„Am doua mari satisfactii, sotia mea, si ea e Balanta, e nascuta la sapte zile dupa mine, si Radio 3net, pe care il consider cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata mea”, declara Florian Pittis in octombrie 2005, cu aproape doi ani inainte sa dispara, dureros, nedrept si neasteptat, dintre noi.
La un an si ceva dupa plecarea lui, am stat de vorba cu aceea care a fost bucuria dintai a vietii lui Pittis, cu sotia sa, Anda. Ne-am intalnit la Blues Café, acolo unde Motu isi invita prietenii, si am vorbit despre viata, si despre moarte, si despre suferinta, si despre dragoste.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: A fost ideea ta sa faceti CD-ul „Sunt tanar, doamna“?
Anda Pittis: Nu, nu a fost ideea mea. Toate drepturile asupra inregistrarilor trupei Pasarea Colibri sunt ale casei Roton. Eu nu ma pricep deloc la asta, nu stiu exact cine are voie, cat are voie sa foloseasca. Cei de la Roton, detinand drepturile, au avut amabilitatea, ca sa zic asa, sa discute si cu mine. Am discutat ordinea pieselor, am discutat chiar si ce piese raman pe album, ei au avut o lista la care eu am mai adaugat doua piese. Am colaborat foarte bine.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Ce piese ai adaugat? Ati lucrat pe baza unui contract?
Anda Pittis: „MR. Tambourine Man“ nu era in lista lor si „Ultima scrisoare“. Cred ca ei s-au gandit ca e prea lunga, insa eu mi-am adus aminte cum se juca el cu publicul, facand din „Ultima scrisoare“ un moment cu totul special. Facea pauze lungi, lungi, iar cand simtea ca toata lumea, care isi tinea respiratia in acelasi timp, o sa izbucneasca, exact atunci spunea silaba urmatoare… Si toata lumea respira usurata! Stiu ca ii placea foarte mult. Si atunci i-am rugat sa fie si poezia asta pe disc. Daca ma intrebi de contract sau asa ceva, nu exista inca, dupa cum nu exista niciun fel de contract si, din pacate, n-a existat nicio discutie cu cei de la Jurnalul National, care au scos un disc, nu stiu cum, nu stiu de ce…
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Cum, nu ai stiut de aparitia discului de la Jurnalul?…
Anda Pittis: Nu au discutat absolut deloc cu mine si ma intreb si daca au ascultat discul ala! Pentru ca, pe la jumatatea discului, Florian spune: „Noapte buna, la revedere, pe curand“… Este o inregistrare din concert, dar, daca o ascultau, puneau piesa asta ultima, ca asa ar fi fost firesc.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Nu crezi ca ar trebui sa incerci sa tii mai strans problema asta, sa controlezi putin mai bine ce se intampla acum cu opera lui Florian Pittis?
Anda Pittis: Ia imagineaza-ti tu niste titluri in genul „Vaduva lui Pittis vrea sa se imbogateasca, iar trustul Intact vrea sa saraceasca…“ sau chestii dintr-astea… Ma vezi facand asa ceva?! Deocamdata nu ma pot gandi la asta. Si e prima data cand spun ca dreptul de a folosi marca Florian Pittis, dreptul exclusiv il am eu, l-am inregistrat la OSIM, deci fie si numai pentru folosirea numelui ar fi trebuit sa fiu intrebata.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Tu ai niste drepturi legale.
Anda Pittis: Asa este, dar inca nu stiu care este situatia cu drepturile de autor in Romania, nu stiu cine are grija sa fie respectate. OSIM este o institutie care iti ia o multime de bani si iti spune ca ai voie sa detii o marca exclusiv, dar ei nu controleaza mai departe. Si nimeni nu te protejeaza. Stiu foarte bine ca si Oana Pellea a avut probleme cu numele tatalui ei. Si, din pacate, in general, reactia publicului nu este una pozitiva. Cei din jur nu zic „omul ala a muncit si trebuie sa ii fie rasplatita munca“. Lucrurile sunt luate altfel, unii ajung sa insinueze ca eu sau altcineva vrea sa se imbogateasca de pe urma altcuiva, fara sa tina seama ca acel altcineva de fapt este sotul meu, care m-a ales pe mine si care a muncit pentru familia noastra.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Deci nu te-ai gandit sa protestezi, sa-i dai in judecata…
Anda Pittis: Nu. Nu mi-am pus problema asa, am luat latura pozitiva si mi-am cumparat singura ziarul care a aparut cu disc. Si m-am gandit ca, asa cum e el, in forma aia saracuta, a ajuns in casele oamenilor, oamenii l-au ascultat si s-au bucurat de el. Iar discul al doilea este scos in conditii deosebit de frumoase, si m-am bucurat. Asa am privit lucrurile. Deocamdata.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Ai apucat vreodata sa vorbesti cu Motu, inainte sa se intample ce s-a intamplat, in legatura cu opera lui? A lasat vreodata dispozitii, asa cum fac artistii?
