„Am doua mari satisfactii, sotia mea, si ea e Balanta, e nascuta la sapte zile dupa mine, si Radio 3net, pe care il consider cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata mea”, declara Florian Pittis in octombrie 2005, cu aproape doi ani inainte sa dispara, dureros, nedrept si neasteptat, dintre noi.
La un an si ceva dupa plecarea lui, am stat de vorba cu aceea care a fost bucuria dintai a vietii lui Pittis, cu sotia sa, Anda. Ne-am intalnit la Blues Café, acolo unde Motu isi invita prietenii, si am vorbit despre viata, si despre moarte, si despre suferinta, si despre dragoste.
Anda Pittis: Cand l-am cunoscut pe Florian, cand l-am intalnit prima data in viata, nu m-a impresionat deloc. Eram foarte indragostita de Vladimir Nicu, de primul meu sot, si chiar nu m-a impresionat. Dupa aceea mergeam frecvent in casa la el, pentru ca aveam acelasi grup de prieteni, dar eu eram sotia lui Vladimir. Si cand Vladimir a plecat si el, Florian a inceput sa ma sune. Eu nu aveam nici telefon acasa, ma suna la gradinita, iar eu ma simteam stanjenita. Pentru ca avea o voce recognoscibila, nu? Cum spunea el, nu buna, nu rea, dar recognoscibila, stiai cine e la telefon. Si, cand venea ingrijitoarea sa ma anunte, imi spunea exact cine ma cauta… El a fost cel care m-a scos in oras, m-a dus la expozitii, m-a invitat la teatru, la concerte, asa a fost, asa a inceput… Dar initial, la primele noastre intalniri, nici nu imi placea sa merg la el, pentru ca era intotdeauna foarte multa lume si mi se parea ca nu se intampla nimic important, ca nimeni nu comunica cu nimeni. La un moment dat, stateam cu Vladimir pe un colt de canapea si ii spuneam ca ma plictisesc ingrozitor. Si exact cand ii spuneam asta, am simtit privirea lui Florian deasupra mea. Si m-am simtit asa de jenata…
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Deci nu ti s-a parut ca exista ceva special intre voi, de la inceput?
Anda Pittis: Mie nu mi s-a parut, desi recunosc ca aveam un fel de regim preferential, stiu, imi dadea coniac in bolul lui preferat… Iar dupa aceea el mi-a spus de mai multe ori „dar tu nu iti aduci aminte?!!“ Dar eu nu-mi aminteam, pentru ca in anii aceia nu aveam senzori pentru altceva. Florian m-a intrebat: „Nu tii minte cand ati venit prima data la mine acasa? Nu tii minte ca, atunci cand te-am vazut in usa, i-am spus lui Vladimir: «Unde ai gasit-o?! Cand o lasi, sa stii ca eu o iau!» Dar eu nu mi-am amintit.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Dar ai inteles ce il impresionase la tine? Frumusetea ta, felul tau de a te purta? Ce i-a atras atentia?
Anda Pittis: El zicea ca eram darul lui de la Dumnezeu. Il intrebam, adesea, ca orice femeie: „De ce ma iubesti?“. Si el zicea: „Nu stiu. Stiu doar ca tu esti darul meu de la Dumnezeu. Dumnezeu a zis «E a ta, ia-o!», iar eu nu am facut decat sa-l ascult pe Dumnezeu“.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Dar tu cand ai simtit prima data ca el este omul langa care alegi sa traiesti?
Anda Pittis: Cred ca atunci cand ne-am tinut de mana prima data, desi eu aveam patruzeci si ceva de ani, Florian cinzeci si… Imi aduc aminte momentul acela pentru ca ne-au surprins cei de la Pasarea Colibri, si ne-au claxonat, pe strada. Daca o sa-l intrebi pe Mircea Baniciu, isi aminteste. De fapt, mi-a spus, acum, de curand, ca el are imaginea asta a noastra, noi doi tinandu-ne de mana… Si atunci, primul impuls a fost sa ne dam drumul la maini.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Cum fac copiii…
Anda Pittis: Da. Dar nu ne-am dat drumul. E adevarat, a fost ca o iubire de adolescenti, asa a fost. Mai ales din partea lui, eu eram mai rezervata, iar statutul de iubita a lui Florian Pittis chiar ma stanjenea.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Cat a durat statutul acesta?
