fbpx

Alice Năstase Buciuta: Toate drumurile mele sunt drumuri de dragoste

de

Alice Nastase Buciuta, vesnicia mea pereche, este femeia care mi-a vegheat cel mai frumos sfert de veac. Eu fiind timida si nebuna, asa cum eram in seara cand ne-am imprietenit pentru totdeauna, am cutezat recent sa-i pun niste intrebari la care sa-mi raspunda public, nu doar din priviri, sms-uri ori biletele, asa cum facem de cand ne stim.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Vazusem niste fotografii minunate, realizate de Paul Buciuta – cel care mi-a confiscat cea mai posesiva dragoste, dar mi-a daruit si cea mai mare incredere in iubirea perfecta, asa ca nu-i port pica, ii iubesc adoratia pentru femeia pe care am pierdut-o (cea mai frumoasa pierdere a vietii mele). Si atunci, de teama ca Alice va aseza degraba pozele pe blog si nu voi mai avea ragazul s-o prind de mana si s-o intreb, am rugat-o sa-mi daruiasca mai intai mie acest colt de secret, de inima, de tara.

Marea Dragoste / Tango: Au inceput vacantele. Cum le planificai inainte sa ai copiii? Ce s-a schimbat?

Alice Nastase Buciuta: Vorbesc mereu despre cum s-a impartit viata mea in doua ere complet diferite, dincolo si dincoace de aparitia celui dintai copil al meu, a Ilonei. Si am dreptate. Am tot povestit cum am primit in timp ce ma aflam pe masa de nastere propunerea sa scoatem o revista si cum asta a rasturnat iremediabil viata noastra profesionala – a mea si a ta, pentru ca propunerea era pentru amandoua, stii, doar ca mi-a fost adresata mie. Practic, cu cel dintai bebelus al meu in brate, am pornit nu doar la un nou drum de dragoste si intelegere a vietii, ci si la un nou drum profesional, mult mai ofertant, mult mai captivant decat tot ce facusem pana atunci. Si recunosc ca am trecut si in alta categorie financiara decat inainte, am trecut de la statutul de simplu redactor, prost platit si mult muncit, al unui cotidian care decadea atunci, la cel de redactor-sef al unei reviste glossy care avea sa fie o lovitura pe piata, un redactor-sef platit de trei ori mai bine si cu nu stiu cate avantaje pe care nici nu le visasem inainte. Dar, iarta-ma, am divagat un pic de la subiect. Ce voiam sa spun este ca vacantele mele de dinainte de a avea copiii au fost vacante de om sarac, vacante cu bani dramuiti cu grija, vacante in care nu am trecut niciodata dincolo de granita, pentru ca nu ne permiteam. Uite, acum imi dau seama ca eu si fostul meu sot nu am calatorit niciodata impreuna cu avionul, desi am fost casatoriti 11 ani. Dar au fost anii grei, anii saraci, anii cu lipsuri, anii fara casa, anii in care conduceam pe rand o masina romaneasca luata la mana a doua. Deci, sa revin la intrebarea ta. Vacantele frumoase au fost, in mod absolut intamplator, cele de dupa aparitia copiilor mei, pentru ca au fost primele vacante in strainatate, primele vacante la hotel cu piscina, primele vacante in care nu mi-a mai fost teama sa comand  un fresh de portocale, de groaza sa nu fie prea scump. Dar si vacantele noastre de tinerete erau frumoase – mai stii cand am plecat cu cortul prin tara si gateam amandoua seara langa cort? Uneori mi-e tare dor si de serile acelea, cand iubitii nostri se culcau inaintea noastra, iar noi ramaneam langa foc, beam bere si faceam planuri sa mutam muntii. Si sa vizitam toate marile… Acum nici bere nu mai bem, nici eu, nici tu…

 

Marea Dragoste / Tango: Cand crezi ca va fi urmatoarea vacanta in doi, doar tu si Paul? Sau, altfel spus… va mai fi?