Anda Pittis: Nu, nu, Florian spunea: „nu exista maine, nu exista ieri…“ Carpe diem. El ar fi vrut sa faca un album Dylan. Piesele lui Dylan sa fie traduse si inregistrate. N-a apucat.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Cum a trecut anul acesta? Cum ai reusit sa treci peste el?
Anda Pittis: Daca ar fi sa dau un raspuns foarte sincer, as spune ca anul asta nu a trecut, e tot acolo. Nu simt ca a trecut, in niciun caz, desi mi-am dat silinta. Am calatorit de parca as fi cautat un raspuns in toate colturile lumii. Am fost peste tot, am ajuns pana in Japonia, dar nu s-a intamplat nimic. Poate ca, totusi, in calatoria in Japonia am avut o stare mai placuta, pentru ca perceptia celorlalti a fost diferita fata de cum e de obicei fata de mine. Am fost cu un grup de francezi care nu stiau cine sunt si ce s-a intamplat. S-or fi mirat ei ca era o doamna care venea tot timpul imbracata in negru, dar au luat-o ca pe ceva sic, francezii sunt in stare sa interpreteze si asa. Dar m-a ajutat putin faptul ca n-am intalnit privirile pe care le intalnesc aici, priviri in care citesc suferinta mea. Oamenii nu ma compatimesc neaparat, dar toata lumea, cand se uita la mine, il cauta in dreapta mea pe Florian. Si nu il gasesc.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Deci ti-e mai usor cand oamenii se poarta cu tine ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic?
Anda Pittis: Da, sigur. Imi este mai usor pentru ca… e ciudat, dar asa suntem construiti. De foarte multe ori sunt pusa in situatia de a sustine eu pe cineva, de a consola eu pe cineva. Si este peste puterile mele. Dar avand educatia lui Florian, care pretuia lipsa de patetism, lipsa de exteriorizare foarte mare, atunci incerc sa fac si eu asta.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Pretuia lipsa de exteriorizare? Nu era un vulcan de sentimente pe care le exprima in tot ceea ce facea?
Anda Pittis: Da, era un vulcan de sentimente pozitive. Dar nu mai e. Cele negative nu trebuiau exprimate, asa vreau sa fiu si eu. Dar eu acum nu am de unde sa am sentimente bune, asa ca nu mai am ce exprima. Am doar tristete, am jale, am suferinta, iar asta nu pot imparti cu nimeni. Stii, atunci cand spui ca impartasesti durerea celuilalt, de fapt, nu o imparti cu el, nu ii iei jumatate din ea si o porti tu, ci, dimpotriva, o amplifici. Vii si tu cu durerea ta langa durerea celuilalt si suferinta se face si mai mare. N-ai cum altfel, nu o imparti. Am o prietena, Andreea. E tanara… Mi-a spus de curand ca, in zilele acelea, simtea durerea care ma coplesea pe mine ca pe o stanca uriasa si, daca ar fi putut, ar fi taiat-o in doua, sa poarte si ea jumatate. Dar uite ca asta nu se poate. In ciuda faptului ca oamenii iti impartasesc durerea, durerea nu poate fi impartita.
Cand l-am cunoscut pe Florian, nu m-a impresionat deloc
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Ai fost o viata intreaga educatoare, dar acum ai renuntat la catedra. De ce?
