Subsemnatul va rog sa-mi aprobati o aventura cu dumneavoastra, va multumesc

Clipirile de la serviciu

In timp ce surideam fara sa stiu la ce, ma gindeam ca dupa serviciu am sa merg la supermarket si-o sa iau un pate mic de ficat si un burete de vase, dupa cum nu mi-ar strica o rola de scoci. Gindul meu umpluse deja cosul cu tot felul de cumparaturi, nici n-am remarcat ca in birou intrase si un sef de-al nostru, care voia ceva. Ochii mi s-au infipt inconstient in camasa lui bej cu limbute maro, desi eu numai la el nu ma gindeam, de fapt nici nu-l vedeam, ma uitam prin nasturii lui ca prin vizor. Vazindu-mi ochii blegi topiti pe el (poate ca ma uitam si la slit fara sa-mi dau seama, cine stie), a doua zi m-a invitat la masa in oras. Mie abia la a treia intilnire „amicala“ mi-a picat fisa ca i-a casunat ceva neortodox.

Era insurat bocna, asa ca nu vedeam in micile noastre intrevederi nici o intentie mai afrodisiaca decit spagheta pe care o mincam. Totusi, la o atare cina colegiala, mina lui s-a intins cam prea departe dupa solnita si-a ajuns pe reverul meu, ca sa nu zic pe piept. M-am uitat la el cu ochi de broasca, am intepenit cu dumicatul in falca
si nu stiam daca sa ma simt jignita, flatata sau ridicola cu bolul alimentar vizibil asezat in calea fericirii noastre. 

Vazindu-ma in afara starii de functionare, s-a simtit dator sa-mi explice libidinos ca, din moment ce ma uitam asa frumos la el saptamina trecuta, s-a gindit ca am pentru el o atractie. Atunci am realizat ca, spre deosebire de clipirile de avarie de prin metrou, unde barbatul visurilor tale coboara la prima si nu-l mai vezi niciodata, clipirile de la serviciu se interpreteaza mult mai adinc, la propriu si la figurat.

Masuri de protectia muncii (si idilei) impotriva santajului

Nu m-am incurcat cu acest ilustru adulterin profesionist, nu atit ca-mi tremura sufletul ca ajung in iad (era cam tirziu pentru Rai, oricum), ci pentru ca am dedus instantaneu care era criteriul lui unic de selectie a iubitelor: proximitatea. Eram la indemina. Una care, daca tot se fitiia fara rost prin birouri (asa credea el), macar sa se faca utila prin adaugarea, la statisticile sociologice locale, a unui amantlic la serviciu. Abia asteptam sa ma hartuiasca si sa ma concedieze ca nu ma culcam cu el (repet, nu eram virgina, dar ma oripila cu gretoasa lui siguranta de sine), fiindca aveam un avocat care saliva deja dupa caz. Seful nu mi-a facut hatirul de a ma constringe insa, fiindca intre timp a gasit o colega de-a mea care avea mai mult magneziu in singe si nu facea circei existentiali, asa ca a acceptat omagiile lui sexuale.  

Era o contopista stearsa, cu un fund mult mai cert decit bacalaureatul, dar cu ambitia ridicola de a da sfara-n tara ca e amanta domnului Icsuleanu. Cum intra cineva la ea in birou sau sub fusta, isi regiza un dat de gol, sanchi, in asa fel incit sa afle colectivul entuziast de oameni ai muncii – si mai ales ai birfei – ca ea nu (mai) e fitecine – era sa si gresesc prima vocala, nu de alta, dar sunt tastele una linga alta.

Eu de cind am vazut „Atractie fatala“ – un film prost, dar cu morala buna – ma gindesc de doua, trei, noua ori inainte de a evalua relatiile erotice intre persoane plantate la acelasi serviciu. Lasa filmul, dar am auzit si-n biata noastra viata de multi barbati carora le-o ia gura si testosteronul pe dinainte si, strangulati de gulerul unei beri de circumstanta, pipaie, necinstesc si se dau in stamba cu cite o colega de cele mai multe ori disperata.

Ea, nefiind eligibila pentru relatii pe termen lung, fiindca aproape intotdeauna are vicii ascunse, e totusi atractia dubioasa a barbatilor care cred ca sarmul, forta si inteligenta se masoara in rata lunara a ejacularilor.

De ce mi-am amintit de film: pentru ca si acolo amantii se cam impiedicau unul de altul la birou, pina cind ea s-a impiedicat de iepurele lui si i l-a fiert, apoi i-a hartuit nevasta si a alergat-o cu un cutit pe doua nivele locative, pentru ca in cele din urma sa crape si sa invie de vreo patru ori in cada lui, cu vagi dire de apa de la ciuciur in viitura de singe.

