mașina, aveam un gol în stomac. Nu simțeam că aș putea să fiu destul de bună vreodată. Plus că, obișnuită cu sportul de performanță, așteptările și tehnica de lucru cu mine erau cu totul altele, adică eu îți dădeam ce vrei dacă aveai încredere în mine. Dacă simțeam că nici nu crezi în mine, o făceam lată. Cum zic americanii, „a fost bine, dar hai să mai încercăm o dată”, asta funcționează la mine. Eu cred în performanță. Pentru mine nu există să n-ai chef. Când am început relația cu Cosmin, știu că îi spuneam că eu nu-mi închid telefonul niciodată și nu înțelegea. Păi, ziceam, tu știi de câte ori primești telefoane noaptea? Trebuie să fii la filmare cu trei ore mai repede, te sună la două-trei dimineața oamenii care fac programul, bărbați, femei. Mi se par firești lucrurile astea. Atât timp cât un om are încredere în tine și ai ajuns să fii într-un proiect alături de alți oameni, nu îți permiți să-ți închizi telefonul.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar asta nu îți afectează viața personală, uite, spuneai că prietenul tău nu a înțeles…?

Laura Cosoi: A înțeles, dar a fost surprins. În timp, a înțeles, că e un om inteligent, nu stau cu un puști.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ești la fel de riguroasă în toate domeniile vieții tale?

Laura Cosoi: Aș putea spune că da, și în ceea ce privește alimentația, sunt destul de riguroasă, dar nu exagerată. Când iau o hotărâre, sunt abruptă, nu las loc de îndoieli. Eu sunt mult mai instinctivă, Cosmin (n.r. Curticăpean) este mult mai calculat. Dar mă lasă în pace și am descoperit, în ultima perioadă, că singură ajung la concluzia că e mai bine să lași o portiță deschisă. E o satisfacție extraordinară că am descoperit asta eu singură.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dacă tot am ajuns la Cosmin, cum v-ați cunoscut, cum ai acceptat să aveți o relație?

Laura Cosoi: Noi ne-am întâlnit acum doisprezece ani, exact în perioada în care eu eram la București și dădeam probe pentru „La bloc”. Eram într-un restaurant împreună cu prietena mea din copilărie și cu părinții ei. La o masă erau doi băieți care ceruseră nota de plată și eu remarcat că respectivii băieți nu s-au mai ridicat de la masă să plece și au mai stat încă vreo două ore. Într-un final, au plecat. După vreo câteva luni, ne-am întâlnit într-un grup comun de prieteni, la munte, total întâmplător, și atunci am făcut cunoștință. El mi-a spus că m-a văzut acolo, eu mi-am adus aminte de el și a vrut să-mi ceară numărul de telefon. Am refuzat, i-am spus să facă singur rost de el. A făcut rost destul de repede de numărul meu de telefon, m-a sunat, dar n-am fost niciodată împreună, adică vorbeam așa, la 110 ani, când venea din Târgu Mureș în București și ne vedeam la cafea, cu prietenii. În plus, el începuse o relație cu o tipă cu care a și stat zece ani, eu… aveam și eu o relație cu altcineva și, cumva, timing-ul a fost total prost. Dar am păstrat legătura. De ziua mea, mă suna. Ne-am reîntâlnit, întâmplător, acum trei ani. Eu nu merg la discotecă, niciodată, nu-mi place, dar a venit vara mea din Germania, împlinea douăzeci de ani și voia să vadă cluburile din București. El, la rândul lui, vorbise cu niște prieteni de-ai lui care veniseră din Târgu Mureș și l-au rugat pe el să facă rost de o masă. S-a dus să-i ducă pe oameni la masă și să plece, fiindcă trebuia să ajungă a doua zi la Târgu Mureș. Și când el ieșea, noi intram. Așa ne-am reîntâlnit.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și gata, s-a aranjat totul pentru toată viața? Te-am auzit vorbind și despre copii…

Laura Cosoi: Da, clar. Nu am știut atunci că o să fie pentru toată viața, nici acum nu știu, dar cumva, în tot timpul ăsta de trei ani în care am construit împreună, am văzut că mergem în aceeași direcție. S-a și mutat în București, suntem împreună de atunci, de aproape trei ani.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Știu că nu e de actualitate, dar presupun că te-ai învățat să primești și întrebări despre fosta relație. Ai avut vreodată senzația că ești în umbra lui Smiley, cât ați fost împreună?