Anda Pittis: Acum, in septembrie, am renuntat. Pentru ca mi s-a parut ca nu mai pot sa daruiesc copiilor ceea ce meritau. Nu puteam sa fac asta, nu puteam sa ii lipsesc de ceea ce aveau nevoie, si atunci am preferat sa ma retrag. Acum fac niste cursuri… Incerc sa fac tot felul de lucruri, dar nu reusesc sa-l duc pe niciunul pana la capat. As vrea sa citesc, dar nici macar sa citesc nu pot. Vezi, arat normal, nu? Dar mi-e greu. Si citesc greu. De asta m-am si inscris la cursurile astea unde prezenta e obligatorie. Fiindca ma obliga la un program. De fapt, eu nu vreau sa fac nimic. Insa lucrurile vin de la sine, si tot Florian le rezolva. Acum, cu discul acesta a trebuit sa fac niste eforturi, sa vorbesc cu niste oameni, sa trimit niste poze, sa copiez niste CD-uri, am fost obligata de situatie. Pentru el am facut-o.
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Cati ani a durat povestea voastra?
Anda Pittis: Povestea noastra a durat in mod oficial opt ani. Asta mi-a daruit el mie, opt ani de viata, de dragoste. Uite, am doua bratari la fel. Prima mi-a luat-o pe asta si, cand a vazut ca mi-a placut asa de mult, mi-a mai luat una identica. Cred ca s-au mirat si vanzatorii, si eu m-am mirat, dar mi-a spus: „Daca ti-a placut asa de mult, sa iti mai iau una“… Asa era el, imi lua mereu bratari. Au fost opt ani. Nu stiu daca tu ai ascultat sau citit cartile pentru care a facut Florian audiobook-uri. La momentul in care i s-a propus, el a fost extrem de incantat. Asta se intampla cam prin aprilie 2007. Si chiar aici, la Blues Café, a venit si ne-a citit. Eram impreuna cu prietenii lui de Blues Café si ne-a citit tuturor cateva fragmente din „Oscar si tanti Roz“, atata era de incantat! A mai citit „Milarepa“ si „Domnul Ibrahim si florile din Coran“. Acum cand le ascult sau cand imi amintesc de ele, parca totul capata alte intelesuri… In „Oscar si tanti Roz“ este un baietel de 10 ani, care sufera de leucemie. Si tanti Roz este asistenta lui din spital. Ii spun asa pentru ca are halatul roz. Si tanti Roz sta cu el in ultimele zile ale lui si ii spune sa considere ca fiind un an fiecare zi de viata. In asa fel, incat el sa ajunga la adolescenta, la tinerete, sa traiasca toate etapele vietii unui om, sa aiba o viata lunga si normala. Florian facea la fel: noi ne serbam aniversarile de casatorie, dar si pe cele de 6 luni. Astfel, noi ne-am sarbatorit de 16 ori casatoria. Cei opt ani de casatorie noi ni i-am serbat de 16 ori. In „Ibrahim si florile din Coran“ se spune ca tot ce este important in viata sunt florile presate, care iti amintesc de o iubire…
Marea Dragoste/ RevistaTango.ro: Cum v-ati cunoscut, tu si Motu?
Alice Nastase,multumesc pentru povestile minunate ,de dragoste !
Imi umplu sufletul de caldura ! Multumesc !
Adriana, imi doresc enorm sa traim intr-o lume a iubirii. Doar iubind ne putem salva de la rautate, de la risipire, de la nimicnicie.
Cucu !Mi se pare ca ai vorbit un pic si cu mine !Te imbratisez,Marinela
PS.Poti calatori si in sudul Frantei,aici santem !
Florian Pitis a fost un mare om.Pe scena teatrului, alaturi de Pasarea Colibri, la enciclopedie, in familie, in relatie. A fost total si s-a daruit total in ceea ce a facut. Un om bun si elegant in toate. Un om fin si talentat.
Povestea de iubire cu Anda este desprinsa parca din filele unei carti, care nu are un sfarsit fericit, insa, dar care a fost fericita de la inceput, la final. Iar pe Anda cine sa o inteleaga?Cine sa priceapa ca ea si-a respectat iubitul pentru tot ce era, om si artist?
Dumnezeu sa ii dea putere sa mearga inainte si sa astepte momentul regasirii cu Pitis, pentru ca se va intampla.
Pana atunci, jos palaria pentru doi oameni de exceptie.Anda si Florian Pitis.