ADDA – Îți arăt că pot!

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Pentru ședința foto de azi ai schimbat multe ţinute, te-ai chinuit cu părul, cu machiajele. Contează lucrul ăsta pentru tine ca femeie, ca artist, să fii frumoasă, aranjată?

Adda: Contează mai mult pentru cei care te privesc. Tot ce faci ca artist, faci pentru oameni. Publicul e cel care dă verdictul, el e cel care te ascultă, care îţi cumpără bilete la concerte, care te ascultă pe radio… Mie îmi place mai mult stilul natural. Dacă ar fi după mine, nu m-aş mai machia deloc, niciodată. De obicei, apelez la elemente foarte naturale, dar când e vorba de clipuri, shooting-uri, mă las pe mâna stiliştilor, ei ştiu mai bine.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar în ceea ce ţine de muzica ta, mai puţin ai ţinut seama de curent…

Adda: N-am făcut-o intenţionat. Pur şi simplu aşa mi-a venit să scriu. Cred că cel mai important, în orice domeniu am lucra, e să ne lăsăm liberi, să fim creativi. Orice om poate fi creativ, orice om poate să aibă idei wow, trebuie doar să creadă în ele şi să facă ceva în privinţa asta. Dacă făceam „Nu plânge, Ana!” şi mi se părea o piesă bună, dar o lăsam în calculator, n-aş fi ştiut niciodată dacă prinde sau nu prinde. Am riscat. Dacă nu era bine, făceam alta.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Pentru asta e nevoie totuşi să creadă şi alţi oameni în tine? Faci parte din echipa DeMoga. Până unde merge libertatea ta? Cât de creativă ţi se permite să fii?

Adda: Sută la sută. Dacă îţi pui bariere, nu mai poţi să fii creativ. Trebuie să fii liber. Niciodată nu ştii ce prinde. E o loterie, e noroc. În clipul piesei „Nu plânge, Ana!”, eu am făcut regia împreună cu regizorul şi cu încă o artistă, Sorana de la DeMoga Music. Am stat la montaj, am făcut noi decorul. Am investit şi eu nişte bănuţi. Trebuie să şi investeşti la un moment dat. Dacă nu investeşti, nu ai cum să evoluezi.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Un artist obişnuit, care nu aparţine niciunui label, are aceleaşi şanse de afirmare norocoasă?

Adda: Eu cred că în România există interpreţi şi artişti. Sunt cântăreţi în România care vin la studio de două ori, o dată să asculte piesa şi să zică îmi place sau nu îmi place şi a doua oară, să înregistreze. Ei nu sunt acolo să vadă cât se lucrează, cum se lucrează. Şi sunt artiştii, care stau acolo şi compun piesa, mă refer la linie melodică, text, apoi stau cu producătorul în timp ce pune tobele şi orchestrează piesa. Oameni de genul ăsta simt şi trăiesc piesa. Cred că e o diferenţă. Nu vreau să spun ceva rău, dar atunci când eşti doar interpret, cred că nu pui suflet aşa de mult. Cred că eşti mult mai superficial, te gândeşti că îţi trebuie o piesă care să prindă, care să fie hit.

Eu cred că în România există interpreţi şi artişti. Cred că e o diferenţă. Nu vreau să spun ceva rău, dar atunci când eşti doar interpret, cred că nu pui suflet aşa de mult.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Tu, de exemplu, nu ai accepta dacă ţi-ar oferi acum cineva o piesă pentru care să fii interpretă?

Adda: Ba da, dacă piesa m-ar da pe spate.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Părinţii tăi au şi ei talent muzical, dar nu sunt de profesie muzicieni. Ce sunt ei?

Adda: Tata este electronist, iar mama este asistentă medicală. Şi mama are voce, a cântat mai demult şi a scris şi ea poezii. Tata era înnebunit după muzică, a întârziat la logodnă fiindcă îşi proba noile boxe. Cânta la chitară şi a cerut-o pe mama în căsătorie cu o piesă compusă de el. Eu am asta din familie. Şi o mătuşă, soră de-a bunicii mele, are voce. Şi verii mei au voce. Dar eu sunt singura care a făcut ceva în domeniul ăsta, care a făcut o profesie din plăcerea asta.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ştiai asta de mică? Ai vrut să studiezi muzica de mică?