Anda Pittis: Destul de mult, dupa mintea mea. Vreo trei ani. In mintea lui, puteam sa raman iubita lui eterna, si cred ca am si ramas. Florian tot timpul ma prezenta „iubita mea“ si eu ma simteam ingrozitor de stanjenita. Mi se parea deplasat apelativul asta pentru o femeie care are 43 de ani. Mai tarziu, am citit o carte despre Clody Bertola, sunt redate si biletelele pe care i le trimitea Lucian Pintilie, in care ii facea niste declaratii de iubire extraordinare. Si atunci mi-am zis, Doamne, ce femeie fericita trebuie sa fi fost ca, la peste 50 de ani, sa primeasca asa niste declaratii extraordinare. Dar asa mi s-a intamplat si mie.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: E incredibil ca atunci cand suntem tineri ni se pare ca oamenii care trec de o anumita varsta nu mai pot sa iubeasca…
Anda Pittis: Da, ca nu mai pot sa traiasca iubirea, sau, in orice caz, nu asa de pur si de naiv. Or, nu e adevarat deloc. Cred ca trebuie sa fim mult mai intelegatori si mult mai bucurosi cand vedem oameni care nu mai sunt – biologic vorbind – foarte tineri si care se iubesc in continuare… Asta voiam si noi, de fapt, sa ne tarsaim papucii impreuna. Il amenintam pe Florian ca o sa-mi cumpar niste palarii caraghioase si o sa ma dau cu rosu intens pe buze, iar el va fi pletos, in continuare, si ca o sa fim caraghiosi, si toata lumea o sa zica: „Uite-o si pe babuta aia caraghioasa!“… Dar n-am mai apucat…
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Cum a venit decizia sa va casatoriti?
Anda Pittis: Momentul casatoriei s-a intamplat… intamplator. Se casatorisera Stefan Banica si Mihaela Radulescu, dupa aceea s-a casatorit si Mihai Constantin… si jucau atunci „Black and White“, piesa pe care o regiza Florian, si nu o data pe zi, ci de doua-trei ori pe zi se intalnea cu ei. Si a zis odata, „domnule, astia doi s-au casatorit, dar noi ce facem?“ Si cand Florian a plecat in Germania… Este o piesa care se cheama „Leaving on a Jet Plain“, cred, si acolo e un vers: „Plange iubita mea pentru ca imi iau zborul cu avionul, dar, cand o sa ma intorc, o sa ii aduc un inel de logodna“. Si asa mi-a fredonat el, cand a plecat cu liftul… Si asa s-a intamplat. In foarte putina vreme, cam la o saptamana, ne-am luat de mana si ne-am dus la primarie si ne-am casatorit. Nimeni n-a stiut. Era ziua Radioului, si am fost pana la ora 12 in Radio si am sarbatorit cu toata lumea, iar la 12 am plecat si ne-am dus la Primarie. Am luat niste flori de pe drum, verighetele le cumparasem deja, si gata.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Si ati purtat verighete?
Anda Pittis: Eu, da, Florian, nu.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Nici in ziua aceea?
Anda Pittis: Sincera sa fiu, nu mai tin minte. Nu mi s-a parut foarte important. Oricum, el era o persoana foarte fidela. Si intotdeauna eram impreuna, oriunde mergea, mergea cu mine. La un moment dat, mi-a explicat de ce. Mi-a zis ca vrea sa inteleaga lumea ca e dat, si sa-l lase in pace.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Iar normal ar fi fost sa-ti faca placere, nu? Nu ai fost si tu geloasa, ca orice femeie?
Anda Pittis: Ba da, pana sa fi fost casatorita eram. Nu stiu, cred ca am vocatie de nevasta. Imi plac certitudinile. Ce certitudine iti da o bucata de hartie?! Dar eu stiam ca pentru el un angajament e un angajament. Eram geloasa si sunt geloasa, in continuare. Mai ales ca foarte multa lume vine sa imi spuna cum e Florian Pittis. Toata lumea stie, imi povesteste cat era el de asa, cat era el de pe dincolo. Imi spun: „Eu am fost si l-am vazut la spectacole, eu il stiu, eu il cunosc!“ De parca eu habar n-as avea.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Esti geloasa pentru ca fiecare l-a vazut in felul lui. Tu l-ai impartit cu toata lumea.
Anda Pittis: Da, exact. De asta nici nu vreau sa vorbesc prea mult despre noi ca sot si sotie, pentru ca e singurul lucru care imi apartine. In rest el era al tuturor, nu?
