Oamenii cu pavaj moral crapat nu se multumesc niciodata cu ceea ce au. Si cum multe dintre noi avem o caroserie construita in conditii economico-sentimentale austere, obisnuim sa ne cautam fericirea in tomberoanele altora. Barbati de care ne-am plictisit noi sunt adulmecati de Cosanzene care se pricep mai bine a recicla defectele. Iar noi, cu ochii pofticiosi in farfuria si patul celorlalti, ne innoim vietile cu instrumente vechi.
Nemultumitului i se dezbraca darul
Era o zi frumoasa de vara. Pasarelele ciripeau pe ram, iar Mirela tocmai se culcase cu sotul verisoara-sii. Acum, nu remuscarile o tineau pe ea cu ochii ficsi in operculii lustrei, ci constatarea postludica a unui cataclism sexual: Florin asta – care isi aduna maioul de pe covor cu o mana, iar cu cealalta scotea din gura o scama de provenienta misterioasa (probabil capturata cand inca ii mai pupa ei sutienul, deoarece nu reusise sa i-l desfaca) – era un amant jalnic. In care si cuvantul „amant“ era un deserviciu adus notiunii in sine.
Mirela e o femeie care obisnuieste sa ne spuna tot ce face. Intre mintea ei si laringe, nu exista nicio usa, deci daca se omogenizeaza vreun gand la etaj, el se rostogoleste pana-n gat si de-acolo afara, printre cafelele noastre. Aceasta fiind procesul tehnologic al confesiunilor ei in general, nu ne-a fost greu sa aflam ca, de vreo cateva luni, realizase ca sotul ei nu-i spune nici «noroc» cand stranuta. Si deci, printr-o analiza silogistica, a ajuns curand la revelatia ca e un partener de sex si de viata foarte egoist. De la un tip care nu-ti da o palma dupa ceafa cand te ineci, in fond nu te poti astepta sa te care-n brate spre alcov si sa te-nmoaie-n trandafiri.
Asta a coincis cu observatia ca (exemplu la intamplare) verisoara-sa a avut un noroc chior in casnicie. Ca Florin e genul care face flotari si, in general, e foarte atent la detalii. Si miroase frumos, a avut ea ocazia sa constate cand el s-a aplecat sa-i mai toarne cafea – deoarece, spre deosebire de mocositul ei de-acasa, asta observa cand i se termina cate ceva in cana.
Intr-o zi, pe cand sotul ei intrase-n baie si de-atunci nu-l mai vazuse nimeni, Mirelei i se umplea paharul casniciei pe masura ce i se golea paharul cu bere. Stia ca Florin, sotul vara-sii, era plecat cu unul la pescuit. Mai intai, a sunat-o pe ea totusi, ca sa fie sigura ca a ramas acasa (acolo era, se uita la Maruta si manca niste fistici), apoi l-a sunat pe el: „Alo? Florin? Ce faci, ma?“. Martea imediat urmatoare, el a venit la ea si toate hainele s-au zburatacit prin casa – mai putin sutienul ei, cum va spuneam, a carui copca a ramas o enigma.
Venit la ea in graba si descheiat la toate principiile, Florin isi uitase acasa, pasamite, taman consacrata-i atentie la detalii, altfel Mirela nu-si explica de ce el n-a reusit sa observe, pe tot parcursul celor 24 de secunde de sex, ca ei i-au lipsit cam doua minute jumate ca sa atinga decibeli extatici si faza in care sa-l considere un furnizor de cat de cat orgasm.
Cele mai ascunse fantezii si anestezii
Adevarata greata filosofica a venit abia a doua zi, cand Mirela sedea singura, traind in cercul ei stramt, si vara-sa a sunat la usa cu dracii valvoi si-o tahipnee sora cu moartea, fiindca boul de Florin se spovedise la nevasta-sa – semn ca varsaturile lui postludice s-au sincronizat perfect cu ale ei.
Evident, incendiul aoleo-urilor a parlit toata familia, a aflat si sotul Mirelei ca s-au petrecut niste interactiuni seminale intre nevasta-sa si neamurile ei prin alianta, deci a impachetat si-a iesit pe usa, nu inainte de a-i ura s-o vada cheala si grasa.
Mirela e o fata cu care am copilarit si, pe vremea cand jucam „Ratele si vanatorii“, ea era intotdeauna rata. Nimic din molatatea ei de-atunci nu prevestea iscusinta furisarilor de mai tarziu.