Adda: Da. Eu le cântam şi păpuşilor, la un an-doi. Cântam toată ziua prin casă. La cinci ani, cântam Celine Dion şi dădeam spectacole. Mergeam la ţară şi le dădeam copiilor bomboane să vină la spectacol (râde). Aveam un microfon făcut dintr-un băţ şi un măr. Asta am vrut să fac. Am dat la jurnalism când am venit în Bucureşti şi la istorie, am intrat la două facultăţi, dar am renunţat la amândouă.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar muzică ai studiat?

Adda: Am studiat pian şi chitară când eram mică, la şapte-opt ani. La pian mai cânt, compun. Trebuia, însă, să învăţ multă teorie şi eu, spirit creativ de mică, am zis nu vreau să învăţ nicio teorie, vreau să compun. Mergeam la ore şi cântam cu două degete la pian, iar profesoara îmi zicea nu, tu trebuie să înveţi teorie și atunci nu mai aveam chef să studiez.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Şi nu-ţi pare rău? Nu te-ar fi ajutat acum?

Adda: Ba da, m-ar fi ajutat. Dar nu e prea târziu, pot oricând să iau lecţii de pian şi să recuperez acum, când ştiu mai multe. Cunosc persoane care au fost la Conservator, ştiu pe cineva care a renunţat chiar înainte să îşi dea licenţa pentru că nu putea să mai fie creativ. Teoria nu are legătură cu creaţia. Sunt într-adevăr nişte reguli, dar pe alea le poţi prinde în timp. Dacă ştii multă teorie şi vrei să compui ceva, zici: asta nu, că a zis proful cutare că trebuie să fac altfel.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Și atunci cum notezi compoziţiile?

Adda: Pe telefon. Îmi vine o linie melodică, o cânt. Uneori cu text, şi-atunci o compun pe loc. Apoi ne întâlnim la studio şi tragem un pian. După ureche. Textele le scriu singură. La unele piese lucrez şi cu alţi compozitori din studio, cu Liviu Teodorescu, Marius Moga, What`s Up, Sorana, Robert Toma.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Scriai şi poezii mai demult, înainte să compui?

Adda: Da, am şi poezii, doar că poeziile alea deveneau piese până la urmă, adică le găseam o linie melodică. Am un caiet, cu foi arse, aşa cum se făcea mai demult… . Scriam de mică de love, din clasa a treia.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Acum nu mai scrii neapărat de love, scrii mai degrabă de…

Adda: Cred că muzica, în general, e despre dragoste. Dragostea e un subiect pe care poţi să-l iei din multe unghiuri şi poţi să creezi o grămadă de poveşti în jurul ei.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: În piesele tale se reflectă şi propriile tale trăiri şi dragostea ta?

Adda: Da, n-ai cum să te inspiri din experienţa altora. Cel mai bine te inspiri şi cel mai bine înveţi din greşelile tale. În momentul în care am o zi proastă sau mi se întâmplă o chestie nasoală, în loc să o sun pe mama ori pe o prietenă, să mă plâng la telefon, ascult un instrumental şi fac o piesă pentru că sunt convinsă că lumea se regăseşte în ce scriu eu acolo, nu în toate, dar în majoritatea, pentru că toţi iubim la fel, suferim la fel, toţi simţim la fel.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Şi povestea din „Nu plânge, Ana!”? Cum te raportezi, de exemplu, la o poveste aşa de complicată?

Adda: Asta a fost specială. N-am fost nici amantă, nici nevastă.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Şi nici nu o să fii? Excluzi acest gând, „niciodată nu aş putea să mă îndrăgostesc de un bărbat însurat”?

