„Am doua mari satisfactii, sotia mea, si ea e Balanta, e nascuta la sapte zile dupa mine, si Radio 3net, pe care il consider cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata mea”, declara Florian Pittis in octombrie 2005, cu aproape doi ani inainte sa dispara, dureros, nedrept si neasteptat, dintre noi.
La un an si ceva dupa plecarea lui, am stat de vorba cu aceea care a fost bucuria dintai a vietii lui Pittis, cu sotia sa, Anda. Ne-am intalnit la Blues Café, acolo unde Motu isi invita prietenii, si am vorbit despre viata, si despre moarte, si despre suferinta, si despre dragoste.
Anda Pittis: Daca vrei sa stii, atunci cand mi s-a spus prima data ca as avea un aer gratios, aveam peste 40 de ani. Eu stiu cum sunt pe dinauntru, si incerc sa am un stil al meu. Nu sunt nici la moda, ca nu poti sa fii tot timpul, totdeauna va fi cineva care sa-ti dea peste cap tot aranjamentul de acasa. Te duci la o petrecere si precis e cineva care ori are haine la fel ca tine, ori are si mai si. Si atunci aleg doar ceva in care sa ma simt eu bine, ceva care ma reprezinta, ceva si hippie si gratios…
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Nu ma refeream la imbracaminte, ci la frumusetea ta, la faptul ca esti o femeie frumoasa.
Anda Pittis: Nu, de asta habar n-am avut. Si aici ar trebui sa-i multumesc lui Mami, bunicii mele, care m-a crescut. Totdeauna mi-a zis „urato“. Si eu am luat-o ca atare. Cred ca nu aveam simtul umorului atat de dezvoltat ca acum. Ea o spunea, evident, ironic si cu dragoste. N-a contat chestia asta cu frumusetea pentru mine. Era mai important ce stiam, ce aflam. Sigur ca aveam eu la un moment dat senzatia ca sunt… decorativa, dar mi-a placut sa ma atasez unor grupuri de baieti destepti, care discutau lucruri inteligente. Eu ma duceam acasa de la ceaiuri si ma repezeam sa citesc, cu mintea mea blonda, cu capsorul meu blond, Joyce sau Kafka, pentru ca despre asta vorbisera baietii acolo, la ceaiurile alea. Ceaiurile, pe vremea aceea, nu se intamplau cu dansuri pe masa, ci cu dansuri intelectuale. Si nu, nu mi se parea niciodata ca sunt frumoasa, si nici acum nu mi se pare.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Spune-mi unde te-ai nascut si din ce fel de familie?
Anda Pittis: M-am nascut in Bucuresti, dintr-o mare iubire a parintilor mei. Parintii mei erau foarte tineri, mama mea avea 20 de ani cand m-am nascut eu, si nu era deloc pregatita sa ma aiba. Drept pentru care am fost crescuta de bunici. Bunica avea patruzeci si doi de ani, era numai buna de mama pe vremea aia. Mama si tata si-au vazut de balurile lor, de petrecerile lor.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Cu ce s-au ocupat parintii tai?
Anda Pittis: Mama mea era casnica la vremea aia pentru ca nu prea i-a placut cartea. Bunicul povestea chiar ca azvarlea cartile in foc. Tatal meu scria foarte frumos, era un om inteligent, iar mama era frumoasa. Si este, in continuare, este fragila si gingasa. Desi e leoaica si era dominanta in cuplu.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Si tu cum ti-ai ales cariera?
Anda Pittis: Datorita bunicului meu; el m-a luat de mana, el m-a dus la scoala pedagogica, el s-a ocupat de partea asta. Din intamplare, absolut din intamplare, eu habar nu aveam ce vreau, nu stiam. Pana in clasa a opta eram ratusca cea urata. Dupa aceea, dupa vacanta, cand m-am intalnit cu colegii mei de scoala generala s-au uitat oarecum uimiti la mine.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: In perioada in care ai fost cu Florian, el se uita la tine ca la soare si atunci toata lumea asa te si vedea. Nu se poate ca macar in anii astia sa nu fi simtit toata admiratia pe care el o transmitea tuturor.
Anda Pittis: Nu, nu, n-am simtit. Eram eu mandra in sinea mea ca sunt a lui si ca el este al meu. Din pacate, nu pot sa zic ca nu regret nimic, je ne regrette rien. Imi pare foarte rau pentru ca eu nu i-am spus lui Florian „te iubesc“ decat foarte tarziu, dupa vreo cinci, sase ani de casatorie.