L-am luat cu intelesul lui cu tot
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Inteleg ca esti adepta fidelitatii absolute, dar sunt atatea femei care spun ca oricum barbatii insala, pot avea cate o aventura.
Anda Pittis: Nu inteleg chestia asta, imi pare rau. Nu inteleg. Totul sau nimic.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: De unde ai inteles insemnatatea fidelitatii? Cand ai constatat cat de insemnata e si cand ai stabilit regula asta pentru tine?
Anda Pittis: Atunci cand am avut totul. Daca eu am avut totul, si am primit totul, si am daruit totul, nu mai e loc pentru altceva. Adica daca e complet, nu mai e loc, tot ce intra deformeaza frumusetea sferei si atunci se strica totul, nu?
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Da, dar uneori nu il cunoastem pe cel de langa noi sau nu il intelegem cu adevarat. Ai avut momente cand nu l-ai inteles pe Florian? El era un om special…
Anda Pittis: Nu, n-am incercat sa-l inteleg eu pe el, l-am luat cu intelesul lui cu tot. Venea acasa seara, dupa o zi intreaga petrecuta la Radio 3net, uneori era chiar o zi de sarbatoare… si ii simteam un pic de teama, parea ca se intreaba oare cum o sa reactionez eu ca, uite, am stat toata ziua singura. Era asa, intrebator… Spunea: „Ce faci, iubita mea?“… Iar eu il dezlegam de teama, si ii spuneam ca sunt foarte bine, si il rugam sa-mi povesteasca ce a facut… Si el avea oftatul ala de usurare, uite, domnule, ca poate sa se bucure in continuare. Asta era bucuria lui, sa vina acasa, de ce sa se scuze ca a avut de lucru? Si s-ar fi pierdut niste momente, niste sentimente, in mod inutil. Or, daca lui i-a placut asta si asta voia sa faca, a fost in regula si pentru mine, iar el a venit fericit acasa. Si eu l-am luat cu fericire cu tot. Ce trebuia sa fac? Sa ii stric fericirea?
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Suna foarte intelept, dar unele femei nu pot ajunge la atata echilibru.
Anda Pittis: Veneam acasa obosita, fiindca am circulat intotdeauna cu metroul, cu tramvaiul, veneam impinsa, transpirata, nervoasa… Dar in lift mi se schimba mimica, stiind ca ma duc sus la noi. Deveneam alta, mai senina, mai frumoasa… Era ca un miracol…
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Aveai si tu, ca orice femeie, dorinta sa fii mai frumoasa pentru el? Sa te schimbi?
Anda Pittis: El nu voia sa ma schimb. Cred ca isi facuse el, asa, un ideal, intocmai pe imaginea mea, si nu ar fi vrut sa o stric. Orice femeie mai vrea sa isi mai faca o suvita, se poarta mai lung, mai scurt… Dar eu eram sigura ca, daca as fi facut o schimbare, ceva nu s-ar mai fi potrivit cu imaginea lui despre mine, si ar fi fost oricum o prostie, pentru ca nu s-ar fi potrivit cu mine.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Dar recunosti ca faptul ca esti frumoasa a contat? Felul tau de a fi, ochii tai…
Alice Nastase,multumesc pentru povestile minunate ,de dragoste !
Imi umplu sufletul de caldura ! Multumesc !
Adriana, imi doresc enorm sa traim intr-o lume a iubirii. Doar iubind ne putem salva de la rautate, de la risipire, de la nimicnicie.
Cucu !Mi se pare ca ai vorbit un pic si cu mine !Te imbratisez,Marinela
PS.Poti calatori si in sudul Frantei,aici santem !
Florian Pitis a fost un mare om.Pe scena teatrului, alaturi de Pasarea Colibri, la enciclopedie, in familie, in relatie. A fost total si s-a daruit total in ceea ce a facut. Un om bun si elegant in toate. Un om fin si talentat.
Povestea de iubire cu Anda este desprinsa parca din filele unei carti, care nu are un sfarsit fericit, insa, dar care a fost fericita de la inceput, la final. Iar pe Anda cine sa o inteleaga?Cine sa priceapa ca ea si-a respectat iubitul pentru tot ce era, om si artist?
Dumnezeu sa ii dea putere sa mearga inainte si sa astepte momentul regasirii cu Pitis, pentru ca se va intampla.
Pana atunci, jos palaria pentru doi oameni de exceptie.Anda si Florian Pitis.