Adda: Niciodată nu ştii cum te loveşte dragostea. Da, se poate. Dar în cazul ăsta, pur şi simplu mi-a venit povestea asta ca un scenariu, am făcut un „film”. Îmi plăcea originalul şi am vrut să dau o replică bărbatului. Mi se părea cam neserios personajul din „Ană, zorile se varsă” care zice Anei, „Ană, lasă-mă şi nu mă lasă”, adică te vreau şi pe tine, dar şi pe nevastă-mea. Cum adică?! M-am răzvrătit puţin şi a ieşit piesa asta.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci şi altfel de situaţii te pot inspira…

Adda: Da, exact. Odată, când eram în liceu şi mă întorceam de la şcoală, un băiat i-a dat un picior în fund prietenei lui pe stradă şi au început să se certe urât şi m-au inspirat să scriu ceva despre ceartă, despărțire. Am început să scriu o piesă pe telefon şi n-am văzut că era roşu la semafor, era să mă calce maşina.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai spus că nevastă vrei să fii. Există gândul ăsta pentru orice fată, pentru orice femeie, te visezi mireasă chiar şi tu care eşti o artistă rebelă?

Adda: Da, pentru că am stat foarte mult timp singură. E bine să stai singur pentru că te cunoşti şi afli cine eşti. Am stat trei ani şi ceva singură în Bucureşti. Deşi am avut multe izbucniri şi îmi venea să mă urc pe pereţi, am acceptat situaţia, am zis că sigur o să fie bine, că merită să fac sacrificii pentru visul meu. Dacă rămâneam în Mureş, nu eram fericită, pentru că nu făceam ce îmi place. După ce am reuşit în muzică, eram fericită că am reuşit, apoi vine depresia de după hit, depresia aia: „wow, am bubuit acum, dar oare mai scot de-acum o piesă la fel de bună?”, „oare o să le mai placă la oameni?”, „oare am vorbit bine în emisiune?”, „oare m-am îmbrăcat frumos?”. Normal, te expui şi înveţi să faci asta, că nu te-ai născut într-un platou de emisiune şi nu ştii cum să te porţi tot timpul.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci multe lucruri pe care le-ai deprins, le-ai aflat singură? Din momentul în care ai intrat în echipa DeMoga, nu a fost cineva care să te tragă de mânecă la tot pasul şi să-ţi spună „Adda, aici nu faci bine…”?

Adda: Ba da, au fost sfaturi şi sugestii, dar singură am dat cu capul de multe lucruri.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai fost pusă vreodată în situaţia în care să ţi se impună ceva ce nu ţi se potriveşte?

Adda: Da, mi se întâmplă des chestia asta, dar trebuie să am încredere în echipa de lângă mine cu care lucrez de atâta timp. Cum eu ştiu să fac muzică, ei ştiu să facă style-ing, hair-style şi make-up. Joci un rol. Cum sunt eu în viaţa de zi cu zi e altceva. La shooting-uri, clipuri, e un rol până la urmă şi trebuie să mi-l asum. Sunt şi zile bune, sunt şi zile proaste, depinde cât eşti de obosit. Aseară, de exemplu, am dormit două ore.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: De ce? Cum a fost ziua ta de ieri?

Adda: Ieri dimineaţă am avut treabă, am fost la studio, am avut şi emisiune de la care am scăpat la ora doisprezece jumătate, am ajuns acasă la ora unu şi până m-am pregătit pentru shooting-ul de astăzi, s-a făcut ora patru. Pune-te şi dormi şi apoi, la ora şase, trezeşte-te.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cât de dese sunt concertele în perioada asta?

Adda: Acum am avut o perioadă chiar full: Zalău, Drobeta, Craiova, Vatra Dornei, Roman, Constanţa, Bucureşti, multe.

Nu vreau averi, îmi doresc să am o casă, o familie, să am o maşină, să-mi fac şi eu un studio la un moment dat, să merg într-o vacanţă… Nu am fost în viaţa mea într-o vacanţă.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Lucrurile sunt mai uşoare acum că nu mai eşti singură, ci tu și managerul tău, Cătălin Rizea, sunteți împreună? Ţi se pare bine să lucrezi în aceeaşi branşă cu partenerul tău?

Adda: Da, e bine pentru că te uneşte şi mai tare.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Aşa a şi început relaţia voastră?

