Supremul lux scolar de acum 30, 40 de ani era sa poti avea in ghiozdanul de plastic cateva rechizite chinezesti care sa te legitimeze drept un mare norocos in fata colegilor tai. Copiii ai caror parinti fie aveau cate o pila la o papetarie, fie atat de multa rabdare, incat se asezau la cozile interminabile si reuseau sa cumpere pentru copii cateva ustensile scolare frumoase, importate de la prietenii din poporul chinez, asezau pe banca, in prima zi de scoala, un penar chinezesc, dintr-un plastic moale si imprimat cu flori sau fluturi, o guma parfumata, ondulata, numai buna de mirosit in clipele grele si chiar luxul absolut, un stilou chinezesc cu penita de aur.
Unii dintre cei care reuseau sa cumpere nu unul, ci mai multe asemenea stilouri, scoteau penitele si le topeau, transformandu-le in verighete sau inele – pentru ca nici aur nu se gasea in anii aceia. Stiu o poveste adevarata de dragoste in care doi scriitori minunati, Domnita si Alex. Stefanescu, si-au asezat unul altuia pe deget verighete din penite topite, ca intr-un gest simbolic in care si-au unit si pasiunea pentru literatura, nu dor inimile…
Dar revenind la povestea noastra, pe atunci nu se gaseau nici macar creioane, caiete si acuarele, de fapt, era o problema sa cumperi orice… Pentru fiecare obiect trebuia sa te zbati, sa te agiti, sa dai cateva telefoane – pe fix, fiindca nu existau mobile, iar telefoanele aveau fir carliontat si un disc in care bagai degetul si invarteai cifrele, intr-un sistem fermecator si care dadea o gramada de erori. De aceea, cand iti raspunde cineva la capatul celalalt al firului, intrebai, mai intai:…
CITESTE MAI DEPARTE pe SigurantaFinanciara.ro
