fbpx

Andreea Birlea: Demersul meu se apropie de final, urmand sa demonstrez ca tatal meu este Adrian Paunescu

de

Andreea Birlea, fiica nelegitima a lui Adrian Paunescu, a depus la dosarul destinat stabilirii paternitatii un nou act, care demonstreaza, in urma unor teste ADN, ca, intr-adevar, nu este fiica tatalui sau din acte. Procesul urmeaza, asadar, aceiasi pasi ca in cazul Dumitru Tinu – Andrei Iucinu, incepand cu tagada paternitatii din acte. Am contactat-o pe Andreea Birlea, fiica nelegitima care lupta pentru a-si recastiga paternitatea si dreptul la mostenire, si am intrebat-o ce demersuri va intreprinde in continuare. Andreea ne-a oferit cateva lamuriri, in exclusivitate.

Marea Dragoste / Tango: Jurnalele de stiri anunta o prima victorie a ta in procesul de stabilire a paternitatii tale. S-a demonstrat, prin teste ADN, ca tatal tau din acte, Nicolae Birlea, nu este tatal tau natural si ca tu si surorile tale gemene aveti tati diferiti. Cum s-a ajuns aici si care sunt pasii care vor fi facuti in continuare?

Andreea Birlea: Nu as numi-o victorie, fiindca nu a fost vorba de vreo lupta, partile din procesul de tagada a paternitatii fiind, de la bun inceput si pe tot parcursul procesului, pe aceeasi pozitie cu mine, intru aflarea adevarului. As numi-o finalul primului drum. Procesul se va incheia la urmatorul termen de judecata. Acest proces trebuia sa dovedeasca faptul ca tatal din acte nu este tatal meu natural, ceea ce s-a si demonstrat prin proba stiintifica. Deci, din acest moment, demersul meu se apropie de final, urmand sa demonstrez ca tatal meu este Adrian Paunescu.

Lucrurile s-au lamurit inca din anul 1982, cand s-au luat probe serologice, atat de la mine, cat si de la una din surori, de la tatal din acte si de la tatal meu natural


Marea Dragoste / Tango:
In presa s-a scris, totusi, pornind de la marturia Constantei Buzea, din cartea ei, Crestetul ghetarului, ca ar fi vorba despre 6 copii, nu despre 4, pentru ca poeta a descris in cartea sa scena vizitei sale la presupusa amanta a sotului sau, unde a gasit doua fetite gemene… Mai poate fi vorba despre o asemenea suspiciune in acest moment?

Andreea Birlea: Da, doamna Constanta Buzea marturisea, cu durere, in “Crestetul ghetarului” ca a vizitat-o pe mama si atunci le-a vazut pe surorile mele gemene, crezand, la momentul respectiv, ca ele erau fiicele sotului ei, asta fiindca legatura de dragoste dintre parintii mei era una veche, ambii fiind casatoriti. Insa lucrurile s-au lamurit inca din anul 1982, cand s-au luat probe serologice, atat de la mine, cat si de la una din surori, de la tatal din acte si de la tatal meu natural.
A fost un moment de mare emotie si imi amintesc cum tatal meu natural, Adrian Paunescu, radia de fericire la aflarea rezultatelor. Era foarte optimist, convins ca totul se va oficializa curand si mi-a marturisit apoi ca traise multi ani un sentiment de apasare pana s-au facut analizele de paternitate.
Iar astazi, dupa ce am aflat rezultatul testului ADN menit sa stabileasca relatia de rudenie dintre mine si surorile mele, rezultat ce ofera un procent de probabilitate de 97,77%, infirm povestea unor fiice gemene nelegitime ale lui Adrian Paunescu. Asa ca relatarea din “Crestetul ghetarului” este si va ramane un episod de fictiune literara.

Marea Dragoste / Tango: Deci este fictiune literara?! Acela este un jurnal, cu consemnari datate si precise, un jurnal in care se relateaza fapte extrem de relevante pentru istoria literaturii. Deci poeta Constanta Buzea nu a fost in casa voastra, trimisa de Adrian Paunescu? Nu s-a intalnit niciodata cu mama ta? Nu le-a vazut pe surorile tale? Atunci, oare, relatarile domniei sale despre Adrian Paunescu trebuie asezate toate sub umbrela fictiunii?