Laura Cosoi: N-ai cum să fii în umbra unui om în momentul în care amândoi pornesc la fel. Dacă aș fi început relația cu el acum, erau cu totul alte povești. Când am început noi relația, eu eram actriță, dansam, iar el era un cântăreț din trupa Simplu, să nu uităm asta. Acum șapte ani, nu era Smiley de azi. Eram doi tineri care au început o relație. Nu cred că era niciunul mai îndrăgit decât celălalt. Repet, nu era situația de acum. Treptat, el a devenit foarte îndrăgit și merită asta. În momentul în care ne-am despărțit, am simțit că m-am deblocat, ăsta e un cuvânt pe care îl folosesc foarte des când mă raportez la noi, am simțit că mi s-a luat un văl de pe față, au început să funcționeze lucrurile pentru mine așa cum îmi doream, întru totul. Eu când mă uit în anumite poze din perioada aceea, nici nu mă recunosc. Nu am simțit că sunt în umbra lui nicio secundă, dar am simțit că m-am deblocat după ce ne-am despărțit.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Conform diplomei de licență ai fi putut să fii asistent social. Dacă te întreabă cineva acum ce ești, ce îi spui?

Laura Cosoi: Actriță. Asta fac cel mai des. Din tot ce am făcut până acum, actoria și, în special, scena de teatru e cea care îmi dă niște satisfacții foarte mari, pentru că mi le oferă imediat.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Acum, însă, toată lumea te vede în film, în Cel ales… Cum a fost experiența?

Laura Cosoi: În film e altfel decât la un sitcom, am descoperit niște lucruri total surprinzătoare în ceea ce mă privește, pentru că, oricât de pregătită eram și oricât de mult citeam textul și mă gândeam la personaj, era surprinzător să fiu pe platoul de filmare. Până se termina ziua, era o adrenalină fantastică. La final de zi de filmare, nu m-aș fi așteptat ca personajul meu să ajungă să aibă nuanțele acelea de fapt, doar pentru că a venit omul potrivit să îți spună exact cum să apeși pedala. Actoria mi se pare ceva ce nu poate să-ți ia nimeni. Când am jucat în Hamlet, a fost prima dată când am simțit cumva un val de energie foarte ciudată venită de la anumiți oameni anonimi, care îmi tot scriau pe blog și pe facebook niște mesaje cu tentă răutăcioasă. Dar nu le-am mai primit niciodată de atunci. Nu apăruse piesa, dar erau niște frustrări ale unor oameni care probabil ar fi vrut să joace ei cu Maia Morgenstern, dar n-au reușit. Am citit un mesaj exact înainte să intru pe scenă. Dacă mie îmi trimiți mesaj și-mi spui că ești un om care nu merită să fie unde este, mă dărâmi, dar, în momentul ăla, eu am prins aripi, eram într-o euforie fantastică! M-am încărcat din chestia asta. Treptat tot înveți lucruri despre tine.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce ți se reproșează? Că nu ai studii de actorie? Vrea cineva să-ți ia locul?

Laura Cosoi: Probabil sunt un om care a primit niște lucruri pentru care nu a muncit să le primească. Ca să vezi dacă am talent, trebuie să vii la spectacol. Nu spun că am talent, spun că trebuie să descopere oamenii dacă sunt talentată sau nu. Cu siguranță sunt oameni care au crezut în mine, altfel de ce aș face spectacolele astea?

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar nu te-a tentat niciodată să zici, în paralel, fac și cursul cutare, ca să nu mai zică nimeni niciodată nimic…?

Laura Cosoi: Eu nu sunt un om demonstrativ și nu am făcut nimic din ce fac pentru a arăta cuiva că merit să fiu aici, mi-aș irosi un timp pe care pot să-l consum altfel. Am ceva experiență, chiar am lucrat cu destul de mulți oameni. E o școală, un cumul. Sunt oameni care au făcut facultate de actorie și n-au ajuns să joace nici 10% din cât am reușit eu. Dar nu mă compar. N-am avut așteptări și mi s-au întâmplat lucruri extraordinare tot timpul!