Alice Nastase Buciuta: Nu am curajul sa planific nicio vacanta fara copii. Cel putin fara Iza nu cred ca vom pleca vreundeva prea curand, pentru ca nu avem cu cine sa o lasam, si adevarul este ca nici nu vrem sa avem, nici nu ne place s-o lasam undeva, fiindca stam ca pe jaratec. Copiii mei mai mari petrec mult timp si cu celalalt parinte al lor, si stiu ca sunt fericiti si in siguranta cand sunt cu tatal lor, dar pe Iza nu o lasam cu altcineva, nu am dormit inca nicio noapte fara ea. Oricum, recunosc ca nu-mi sunt dragi plecarile fara copii, nu ma bucur pe deplin de nimic frumos, de nimic bun fara ei, fiindca ma gandesc ca le-ar fi priit, le-ar fi placut si lor. Asa cum nici fara Paul nu ma mai pot bucura de nimic, nu beau niciodata nici macar o cafea fara el. Daca sunt chiar nevoita sa merg singura la o intalnire, beau putina apa, si gata. Nu mananc si nu beau nimic bun daca nu suntem amandoi. Sau daca e musai sa gust ceva, iau si la pachet putin – sunt demodata si caraghioasa ca o bunica…

Marea Dragoste / Tango: Esti femeia-de-la-mare sau femeia-de-la-munte? Esti solara sau adori umbrele verzi, racoroase? Dar Paul?

Alice Nastase Buciuta: Acum zece ani, ti-as fi raspuns ferm ca sunt femeia marii. Ca nu mi-e dor de munte niciodata, dar ca nu pot trai fara mare.  Acum mi-am pastrat intreaga, nebuneasca, toata iubirea mea pentru tarmuri, pentru ape nesfarsite, dar am invatat sa iubesc si muntii, si dealurile, si vaile umbroase. Am fost de curand pe Valea Izei, pentru prima data in viata, si am descoperit acolo ceva uimitor: capitele sunt vii, au forme care le arata sufletul, unele sunt batrane si intelepte, altele tinere si obraznice, exista si pui de capite, si capite ostenite, si altele trufase si mandre. Am facut si noi fotografii catarati pe niste rotocoale de fan, pe un camp de langa sosea. Se opreau masinile si se uitau oamenii la noi, li se parea ceva incredibil de ciudat, sa vada o femeie blonda, cu trei copii, urcati pe capite. Si un barbat frumos, cu un obiectiv enorm, ne fotografia de pe partea cealalta a drumului…  Un barbat frumos care, dintotdeauna, iubeste deopotriva si muntele si marea. Paul s-a nascut la munte, intr-un sat ale carui povesti merita scrise si pastrate precum povestile Macondo-ului lui Marquez. S-a nascut in familia Buciuta din Poienile de sub Munte, in Maramures, deci a crescut iubind muntele. Dar lui marea ii starneste aceleasi emotii, spune ca si marea are aceeasi grandoare a muntilor, ca se simte la fel de liber si de fericit in preajma oricarei nemarginiri.


“Capitele sunt vii, au forme care le arata sufletul, unele sunt batrane si intelepte, altele tinere si obraznice, exista si pui de capite, si capite ostenite, si altele trufase si mandre. Am facut si noi fotografii catarati pe niste rotocoale de fan, pe un camp de langa sosea. Se opreau masinile si se uitau oamenii la noi, li se parea ceva incredibil de ciudat, sa vada o femeie blonda, cu trei copii, urcati pe capite. Si un barbat frumos, cu un obiectiv enorm, ne fotografia de pe partea cealalta a drumului…” 

Marea Dragoste / Tango: Cum te joci? Adultii se joaca visand, dar cred ca tu stii mai multe jocuri.