Andreea Birlea: Nu, nu asta am vrut sa spun, tot ceea ce a afirmat doamna Constanta Buzea in cartea sa este adevarat, chiar daca nu complet, adica, intr-adevar domnia sa a fost in casa mamei, le-a vazut pe surorile mele, a avut convingerea ca sunt fiicele naturale ale sotului sau de atunci, insa probele stiintifice au demonstrat ca nu era, de fapt, asa, ci doar eu sunt fiica lui Adrian Paunescu.
Deci, existand aceasta banuiala, cum ca si ele ar fi fost fiicele lui Adrian Paunescu, in situatia in care probele serologice facute in 1982, precum si testul ADN de astazi ar fi statuat ca eu si surorile mele gemene avem acelasi tata, atunci acesta ar fi fost Adrian Paunescu.

Marea Dragoste / Tango: Si totusi, si Adrian Paunescu a afirmat in cartea sa “Generatia 60” ca el si Nichita Stanescu si-au “disputat” paternitatea gemenelor. Ce stii despre asta?

Andreea Birlea: Mama era cea care putea lamuri lucrurile, ea a dat un interviu presei in care a spus tot ce a avut de spus legat de povestea asta, incat am sentimentul ca acest episod trebuie lasat asa cum a fost tratat de ei, intr-o forma literara, fara a-i adauga nimic care sa rupa vraja.

Procesul este o simpla formalitate, si nu un razboi intre partile implicate

Marea Dragoste / Tango: Cum reusesti sa te descurci sa platesti toate aceste teste, sa sustii un proces lung si costisitor? Te-ai gandit vreodata sa renunti?

Andreea Birlea:
Procesul, chiar daca este o simpla formalitate, si nu un razboi intre partile implicate, trebuie sa parcurga anumiti pasi procedurali si, stim bine, termenele sunt destul de indelungate la noi.
Recunosc ca lucrul cel mai dificil a fost acela de a-mi asuma un posibil ecou negativ al acestui proces fata de numele si onoarea tatalui meu si, de aceea, la putin timp dupa inceperea actiunii in instanta, am cautat calea de a evita un proces, dar procedura notariala nu exista in stabilirea identitatii. Odata cu trecerea timpului, constat, cu bucurie, ca lucrurile se asaza pe fagasul firesc.
Din punct de vedere financiar, nu este simplu sa suporti cheltuielile legate de proces, mai ales ca testul ADN este costisitor, insa motivatia mea este adanca, este vorba de regasirea identitatii si asta ma face perseverenta si ferma.

Marea Dragoste / Tango: Care este motivul care te face sa te lupti cu indarjire pentru a-ti recapata numele? Se discuta in presa despre averi enorme, despre proprietati care valoreaza multe milioane de euro. Acesta este mobilul unei asemenea actiuni?

Andreea Birlea: Simt ca implinesc o dorinta a tatalui meu, Adrian Paunescu, aceea de a ma recunoaste ca fiica, dorinta pe care nu a reusit sa o realizeze, si, in acelasi timp, simt ca umplu un gol cumplit de dureros pentru mine. Imi amintesc ca, intr-o discutie cu tatal meu , la lumina veiozei din sufragerie, mi-a spus ceva ce nu am inteles la momentul acela, imi vorbea despre faptele pe care nu le putem duce la final in timpul vietii, si anume: “Eu mereu mai am cate ceva de spus, in alinarea nemuririi”.
Asa cum am spus cu un an in urma, exista un singur adevar si acela este nenegociabil. De aceea nici eu, nici fratii mei nu am cuantificat averea pe care tatal nostru a lasat-o, caci, asa cum spunea si fratele meu Andrei, ceea ce a ramas a fost strans cu truda unui om care a muncit mult si permanent. Este vorba, in primul rand, de o imensa avere spirituala care, pentru noi, fiii lui, este inestimabila.
Chiar tatal meu a spus asta in cartea “Cu si despre Adrian Paunescu” : “As dori sa las urmasilor mei directi, nu numai si nu atat averea materiala, pe care am adunat-o muncind si traind fara frivolitati, ci si numele meu, cartile mele, dobanda renumelui meu…”

Marea Dragoste / Tango: Ce sentimente ai pentru fratii tai?

