Alice Barb si George Ivascu: doua casatorii, o singura iubire

„Jumatatii tale trebuie sa-i oferi preaplinul”

S-au cunoscut prin intermediul unor prieteni si, din prima seara, au ramas impreuna. „Melodia Cantand in ploaie ne-a legat pentru totdeauna destinele“, isi amintesc ei. Era o seara cu ploaie si dragostea i-a facut sa cante si sa se bucure de minunea intalnirii lor, chiar si sub rafalele care cadeau neincetat. Au ajuns acasa uzi, dar incepand de atunci s-au tot descoperit unul pe altul… Si au trecut de atunci doua decenii…

Daca il intrebi pe George ce l-a frapat la Alice, iti va raspunde fara sa stea pe ganduri: ochii. Insa, dupa aceea iti spune fara sa clipeasca, cum l-a fermecat si suprema eleganta a partenerei sale de viata, atat ca stil vestimentar, cat si ca atitudine. Actorul a marturisit emotionat ca jumatatii tale trebuie sa-i oferi preaplinul, iar acest lucru il face in fiecare clipa.

Isi fac surprize, dar cea care il rasfata cel mai mult este Alice, care ii este iubita, sora, mama, prietena, sprijin. Il asteapta in fiecare seara acasa gatindu-i mancarea preferata, care, fara sa fie un fel sofisticat, necesita atentie. Si dragoste. Friptura de porc la cuptor, cu cartofi si cu drag. Ii cumpara imbracaminte pe care o asaza pe fotolii, scaune, pat, in toata casa, astfel incat atunci cand el ajunge acasa sa se bucure de acele daruri.

Sunt nascuti la o diferenta de o zi, ea pe 14 februarie, iar el pe 15 februarie, asa ca isi serbeaza ziua in acelasi timp. In caminul conjugal ii mai asteapta si cele trei pisici, Zita, zisa si Babete, Casanova sau Kiki si Puiut, zis si Zorro, dar si Piti. Sunt rasfatatele familiei si tratate ca niste regine.

„Ma bucur sa ii fac lui daruri, dar mi-am facut si mie de curand o bucurie mare“… Alice si-a cumparat o pianina alba din Berlin, unde a montat spectacolul „Bucharest Tango”. Primul care a beneficiat de un concert al regizoarei a fost sotul sau, care a ascultat live Chopin.

„Divortul de Alice m-a facut sa-mi invat lectia“

El este unul dintre cei mai iubiti actori din tara noastra. De doi ani conduce destinele Teatrului Metropolis, pe care-l considera cel mai interesant proiect al sau. Este profesor la UNATC si, in ultima vreme a descoperit ca, dincolo de teatru, familia este foarte importanta.

A invatat cat de grea este singuratatea in clipa in care l-a parasit, pentru o scurta perioada, Alice. A si marturisit ca a invatat lectia si ca numai un idiot nu putea pricepe nimic dintr-o asemenea intamplare.

Cum s-a ajuns la o decizie atat de grava? Alice stie raspunsul la intrebare, pentru ca ea este cea care a plecat. George era foarte ocupat cu teatrul, iar Alice se simtea singura, dorindu-si cu ardoare o familie si un sot care sa ii fie aproape nu doar din cand in cand. A luat aceasta decizie cu greu, dar era pregatita sa mearga mai departe singura… Insa George s-a trezit, i-a cerut iertare… A inteles din prima zi ca nu poate trai fara ea, ca Alice este ca aerul pentru el. Avea dese atacuri de panica, crize de dor… Si pentru ca ea il iubea, a convins-o si a adus-o inapoi. „Intr-adevar, George este altul acum“, spune Alice, care traverseaza o perioada fericita si pe plan profesional, si pe plan personal. Este recunoscuta drept un regizor important, iar ultima sa premiera, „Hotelul dintre lumi“, ce se joaca la Teatrul Mic, este un spectacol tulburator de frumos.

„Amandoi ne dorim un copil“

Ii leaga foarte mult dragostea pentru teatru. Au jucat impreuna pentru prima data in spectacolul „Cosma“, o coproductie romano-franceza a Teatrului Odeon si o companie pariziana, aceasta a fost prima lor intalnire pe scena. A mai urmat „Casatorie in stil olandez“, „Legenda ultimului imparat“, „Anna Karenina“, in care Alice era regizor, iar George actor. Continua sa aiba proiecte impreuna, iar in momentul de fata ea monteaza la Metropolis „Floarea de cactus“, insa aici George nu apare in distributie. Alice asculta in special muzica clasica, George prefera si alte genuri muzicale, iar solistul lor preferat ramane, de departe, Jacques Brel, care le aminteste permanent de intalnirea dintre ei.

In casuta lor din centrul Bucurestiului au loc toate amintirile si intamplarile din viata lor. Prin locurile pe unde a fost, Alice si-a cumparat tot felul de decoratiuni interioare, ce reprezinta marturia culturilor pe care le-a cunoscut.

Au multe clipe frumoase petrecute alaturi si se vad imbatranind unul langa altul. Au si o casa la Buftea, a parintilor lui Alice, unde merg in weekend, iar actorul  joaca acolo un rol inedit de „specialist grataragiu“. Deseori se intalnesc acolo si cu fratele regizoarei,  Robert Naghy, unul dintre cei mai cunoscuti tenori din lume, si familia lui.

Sigur ca le-au ramas si dorinte neimplinite pana acum. O dorinta puternica a lui Alice este de a deveni mama. A trecut printr-un moment traumatizant cu ani in urma, cand a pierdut un copil, dar continua sa spere ca aceasta minune se va intampla. La randul lui, George tanjeste sa aiba un copil, fie ca e baiat sau fetita, cu jumatatea sa, cum o numeste pe Alice. Sunt optimisti si sunt convinsi ca, la un moment dat, acest lucru se va intampla, asa cum li s-a intamplat, pana la urma, tot ce si-au dorit cu adevarat. Pana atunci, nepotul lor, Alexandru, fiul lui Robert Naghi, este un prilej de mandrie pentru ei. De curand, a intrat primul la teatru si ei sunt fericiti sa il declare cel mai talentat artist din familie.
Articol preluat din Revista Tango nr. 51 din noiembrie 2009 – CLICK AICI pentru a vizualiza sumarul revistei!