Marea Dragoste/ Tango: Dar de ce?
Anda Pittis: De frica. Cred ca mi-era teama ca, daca o spun, se spulbera. Nu stiu…
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Dar voi pareati foarte indragostiti…
Anda Pittis: Chiar eram. Si eu, si el. Eu nu ii spuneam Motu niciodata, ii spuneam Florian, spuneam „nu suntem suficient de intimi deocamdata“. De fapt era un privilegiu al meu, pentru ca toata lumea ii spunea Motu, si voiam sa am si eu un mod de adresare particular. Cand ii spuneam „Motu“ eram trista sau suparata.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Si el cum iti spunea?
Anda Pittis: „Iubita mea“, asa imi spunea.
Asa a strabatut el viata, ca si copiii sotronul
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Nu ai proiectele tale legate de opera lui, sa-i aduni cantecele, sa faci tu un proiect al tau?
Anda Pittis: Nu sunt in stare sa fac nimic si nu sunt in stare sa fac niciun proiect, mi-e ingrozitor de frica si sa vorbesc despre ideea de proiect… Ce proiect sa mai faci cand se intampla asa cum ni s-a intamplat noua, cand te duci la concert, cand de pe scena intri direct in spital si nu mai iesi de acolo? Cum sa mai faci proiecte?
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Deci te-a luat prin surprindere ce s-a intamplat? Nu stiati de boala?
Anda Pittis: Categoric m-a luat prin surprindere. Sunt oameni care traiesc cu suferinta asta zeci de ani. Cum sa nu te ia prin surprindere? Eu, ca toata lumea, credeam ca Florian este nemuritor, pentru ca asa parea, el nu mergea normal, topaia intr-un picior… Cred ca asa a strabatut el viata, ca si copiii sotronul.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Si cei apropiati lui au ramas in continuare prietenii tai?
Anda Pittis: Da, numai ca eu sunt asa intr-o retragere… Nu vreau sa-i intristez, stiu ca si ei sufera si nu vreau sa-i intristez mai mult. Inevitabil vreau sa vorbesc despre el si citez din el si spun… Noi doi aveam un limbaj comun. Incepeam o fraza si o termina celalalt si invers, sau anticipam. Nici nu vreau sa stresez lumea, pana nu mi-oi gasi un echilibru – ca stii cum sunt balantele – stau asa, rezervata. Dar prietenii lui m-au intrebat mereu ce fac, m-au sunat… Foarte aproape am simtit familia Bertzi, pe Ducu si pe Theodora, si pe ei, si pe copiii lor, Maura si Rares. In ultima vreme, Florian si ei au fost foarte mult impreuna. Si pe Marius Batu si Mihai Nenita. Si pe Nini, care i-a fost alaturi pana in ultima clipa si de aceea il iubesc eu pe el, pe Laura si pe fiul lor, Matei, ii simt foarte aproape.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: El mai are pe cineva din familie?
Alice Nastase,multumesc pentru povestile minunate ,de dragoste !
Imi umplu sufletul de caldura ! Multumesc !
Adriana, imi doresc enorm sa traim intr-o lume a iubirii. Doar iubind ne putem salva de la rautate, de la risipire, de la nimicnicie.
Cucu !Mi se pare ca ai vorbit un pic si cu mine !Te imbratisez,Marinela
PS.Poti calatori si in sudul Frantei,aici santem !
Florian Pitis a fost un mare om.Pe scena teatrului, alaturi de Pasarea Colibri, la enciclopedie, in familie, in relatie. A fost total si s-a daruit total in ceea ce a facut. Un om bun si elegant in toate. Un om fin si talentat.
Povestea de iubire cu Anda este desprinsa parca din filele unei carti, care nu are un sfarsit fericit, insa, dar care a fost fericita de la inceput, la final. Iar pe Anda cine sa o inteleaga?Cine sa priceapa ca ea si-a respectat iubitul pentru tot ce era, om si artist?
Dumnezeu sa ii dea putere sa mearga inainte si sa astepte momentul regasirii cu Pitis, pentru ca se va intampla.
Pana atunci, jos palaria pentru doi oameni de exceptie.Anda si Florian Pitis.