Adda: Nu, nu. Ne-am întâlnit la mare, întâmplător. Eu eram cu o prietenă, el era într-o gaşcă. Ei se cunoşteau. Înainte am fost singură în Bucureşti şi îmi era greu. După ce am reuşit în muzică, eram fericită pe de-o parte, dar când ajungeam acasă ruptă după o zi plină, era goală casa, frigiderul gol, patul gol şi începeam să plâng din alte motive. De aia am şi făcut piesa „Sunt bine”, că am zis acolo, „dacă mă întrebi ce fac, îţi spun că sunt bine”, dar nu e nimeni lângă mine. Şi când n-am mai pus presiune pe mine, încercând să nu mai fiu singură, s-a întâmplat. A apărut el şi e bine. Sunt momente când izbucnim, că suntem stresaţi şi sună telefoanele întruna, şi când ajungi acasă, trebuie să ai grijă şi de căţel, trebuie să dai şi cu aspiratorul, să faci curat. Da, ne-am luat căţel, încă o responsabilitate. Sună şi părinţii şi îţi zic, „n-aţi mai dat un semn, ce faceţi?”.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Mai ajungi pe-acasă?

Adda: Au fost ai mei aici, că a fost ziua mea. De Paşti o să merg. E departe Târgu Mureş totuşi, faci mult până acolo şi e super obositor. Câteodată simt că viaţa mea aparţine altora.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar asta ţi-ai dorit, nu? Uiţi câteodată că asta ţi-ai dorit, îţi vine să renunţi câteodată?

Adda: Aseară mi-a venit să renunţ. Mă întrebam de ce îmi trebuie mie muzică, am început să plâng. Dar astea sunt nişte încercări.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ce ţi se pare cel mai greu? Pentru mulţi care o privesc din afară, lumea artiştilor este o lume minunată şi de dorit, tocmai pentru că artiştii nu prea vorbesc despre dificultăţile şi provocările meseriei.

Adda: Mi se pare greu că nu apuci să mănânci, mănânci sandvişuri sau covrigi în maşină, de la întâlniri la întâlniri, că nu dormi cât trebuie, că îţi sună telefonul întruna, pentru o grămadă de lucruri. Trebuie să fiu şi creativă în condiţiile astea. Trebuie să-mi golesc mintea şi să scriu şi o piesă.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum intri în starea de creaţie, cum treci de la momentul în care ţi-e greu ca om, la rolul de artist?

Adda: Momentele grele din viață ajută zona de creație. De exemplu, la un concert s-a întâmplat. Am plâns în camera de hotel, am plâns în hohote că mi-a mers totul prost de dimineaţă până înainte de concert şi când am urcat pe scenă, m-au primit oamenii ăia atât de frumos, că m-au făcut să plâng pe scenă. Am zis că dacă aşa a început ziua, sper să fie ok concertul. Când am urcat pe scenă, m-a lovit aşa o energie, cu dragoste, cu apreciere, am şi filmat şi am pus pe Youtube, cântau toţi „Nu plânge, Ana!”. Și am început și eu să plâng pe scenă de fericire. Atunci îţi dai seama că merită tot, tot!

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Te-ai îndoit vreodată, de exemplu, de frumuseţea ta sau ai suferit zicând, n-am cum să reuşesc, că nu sunt frumoasă ca nu ştiu ce altă artistă…?

Adda: Eu oricum nu mă consider o mare frumuseţe în viaţă. Dar da, mi s-a şi spus, când eram mai mică: cum să cânţi, că nici nu arăţi bine, nici nu eşti slabă, îţi trebuie mulţi bani! mi s-au spus lucrurile astea.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Şi cum ai trecut peste ele de nu te-ai demoralizat?

Adda: A fost visul mult prea mare ca să mă oprească nişte chestii de genul ăsta.

 Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai ajuns acum să ai curajul şi să zici, ăsta e drumul meu, sunt frumoasă, nu contează lucrurile astea…?

Adda: Sunt zile în care mă văd frumoasă, sunt zile în care nu mă văd frumoasă, ca toate femeile. Sunt momente în care mă uit în oglindă şi zic „mă, ce-mi place de mine!” şi sunt şi momente în care nu vreau să mă mai uit în oglindă. E normal.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai nişte tatuaje, cum le-ai făcut?

Adda: Unul, pe mână, e cu zodia mea, peşti. Pe umăr am o aripă cu un text în arabă şi pe spate, am o carte nescrisă din care ies note muzicale şi un fluture, mi l-am făcut când am venit în Bucureşti. Eu sunt fluturele care scrie o poveste în muzică.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Deci le-ai făcut pe rând în nişte momente speciale, înseamnă ceva?