Alice Nastase Buciuta: Da, ai dreptate, scumpa mea, eu ma joc mult visand. Dar nu ca adulta visez, eu cred ca sunt inca tanara si inocenta pentru ca pot inca sa visez mult si frumos, colorat si indraznet. In toate visele mele ma joc de-a fericirea nesfarsita si recunosc si ca uneori visez urat si atunci ma joc fara sa vreau de-a teama, de-a despartirea, de-a suferinta, de-a vinovatia. Dar impreuna cu copiii mei ma joc tot felul de jocuri frumoase, stim toate jocurile Mirelei Retegan din “Mami, tati, joaca-te cu mine!”- o carte de care nu ne despartim aproape niciodata- , si toate jocurile noastre inventate, ne jucam de-a broasca testoasa in piscina (adultii inoata cu cate o broasca testoasa in spate si fac tumbe impreuna cu broasca- evident, broastele sunt copiii), si ne jucam de-a cine o face pe Iza sa rada si de-a cine o face pe mama nervoasa sa rada… Si de-a cine danseaza la fel de grozav ca Ilona si de-a Victor inventand metafore… Si jucam si jocuri simple, rummy, si sah, si table, si macao…

Marea Dragoste / Tango: Care e playlist-ul vostru de vacanta? Stiu ca va place sa cantati impreuna. Ce cantati?

Alice Nastase Buciuta: Suntem cu totii mari fani Miley Cyrus si ii ascultam, cantand, toate hiturile. Stim si piesele Cleopatrei Stratan si le cantam cu foc, iar mai nou cantam de se zgaltaie geamurile masinii toate hiturile Loredanei. Inclusiv Iza stie sa cante Lele-lele si Hop-hop-hop. Am fost la mai multe concerte ale ei, lucrand pentru coperta de august a revistei Tango, si am cumparat si toate CD-urile ei. E grozava. Oricum, avem un repertoriu vesel si ritmat.

Marea Dragoste / Tango: Iti plac orasele? Sau mai degraba salbaticia tandra?

Alice Nastase Buciuta: Imi plac mai mult orasele, nu mai aleg niciodata destinatii in pustiu, unde sa stam la all-inclusive si sa nu plecam nicio zi din hotel. De fapt, vreau si confort si civilizatie,  si piscina si un drum departe de lume. Acum, in Rhodos, am stat intr-un hotel frumos aflat chiar la intrarea in oras, am vizitat si orasul vechi, medieval- cel mai vechi din Europa!- si orasul nou cu toate magazinele lui minunate, si, in ziua in care ne-am inchiriat o masina, am vazut tarmurile pustii, marea nebuna si insingurata, si apusul, apusul…
Marea Dragoste / Tango: Care e tara care seamana cel mai mult cu paradisul? Are vreo legatura cu dragostea, sau doar cu aromele, cu nuantele, cu muzica?

Alice Nastase Buciuta: Toate drumurile mele sunt drumuri de dragoste, asa cum de altfel am marturisit amandoua in Andiamo… Tarile s-au facut si se fac frumoase sau urate in functie de cum le simte inima mea, inima mea fericita sau trista. Cea mai frumoasa tara pe harta inimii mele este acum Italia, pentru ca acolo m-am indragostit de Paul, si Paul de mine. Dar Grecia e cea mai frumoasa tara a muzicii si a libertatii. Iar Franta cea mai frumoasa tara a culorilor… Israelul e tara credintei mele fara margini, a zborului si a regasirii mele. Toate dorintele mele pe care le-am gandit acolo, cu inima curata si cu ochii in lacrimi, s-au implinit. Rugaciunile mele fierbinti rostite langa Sfantul Mormant au fost ascultate. Si Romania e superba, in calatoriile noastre prin tara ma trezesc inlacrimata de atata iubire pentru o tara care nu ne raspunde la dragoste asa cum ne-am dori. Iubirea mea pentru Romania e o iubire neimplinita si, probabil, de aceea, oriunde as merge pe lume, va ramane iubirea cea vesnica.