Dupa ce-a lasat-o sotul, fermecatoarea si-a valorificat libertatea. A locuit cu tot felul de barbati pe care i-a inselat cu tot felul de barbati diferiti de ei. Avea, cred, o zgaiba oftalmologica, deoarece intotdeauna parea ca vede mai bine la distanta decat aproape. Omul din casa ei ii usca nervii, cel din casa alteia ii lubrifia la loc.
Credeam ca o uitasem pe Mirela, dar mi-am adus aminte de ea cand am dat de un caz similar mai tarziu, o femeie care toata viata n-a facut decat sa-si piarda prietenele intr-un mod bizar: se facea ca ele se suparau fiindca tipa reusea de fiecare data sa se culce cu sotii lor.
„Tine de patologia relatiilor de cuplu“ am vrut eu sa explic odata cuiva fenomenul, desi zvarleam doar argumente profane, desigur. Dar cea careia ii impartaseam rezultatul cercetarilor mele avea, la randul ei, hipersecretii de dezinvoltura. Aveam sa aflu ulterior, dupa ce gafasem maiastru cu o parere tuguiata, ca avusese si ea partea ei de poftit si intins mana la barbatul alteia. N-am stiut cum s-o dreg, dar m-a scapat de chinuri cand s-a suparat pe mine.
Nu suntem in stare sa ne tinem urgentele intelectuale si erotice in familie. Primim rasaduri de iubire si le crestem pana dau in rod parfumat. Apoi, dintr-o data, fructul copt ni se arata prea destul, prea acolo si prea mereu.
Un barbat foarte drag mie mi-a spus, zilele trecute, ca avem de infruntat un adevar cinic; si ca orice te stimuleaza la modul liniar, nediversificat, monoton, sfarseste prin a te aplatiza. Si, astfel, apare anestezia la pisalogul stimul.
E ca atunci cand nu mai simti haina care ti se lipeste de trup ziua intreaga, dar simti imediat respiratia cuiva iubit si dorit, pe gatul tau. Si daca dragostea ajunge monocroma si fara tresariri si fara aritmii, sfarsim prin a ne trai casnicia fie cu o masca pe fata, sub asediul agentilor halogenati, fie, in cel mai bun caz, sub blazarea analgezica a unor plictisuri morfinomimetice.
Principiul vazut-complacut
De ce dintr-o data – dupa luni si ani in care ai stat cu stomacul in lotus, de teama ca-ti pierzi iubirea, de teama ca nu esti suficient de frumoasa sau ca mori si n-apuci sa-i spui a mia oara ca-l iubesti – te uiti prin el ca printr-un geam jivrat, fara sa fii capabila nici sa vezi prea departe, nici sa-l readuci la consistenta de odinioara?
E si vina lui, s-a complacut in postura de papusa virila, atent impaiata. Era previzibil ca un diuretic, nu-ti mai oferea nicio surpriza, iubirea lui functiona ca o masina de incarcat sifoane, cu o ritmicitate exasperanta.
E si vina ta, fiindca vrei ca toate perlele sa iasa din aceeasi scoica, molusca sa fete noblete la infinit, dracu stie de unde, din adancuri si absurduri.
Nu-ti mai e de-ajuns oferta omului din viata ta, promotia a expirat si ai ramas sa platesti pretul intreg. Iubirea lui cu garoafa-n dinti, din primul an al ticnelii voastre, vine la pachet cu o domesticire precoce. Si, mai cu seama, cu o siguranta de sine care nu prevesteste nimic bun.
Esti dependenta de fiinta care te asteapta dupa colt. Nu te sperii, fiindca ii vezi umbra din vreme, in schimb anticipezi ca strainul te poate tari afara din caruselul tau conjugal, fiindca ai ametit.
Mirela s-a intors la barbatul ei pluri-inselat, dupa ce el si-a retras blestemele si a invitat-o la o lunga viata si ipocrizie in doi. „Sa stergem cu buretele“, a indemnat el atat de bovin, incat, intr-un final, nimeni nu i-a mai vazut coarnele, ci doar ochii mari si coada cu ciucure. Iar ea a trait nefericita pana la adanci batraneti. Dar nu pentru ca a fost nevoita sa se intoarca la el. Ci pentru ca descoperise, cu toxica deznadejde, ca el era, intr-adevar, cel mai bun dintre toti.