Pentru ca, spre deosebire de amanta din oras, lesne de tirit pe piste gresite, amanta de la serviciu afla tot despre tine: unde stai (ca e prietena cu gagica de la personal), celularul nevesti-tii (ca o pune p-aia de la contabilitate sa ti-l ceara perfid, fiindca pasamite vrea sa afle o reteta de pandispan), precum si (inevitabil) date complete despre toate fostele si prezentele tale amante de la serviciu. De aici pina la santajul racnit pe coridorul public nu mai e decit un hop-si-asa.  Atunci cind cauti amante la serviciu, scandalul aferent salasluieste tot acolo. Si pentru ca amanta se poate muta in patul unui sef ceva mai mare, situatia poate degenera in concedierea ta subita, la fel de pasionala.

Oficiul si viciul fortelor de munca

Asa cum le-am descris fara mila, relatiile amoroase la serviciu pot parea un dezastru asumat. Oi fi radicala in chestiunea asta, insa am argumentul experientei in medii viciate din fabricatie. In presa, de la un moment si-o cota de talent incolo, unii isi extind creativitatea si pe umflaturile saltelelor. Daca n-ai 22 de ani, nu esti studenta – ca sa agati burlaci in discoteca din Regie – si nu esti maritata, anturajul de la munca e preselectia cea mai la indemina. Nu ai curaj sa cauti pe Internet, ca sa dai de toti frustratii cu personalitati multiple, nu te lasi agatata pe strada, nu mai traieste nici o matusa din cele care pe vremuri se indeletniceau cu aranjamentele matrimoniale, asa ca singura piata de barbati (chiar daca unii sunt cam prea copti si cojosi pentru tine) e deschisa la serviciu.

Dar daca lucrezi in filatura de lina pieptanata, e nasol, fiindca singurul barbat de-acolo lucreaza pe duba fabricii, sta in sectie zece minute pe zi, cit incarca baxuri cu gheme, si de cele mai multe ori prezinta o serie de probleme de comunicare. Sau, daca esti controloare de trafic aerian, frica de Dumnezeu te opreste oarecum sa stai cu mina si ochiul pe betelia colegului, in timp ce trei avioane se dau cioc in cioc pe aceeasi pista.

Ofiteresele gasesc usor barbati la serviciu, in cazarma plina de testicule apte. Dupa cum inginerul de pielarie si tabacarie e disputat de 800 de cusatorese din patru sectii. In cancelarii, scorul e strins, sunt mai multe profesoare de romana si de limbi deosebit de straine – plus coplesitor de multe invatatoare – echilibrate indirjit de divizii intregi de profi de istorie, matematici, sport, biologie, filosofie. Adesea, ii invinge pe toti doctorul care vine o ora pe saptamina-n scoala, sa predea sexologie la clasa a opta. Exista meserii afrodisiace, admit.

O stewardesa se agata frecvent de un pilot, fiindca ii sugereaza ei forta, curaj, departe de atitudinea defensiva, de piftie tremuracioasa, a multor masculi din societatea civila. Dupa cum nu poti banui un capitan de vapor ca i-e frica de anestezia de la dentist, desi stiu destui lupi de mare fara dinti. Am avut o amica medic pe nava, care pleca regulat (pardon) in cursa cite patru luni pe vaporul plin ochi de abstinenti periculosi. De cite ori se intorcea, ma uitam cu teama sa vad cum mai merge, dar recunosc ca era cracanata doar de banii pe care-i facea. E drept ca, saraca, era asa uritica si vinjoasa, incit sexul ei devenea incert, numai ca in situatii de urgenta hormonala nu-i mai pasa nimanui daca ai fizic comercial.

Ajungem iarasi la concluzia pelinoasa ca multe dintre cele care se considera triumfatoare fiindca au un amant la serviciu realizeaza – mai devreme sau mai tirziu – ca sunt iubite de circumstanta, de agrement, alese din plictiseala sau comoditate, din eterna lipsa de altceva. Aaa, ca, gratie acestor jocuri interdepartamentale, unele fite ajung in posturi pe care neam de corigentele lor nu le-au visat, asta e alta problema – care, ce-i drept, mai rotunjeste teapa orgoliului facut chisalita.

Scuzam periculos de usor, fata de noi insine, relatiile amoroase la serviciu: ocazii interminabile de a da nas in nas pe coridor sau fund in fund in lift, apoi posibilitatea de a-ti masca flirtul prin gesturi de interes profesional, apoi, nu in ultimul rind, ditamai pepiniera de consolatori ad-hoc. N-ai devenit niciodata iubita unui coleg care-ti imprumuta batista de cite ori stirmoceai dupa fostul bou? Ajung sa cred chiar ca mai inspirata e sopirla care asteapta ca musca sa se vire singura-n gusa ei, de groaza de a nu ramine singura neimperecheata din roi.

O mare iubire de-a mea s-a nascut la serviciu, cu un barbat care la ora aia m-a ajutat sa scap de o fantoma sentimentala. Era atit de destept, incit a reusit sa-mi demonstreze, fara sfortari ridicole, ca individul pe care-l boceam era o nulitate. Cum spuneam, a fost o iubire nebunesc de frumoasa. Ca aceasta mare iubire a naufragiat – si ca atunci n-a mai fost nimeni care, la rindul lui, sa ma consoleze, ca sa-mi pot comuta patimas afectiunea – asta e alta istorie, prea lunga si prea trista pentru aceasta pagina.