 

Marea Dragoste / Tango: Care sunt placerile tale domestice, de vacanta? Gastronomia fina, bauturile interesante, sporturile exotice, dragostea descatusata?

Alice Nastase Buciuta: Imi place sa mananc mancaruri ale locului, sa incerc gastronomia locala, imi plac restaurantele bune si retetele fine, dar recunosc ca nu mananc niciodata dupa pofta inimii, stii, sunt vesnic oropsita de cure de slabire, de diete care au inceput demult si nu se vor termina niciodata – fiindca nici nu ajung la liman niciodata. In ultimii ani nu mai beau decat vinuri, vinuri seci, vinuri bune – da, pe acestea le degust pretutindeni. Sa nu uitam ca sunt fiica de viticultor, ca tata face si acum cele mai grozave vinuri si ca acasa, “la mosie”, la Pleasa, avem via noastra. Si avem o sonda in curte, o sonda din aceea veche, enorma, pana la cer. Glumeam pe vremuri zicand ca e sonda Ionescu Unu, cum se numeau sondele in serialul Dallas: Ewing One, Ewing Two… Nu practic niciun sport cu consecventa – dar inot cu mare placere si visez sa fac candva scufundari, cand se va putea, cand copiii vor fi mai mari. In ceea priveste dragostea descatusata, intrucat calatorim cu copiii, o mai incatusam, ce sa facem (rade). Desi noi ne iubim foarte mult, si foarte pasional, nu suntem deloc blazati, chiar daca ne apropiem de limita amenintatoare a celor trei ani, a primilor trei ani de dragoste.

 

Marea Dragoste / Tango: Nu te intreb care a fost cea mai frumoasa vacanta. Te intreb care te-a dezamagit cel mai profund, in viata ta.

Alice Nastase Buciuta: Tarile n-au niciodata nicio vina. Grecia, pe care, de altfel, o ador, am descoperit-o impreuna cu tine si o iubesc si acum peste masura, a fost la un moment dat o destinatie care m-a dezamagit profund. De fapt nu ea, ci, asa cum am povestit si in Andiamo…
Nici Copenhaga nu e destinatia mea predilecta, fiindca am fost acolo urmarind o himera superba si am descoperit o minciuna oribila. Nu-mi amintesc nimic din Copenhaga decat gustul amar.
Marea Dragoste / Tango: Unde ai fost si nu vrei sa mai mergi niciodata?

Alice Nastase Buciuta: Am fost la Munchen si nu vreau sa mai merg. Dar asta e o poveste pe care nu sunt inca pregatita sa o spun. Poate in viitoarea noastra carte de dragoste si calatorie. In volumul doi de la Andiamo.

Marea Dragoste / Tango: Unde n-ai fost si vrei neaparat sa mergi?

Alice Nastase Buciuta: Visez sa merg in Portugalia, fiindca nu am fost nici eu, nici Paul, pana acum, si vreau s-o descoperim impreuna. Vreau sa ascult acasa la el fado-ul de care ne indragostiseram toate in facultate, fado-ul pe care il ador si acum. Si vreau sa merg in Polonia, sa stam la Intercontinentalul din Varsovia, fiindca am vazut in fotografii ca au o piscina splendida, la etajul 28, de unde, inotand, vezi tot orasul. Si vreau sa ii arat Ilonei cat de mult seamana fetitele polone cu ea, pentru ca am fost fascinata, acum 7 ani, cand am fost cu tine in Varsovia, in drum spre Eurovision – iar pe Ilona mea mica o lasasem acasa – , cum seamana toate cu ea, asa, frumoase, blonde, albe, cu ochi albastri…

Marea Dragoste / Tango: Preferi sa cutreieri lumea cu masina, la (sau langa) volan? Sau cu avionul?

