L-am vazut saptamana trecuta pe unul dintre realizatorii de emisiuni de seara, Radu Banciu, avand un fel de criza in direct. Nu am reusit sa aflu daca a avut o cadere de tensiune sau o migrena nemiloasa l-a atacat si recunosc ca nici nu am crezut si nu am inteles explicatia pe care a dat-o a doua zi cum ca ar fi plesnit un bec in studio si el s-ar fi speriat foarte tare – fiindca la televizor nu s-a auzit nicio explozie si nici el nu a reactionat ca la o sperietura, ci ca la o durere mare de tot.
Indiferent care ar fi explicatia reala, aceasta conteaza mai putin decat ce a starnit in noi un asemenea episod. Momentul dramatic a declansat in mine si in multi alti telespectatori o foarte mare ingrijorare, o suferinta ca se poate intampla asa ceva chiar sub ochii nostri si un avertisment ca abuzam de limitele corpului nostru. A mai fost, acum cativa ani, un caz despre care s-a vorbit mult, o intamplare tragica in care o tanara angajata a unei corporatii internationale, care muncea peste 12-14 ore in fiecare zi, a murit din cauza surmenarii. Probabil ca strangea bani pentru casa sau pentru masina…
Am si foarte multi prieteni in jur care alearga ca nebunii pentru jobul sau business-ul lor, uneori riscandu-si viata in drumuri prea lungi, facute prea repede, cu atentia diminuata din pricina oboselii. „E ceva important!” se scuza ei in fata lor insisi, ca si cum n-ar sti ca, totusi, nicio obligatie de serviciu n-ar trebui sa fie mai importanta decat viata. Si nu vreau sa aduc pe tapet acum cazul celor din clubul Colectiv care au economisit ceva bani, ceva timp si au pierdut, la schimb, atatea vieti. Rana aceasta e prea mare, prea grea…
Eu vad cat de rau si de greu este cand ma scoate din circuit o simpla raceala. Febra, guturaiul, tusea nu ma mai lasa sa gandesc eficient, sa fiu creativa, sa ma descurc printre treburile simple. Cu siguranta pierd mai mult daca imi risipesc imunitatea si sanatatea in hei-rup-uri absurde, ignorand…
… CITESTE MAI DEPARTE pe SigurantaFinanciara.ro
