Exista, fara indoiala, ceva legat de sex. Femeile se percep si se inteleg mai bine intre ele decat barbatii. Nu conteaza iubirea sau ura sau invidia, ci faptul ca ai acces nativ la o lume la care apartii. Lumea femeilor nu este lumea barbatilor.
Un boboc si un trandafir
Se spune ca sezatoarele de la sate, pe vremuri, erau locuri in care fetitele, fetele invatau sa fie femei, aflau rostul femeilor in lume si, mai ales, in relatiile cu barbatii. Se mai spune ca mama de fata are fata de fiica o „familiaritate“ data de faptul ca apartin aceluiasi sex si ca doar timpul – diferenta intre generatii – le desparte si creeaza diferente. Ca este mai usor ca femeie sa cresti o fata, ca este mai greu sa cresti un barbat si asta este adevarat pentru o femeie. Este ceva adevarat in aceste afirmatii. Ca este mai interesant ca femeie sa vezi cum creste dintr-un baietel un barbat, asta este adevarat. La fel este si cand un barbat, un tata, asista si participa la trecerea unui copil – o fetita – intr-o femeie.
Si, totusi, daca ai mama si sora si prietena, de cine esti mai apropiata? – asta ramane o problema cu multe raspunsuri.
O amica mi-a spus ca fiica ei, in ultima clasa de liceu, deci cam de 17-18 ani, s-a inamorat de un barbat de vreo 30 de ani. Si ea si sotul ei au tacut malc, n-au reactionat negativ – desi diferenta de varsta ii deranja -, insa si-au zis ca timpul va rezolva relatia fiicei.
Dar, intr-o zi, ma intalnesc cu amica mea, mama fetei cu pricina, care era neagra de suparare si chiar mai mult, de stupoare. Imi spune ca intr-o dimineata, dupa ce toti erau deja treziti, a ramas cu fiica ei acasa inainte de a pleca la slujba – respectiv ea, fiica, la scoala. Fiica i-a spus ca-si asteapta iubitul. Maica-sa nu i-a zis nimic. S-a dus sa se imbrace, sa plece la slujba. Gata imbracata, isi luase geanta pe umar si, cand sa puna mana pe clanta camerei in care era, usa nu s-a deschis. A mai incercat odata, dar degeaba. De alaturi se auzeau voci, fiica ei vorbea cu iubitul ei. Atunci, ea, nedumerita, dar si furioasa, s-a asezat pe pat, cu geanta pe umar, gandindu-se ca va intarzia la serviciu. Dupa un timp, s-a lasat linistea in camera de alaturi. Fiica ei era acolo. Ei, bine, incercand din nou usa, ea s-a deschis. Ce era sa faca?
S-a repezit la fiica-sa cu reprosuri, s-a dezlantuit spunandu-i ca face bancuri proaste, ce-a apucat-o s-o incuie in camera?! – si tot asa. Fiica, relaxata si zambitoare, i-a spus ca a vazut-o cum isi cauta hainele sa se imbrace, cum se farda si ca „arata cam bine“ si ca a considerat ca nu era bine s-o vada iubitul ei.
Am ramas si eu nauca auzind aceasta poveste. Sa existe o rivalitate intre o mama inca atragatoare ca femeie si o fiica infloritoare? Poti compara un trandafir inflorit cu un boboc? – m-am intrebat. Ei, uite ca se poate. Ca bobocul nu-l sufera pe trandafir. In timp, nu au mai existat probleme. Lucrurile s-au aranjat. Mama era mama, fiica era fiica.
Surorile Gabor, surorile Luciu, surorile Bambi…
In alte cazuri, mamele isi cresc fiicele invatandu-le cum sa devina femei, ce sa exploateze si ce sa lase de la ele. Ce sa faca sau cum sa faca sau cum sa se poarte cu barbatii, folosind fie propria experienta, fie ceea ce au auzit de la altii sau de la altele – sau din ambele surse.
E greu sa fii prietena cu mama, zic unii. E mai usor sau mai greu sa fii prietena cu sora ta. La noi exista, evident – ne-o spun tabloidele – o solidaritate de sora. Sa dau exemple nu e greu: surorile Gabor, surorile Luciu, surorile Bambi, surorile Roman si atatea altele. Aflam si de Carla Bruni si frumoasa ei sora. Una dintre surori, in general, da usa de perete si tine usa ca sa intre si cealalta. Ca mama lor le-a invatat sa faca asa, ca o fac din „instinct de sange“, asta mai putin conteaza. Ele se ajuta, se mai racesc temporar si vag, dar totul rezista si tandemul merge inainte.
Uneori, sangele este mai important ca orice alt argument, chiar mai important ca sexul sau iubirea. Ma gandesc la surorile Boleyn, care s-au perindat succesiv in patul regelui Henric al VIII-lea. Sigur ca au suferit, s-au gelozit, s-au confruntat, dar au trecut peste toate, pentru ca „sangele apa nu se face“ si mai exista interese comune. Rivalitatea lor s-a impletit cu o dragoste aproape incestuoasa. Iata, deci, cat de complexe pot deveni relatiile de sange si amestecul lor cu relatiile in care sangele dispare.
Poate ca ar trebui sa intelegem ca, odata ce esti femeie, trebuie sa abordezi anumite probleme cu mama, altele cu sora si altele cu o prietena foarte apropiata. Poate cea mai apropiata. Cele trei – mama, sora, prietena – scot din tine fatete diferite ale personalitatii tale, lucruri care se spun uneia, se ascund alteia si astfel viata noastra – a celor care avem surori si prietene – este mai bogata, mai nuantata, mai plina de diferente care ne fac sa ne simtim diferite, in la fel de diferite combinatii. Si, pana la urma, ne fac sa intelegem splendoarea si bogatia relatiilor noastre. Unele relatii ne sunt date – nu-ti alegi mama si nici sora -, altele sunt alegerile noastre – prietena sau prietenele -, dar impreuna ele formeaza acel univers al legaturilor noastre care dau vietii sens, emotii, atasamente si atat de mult farmec. Cum am putea trai altfel?