Alice Nastase Buciuta: Mie imi place enorm sa calatorim cu masina. Imi place sa conduc eu, iar Paul sa stea in dreapta mea si sa faca poze. Insa nu e mereu asa, fiindca si lui ii place sa conduca, si atunci conducem pe rand, cred ca mai mult el, fiindca eu il iubesc mai mult (rade).  Dar copiii prefera avionul, nu mai au rabdare in masina si atunci, cand ne permitem, alegem avionul. Din pacate, pentru o familie cu trei copii o calatorie cu avionul e foarte scumpa. Noi am gasit si cateva destinatii splendide, absolut splendide, in tara, unde ajungem imediat cu masina, deci ne facem cateodata vacantele si aici, aproape, in conditii la fel de bune ca in strainatate. Una dintre destinatii este pensiunea de 5 stele, Nasul si prietenii, de la Cristian, langa Brasov, iar cealalta este Bali Spa, la Cornu, tot o pensiune de 5 stele. Sunt locuri splendide, micute, intime, elegante, iar conditiile de cazare si de ospitalitate sunt desavarsite.

Marea Dragoste / Tango: Descrie-mi fotografia ta preferata, o fotografie de-a ta…

Alice Nastase Buciuta: Cea mai frumoasa fotografie a mea? E o intrebare grea, fiindca, avand sot fotograf, am mereu fotografii minunate, sunt rasfatata! Dar daca e sa aleg una, mi se pare incredibil de frumoasa fotografia mea din pictorialul pe care tocmai l-am facut acum in vacanta, pentru site-ul nostru, Marea Dragoste, poza in care ies din biserica de la Pelisor. E o fotografie care are si lumina, si culorile credintei si ale emotiei mele, dar si ale iubirii pe care o port mereu in suflet pentru cel care ma fotografiaza. In privirea mea care il cauta pretutindeni se vede dragostea mea, nu-i asa?

pictorial Marea Dragoste

pictorial Marea Dragoste

 

 

 

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Interviuri

Comentarii

  • Alice,te-am ascultat la "Psihologul BARTOS",femeile inseala pentru ca ——!!

    Mihai august 30, 2011 1:42 pm Răspunde
  • superb!superba familie!superbe fotografii! superb si emotionant totodata totul. Ai povesti frumoase Alice, expuse intr-o desavarsita arta a emotiilor, a pulsatiilor si a trairilor celor mai vii, mai palpitante. Ma bucur enorm descoperind ca fericirea poate sta cu adevarat in lucruri simple. Sa ramaneti toti la fel de frumosi si de curati sufleteste.

    delia august 22, 2011 3:33 pm Răspunde
  • nici eu n-am petrecut nici o vacanta faca copiii mei…este minunat sa-i ai aproape tot timpul…acum suntem din acelasi miez…gandim si ne simtim unii pe altii….
    copiii sunt o binecuvantare a sufletului dar petrecerea timpului cu ei este o permanenta reinnoire a perceptiilor….

    ema august 18, 2011 3:41 pm Răspunde
  • Alice, acesta e inca un interviu superb, de nemasurat in cuvinte si acum ca si prima data cand am citit Tangoul in luna iulie cu numarul aniversar simt ca ma apropii de sufletul, de iubirea ta mare, de fericirea familiei tale si da imi ofera incredere in iubire, in implinire. Sunteti superbi!

    Voicu Andreea august 15, 2011 10:35 pm Răspunde
  • Sunt foarte fericita sa vad, sa citesc, tot ce stiam si simteam si vedeam cu ochiul liber, sunt fericita sa vad cum arata fericirea…

    anda august 15, 2011 10:33 pm Răspunde
  • Am citit si am trait aceiasi bucurie si emotie pe care o regasesc in toate scrierile voastre. Intrebarile au atins corzi sensibile ale sufletului celei care, cu sufletul la vedere, isi traieste intreaga viata.

    Luminita Mezin august 15, 2011 7:34 pm Răspunde

Dă-i un răspuns lui ema Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.