Vaz eu ca Nae nu-mi da atentie,/
ca ma coboara,-ncet, de pe tron;/
drept pentru care,-n ochi, cu asentie/
am sa-i dau maine, de vitrion.[…]
Vaz eu ca Nae nu-mi da atentie,
ca ma coboara,-ncet, de pe tron;
drept pentru care,-n ochi, cu asentie
am sa-i dau maine, de vitrion.
Oh, si fusesem a lui adoranta,
oh, si fusese al meu amic!
Soartea e insa mult aberanta
si din amoare, face nimic.
Simt ca pe dragul de Nae-l voi pierde,
am o prepunere, de la un timp;
in carti imi cade una de verde
ce-mi sta in carne ca cum un ghimp.
Simt ca amantul meu ma traduce,
dar, cat o fi el de subhirurg,
o sa-l parlesc eu, chit ca m-oi duce
la puscarie, tunsa chilug.
Ei bine, dom’ Nae, vaz eu ca nu ti-e
pic de rusine, ca-ti sunt fidea;
lasa ca-ti torn eu o revulutie
care o alta nu s-o vedea!
N-ai decat: sare pune-mi pe rana,
uiti ca fiica-s eu, din popor
si-s violenta si republicana,
ca,-n vine, -mi curge sangele Lor,
al celor care, -n unspe fevruarie,
fost-au martirii de la Ploiesti;
eu-s ploiesteanca, eu n-am fruntarie,
musiu Naica, – infam ce esti!
Acu, dom’ Nae sa vezi istorie!
Jur pe statua de la Ploiesti
a Libertatii, ca voi victorie,
ca, mizerabile, ai sa platesti!
Din volumul De ce te iubesc, Paradoxurile iubirii in poezia lumii – Humanitas, 2006