Andreea Birlea: Cum spunea si fratele meu, nu putem intoarce timpul, iar copilaria netraita intr-o anumita familie nu se intoarce. Existam, legatura de fratie ne leaga, ea se poate compune si recompune in fiecare clipa si destinul ne da sansa de a ne avea unii pe altii, daca nu in momentele de implinire, macar in clipele de comemorare a tatalui nostru si, in cele din urma, in momentele de cumpana, cand ne pregatim pentru eternitate. Sentimentele mele sunt de completa, profunda deschidere si usa sufletului meu va ramane intotdeauna deschisa pentru ei.

Marea Dragoste / Tango: Esti, deci, tratata, deja ca o membra a familiei si invitata la comemorarile sale? Ai participat la pomeni sau la alte evenimente?

Andreea Birlea: Fiecare dintre noi avem propria familie, insa evenimentele legate de memoria tatalui meu ne-au strans laolalta si cred ca asa se va intampla si de acum inainte. Am participat la parastasele facute pentru pomenirea parintelui nostru, precum si la alte evenimente legate de numele lui. Ultimul dintre acesta, unde i-am adus un omagiu, a fost dezvelirea bustului ce a avut loc in Gradinea Icoanei.


“Ratacit pe pamant, ca e mare sau mic
Cine n-are parinti nu mai are nimic.”

Marea Dragoste / Tango: Ai trait pierderea ambilor parinti la un interval de cateva luni. Cum nu ai fost o prezenta in viata mondena, constat ca ai facut cumva nota discordanta in peisajul romanesc de astazi, nu ai aparut in presa si nici nu ai mai acordat vreun interviu de la ultima noastra intalnire. Cum ai reusit sa pastrezi taina asupra vietii tale personale, ce s-a ascuns in spatele acestei taceri?

Andreea Birlea: Se implineste un an de cand si mama mea a plecat dintre noi si, impreuna cu surorile mele, ii facem pomenirea cuvenita, cu aceeasi discretie cu care ea a trait, a murit si pe care si-a dorit-o si dupa retragerea ei dintre cei vii. Nu am ascuns viata mea de familie, insa decenta in durere este semnul meu de pretuire pentru ambii parinti plecati. Cum spunea parintele meu in poezia “Cine nu are parinti”…

Ratacit pe pamant, ca e mare sau mic
Cine n-are parinti nu mai are nimic.
C-a fost vreme de paci, c-a fost timp de razboi,
Ei asa au dorit, sa se mute in noi.
Si acum, daca ei, care-au fost, nu mai sunt,
Noi, in noi, ii purtam si le suntem mormant…
C-au murit ordonat, dupa cum li s-a dat,
A cadea violent, a se stinge treptat.
Cine n-are parinti, are ultimul drept,
De-a porni-o prin timp, cu tot viscolu-n piept.
Timpurii suferinti si tardive cainti,
Un popor de orfani, cine n-are parinti.
N-aveam timp pentru ei, pareau dusi in alt veac
Si acum ne miram ca sunt palizi si tac.
Nu pareau de prisos, se simteau de prisos
Si acum, inapoi, ii chemam dureros.

Cine n-are parinti are ultimul drept,
De-a porni-o prin timp, cu tot viscolu-n piept.
Timpurii suferinti si tardive cainti,
Un popor de orfani, cine n-are parinti.
Nu exista averi, nu exista noroc,
Cine n-are parinti ce sa aiba in loc?
N-are pret nici un pret, n-are nimb nici un nimb,
Cine n-are parinti, ce sa aiba in schimb?
Cine n-are parinti are ultimul drept,
De-a porni-o prin timp, cu tot viscolu-n piept.
Timpurii suferinti si tardive cainti,
Un popor de orfani, cine n-are parinti.

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.