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci te ajută într-un fel pregătirea ta de psiholog, ce ai studiat tu…

Laura Cosoi: Da, atunci când pregăteși un personaj, trebuie să ajungi să ai cele mai incomode răspunsuri la cele mai stupide întrebări despre omul ăla. Nora, de exemplu, eroina din Cel ales, e un personaj care nu are nicio legătură cu mine: e o tipă vulgară, vorbește foarte urât, nu e genul meu de personaj, n-ar putea să fie niciodată prietena mea cea mai bună. Dar cu atât este mai fascinant să te raportezi la genul ăsta de om și să îl găsești în tine. Nora e o femeie care este în toate femeile, e un pic peste tot. Tu trebuie să găsești sămânța aia și să știi să o scoți. O parte din tine rămâne acolo, cu fiecare personaj în parte.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai văzut filmul în varianta lui finală, nu? Cum ai reacționat?

Laura Cosoi: Mie mi se pare un film foarte complex și foarte interesant. Nu știu să-l povestesc. Mi se pare extrem de alambicat ca subiect. Eu nu am vrut să-l văd decât o singură dată, ca să mă poziționez și să știu că m-am privit din afară. Nu pot să spun ce fel de rol am avut acolo, dacă a fost unul bun sau unul rău. Dacă m-aș vedea dansând, aș putea să spun unde am greșit, dar aici e mult mai mult de atât. E vorba de emoție.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai un blog foarte citit, de ce l-ai făcut, ce înseamnă pentru tine?

Laura Cosoi: Am deschis un blog acum cinci ani, lauracosoi.ro. Era un fel de jurnal, așa îl văzusem eu atunci. Mă săturasem de tot, toată lumea găsea doar în presă chestii care depindeau de PR, evident, când, cum, ce promovăm, ce facem, adică totul era foarte pus la punct. Eu mi-am dorit un loc unde să pun lucruri care îmi plac fără să trebuiască să le cern, să aștept momente care au legătură cu proiectele. Mi-am dorit un jurnal care să reflecte viața mea, legat de zecile de întrebări care veneau din partea ziariștilor, cum mă îmbrac, ce mănânc etc. Din momentul în care m-am gândit să fac un blog și până l-am făcut, a durat pentru că eu nu știam ce să scriu la „about”. Când mă gândeam că trebuie să scriu despre mine, pur și simplu mi se ridica părul în cap. „De ce ar vrea să citească cineva despre tine”, „Ce ar fi interesant” și așa mai departe. Nu știu dacă am răspuns la astea, dar acum sunt probabil o sursă de inspirație pentru oameni care, de exemplu, vor să meargă în luna de miere, pe zona de travel. Eu sunt o sursă de inspirație pentru oameni care își aleg destinația în funcție de recomandările mele, mi se pare un compliment extraordinar. Și de fapt nu trebuie să fii cunoscută. Ca să fii blogger, poți să fii oricine. Evident că a fost mult mai simplu pentru mine, pentru că oamenii intrau pe lauracosoi.ro. Dar eu acolo sunt doar Laura, nu sunt actrița, vedeta. E fix un jurnal.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: În care nu-ți poți permite să scrii decât ce e public. De obicei, un jurnal e ceva foarte intim…

Laura Cosoi: Da, dar eu nu am așa de mari secrete (râde). Jur!

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Nici despre relația ta cu Cosmin, logodnicul tău?

Laura Cosoi: Nu, el mă ajută foarte mult. Suntem o echipă. Chiar contează foarte mult omul de lângă tine, să îți lase libertatea să fii așa cum ești. Cred că ăsta e atuul nostru și al meu, de altfel, că am întâlnit un om care mă lasă să fiu eu. Are 39 de ani, e un bărbat în adevăratul sens al cuvântului, nu un puști, un om care știe ce vrea de la viață. Nu se joacă. Nici eu nu mă joc.