Adda: Da, unul înseamnă plecarea mea spre visul meu şi celălalt e ceva mai profund aşa, despre care prefer să nu mai vorbesc. Oricum, nu cred că ar înţelege multă lume.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Crezi în îngeri?

Adda: Da, cred în Dumnezeu și cred în îngeri.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Am citit într-un alt interviu cu tine că obişnuiai să spui o rugăciune înainte de a urca pe scenă. Mai ţii cont de asta?

Adda: Da.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Şi în rest, ţii post, mergi la biserică?

Adda: Nu, asta cu postul, nu. Am un loc pe care l-am descoperit de curând, la mănăstirea Ghighiu. Nu ştiu ce-i acolo, dar când intri acolo, simţi ceva special. Nu ştiu ce e acolo, dar ceva e. Dacă merg acolo, mă liniştesc. Am fost de mai multe ori şi, de fiecare dată, când merg spre mănăstire, mă gândesc ce să zic, ca şi cum aş face o listă. Când ajung acolo, zic doar mulţumesc, pentru că mă simt ca şi cum m-ar lua cineva în braţe şi mi-ar spune: e bine deja, ai răbdare. Parcă primesc o confirmare că lucrurile merg spre bine.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai fost vreodată copleşită?

Adda: Da, am fost copleșită de succes, s-a întâmplat la „Îţi arăt că pot”, pentru că nu multă lume a avut încredere în piesa aia, trebuie să recunosc. Mi s-a zis că nu e o piesă suficient de bună, că cine sunt eu să zic că pot. Am făcut două clipuri la ea. Primul, n-au mai vrut unii să mi-l dea, a fost o harababură. Şi am mai făcut un clip. Al doilea clip l-am făcut cu Ironic şi i-am zis „mă, Aline, n-am niciun ban, mă ajuţi cu clipul?” (râde). Am făcut pe prieteneală. Rămăsesem fără bani că am făcut primul clip cu altcineva şi n-au mai vrut ăia să-mi dea clipul. Neavând contract, e normal să o păţeşti. Important e că, până la urmă, am arătat că pot, probabil de asta a fost aşa de greu să scot piesa. Când a bubuit, nu mi-a venit să cred! A bubuit şi în vizualizări, era pe radio a doua zi, sunau telefoanele. Mi-au dat lacrimile şi am zis „am reuşiiit!”.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Urmează și un concert mare la Palatul Copiilor din București, pe 10 mai …

Adda: E primul meu concert mai mare din Bucureşti, cu vânzare de bilete, un concert doar Adda. O să fie cu band, cu un concept nou. Vreau să fac nişte proiecţii, nişte lucruri speciale, cu regie, cu dans, cu nebunie. Încă suntem în lucru cu ideile, dar am făcut deja playlist-ul.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Vei cânta şi piese de pe materialul la care lucrezi?

Adda: Nu, va fi un singur single nou. Va fi lansare noul single Adda, în premieră, clip cu tot cu proiecţii. Eu, înainte să ajung pe radiouri, aveam foarte multe piese pe Youtube care se bucură de foarte multe vizualizări, Doamne, îţi multumesc! Am piese cu şapte milioane de vizualizări, trei sau cinci milioane. Piesele sunt cunoscute şi pot să le cânt chiar dacă nu au fost pe radio. În concerte eu nu cânt cover-uri, doar piese de-ale mele. Și le ştiu oamenii.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Toate sunt piesele tale, compoziţiile tale?

Adda: „Petre”, de exemplu, a fost în colaborare cu Marius Moga şi Gabriel Huiban. „Bani din cer”, cu Zhao, Yogi şi oameni de la studio. Sunt piese pe care le fac singură, ca text şi linie, şi sunt piese pe care le compun împreună cu Liviu sau cu alţi compozitori de la studio. Dar, oricum, noi ne facem muzica.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Contează pentru tine, ca femeie şi ca artist, să ai bani? E important, îţi fixezi un ţel şi din asta?

Adda: Normal, pentru că în primul rând trebuie să trăieşti. Este o meserie până la urmă. Îţi place, o faci cu inimă, dar e o meserie şi trebuie să mănânci. Nu vreau averi, îmi doresc să am o casă, o familie, să am o maşină, să-mi fac şi eu un studio la un moment dat, să merg într-o vacanţă. Nu am fost în viaţa mea într-o vacanţă, dar sper să ajung cât de curând.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: La ce fel de vacanţă visezi? Ce înseamnă pentru tine relaxarea?

Adda: Undeva departe, unde să fie apă, la mare. În Tahiti m-aş duce, să înot, să stau la plajă, să dorm.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai fost vreodată condiţionată de bani în procesul tău de creaţie?

Adda: Nu o facem pentru bani, dar vrem să ne întreţinem, pentru că noi asta facem tot timpul şi nu vrei să mori de foame ca artist.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Şi vrei să ajungă şi la public până la urmă, deci nu poate fi un mesaj ermetic. Cumva trebuie să aibă şi o nuanţă comercială, nu?

Adda: De multe ori, oamenii spun că muzica comercială e cea dance. Nu, muzica comercială înseamnă muzica aceea care ajunge la oameni, care se vinde. Da, mă gândesc şi la partea asta.

Mi se părea cam neserios personajul din „Ană, zorile se varsă” care-i zice Anei, „Ană, lasă-mă şi nu mă lasă”, adică te vreau şi pe tine, dar şi pe nevastă-mea. Cum adică?! M-am răzvrătit puţin şi a ieşit piesa asta.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Ai arătat că se poate să te faci cunoscut în muzică şi altfel decât prin reţete de succes prestabilite. Dar când compui pentru alții, în ce măsură mai ţii cont de propriile tale reguli de creaţie? Nu te limitează asta?

Adda: În primul rând, îmi spun despre ce va fi piesa. Fac nişte linii care să li se potrivească la timbru, voce, la interpretare şi scriem piesa. Ori e artistul prezent şi îmi mai dă sugestii, ori scriu eu piesa. Dar te uiţi la ce a mai scos artistul ăla, la ce gen de public are, la cum arată, la ce vrea să transmită, cum vorbeşte.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Există vreo reţetă de hit până la urmă pe care o ştii şi tu şi o urmăreşti?

Adda: Dacă ţi se face pielea de găină şi ai o lacrimă în colţul ochiului, atunci piesa e ce trebuie.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Urmează o piesă care va fi la fel de puternică precum cele despre care am vorbit până acum? Pregăteşti ceva care îţi face ţie pielea de găină şi te face să lăcrimezi?

Adda: În toamnă va urma o piesă care da, mă face să lăcrimez. Acum, pe 10 mai, la eveniment, voi lansa o piesă în colaborare cu Shift, este următorul meu single. Este o altă parte din Adda pe care o să o cunoaşteţi. E Adda-femeia în piesa asta. Până acum a fost Adda, copilul care a venit în Bucureşti să-şi urmeze visele şi care a reuşit. Apoi, Adda care cântă despre viaţă, despre ce a păţit Ana. Şi acum vine Adda-femeia, care arată că a crescut.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Cum e Adda femeia? Crezi într-o mare dragoste, unică într-o viaţă de om?

Adda: Nu e o singură mare dragoste. Cred că poţi să te îndrăgosteşti de mai multe ori. Contează cum întreţii relaţia aia, respectul şi ce se întâmplă de fapt între parteneri. Poate să ţină o viaţă, depinde doar de mine şi de respectiva persoană sau poate să se termine şi să găsesc o altă persoană de care să mă îndrăgostesc şi să se termine că, iarăşi, am greşit.

Marea Dragoste/ revistatango.ro: Dar tu cum te proiectezi? Care ţi se pare calea cea mai uşoară sau cea mai frumoasă?

Adda: Dacă simţi din tot sufletul că vrei să fii toată viaţa cu o persoană şi persoana respectivă simte la fel, trebuie să mergi pe drumul ăla şi, mai ales, dacă aveţi şi idealuri comune şi munciţi pentru acelaşi lucru, trageţi la aceeaşi căruţă, nu văd ce să nu meargă. În orice situație, trebuie să faci ce îţi spune inima.