fbpx

Un pic mai mult decât vin

de

Cel care crede în Dumnezeu de teama pedepsei sau râvnind la recompense nu este cu adevărat un om bun. Nici cel care crede că își răscumpără absențele, tăcerile, greșelile de peste an cu un cadou frumos împachetat, în roșu și verde. Vin peste noi zilele în care bunătate, dăruire, dragoste, familie și bucurie vor fi cuvinte uzate până nu vor rămâne din ele decât cojile unor sunete lipsite de sens, golite de conținut.

În pauzele tot mai lungi și mai dese de la televizor, oameni frumoși, profesionist machiați, ne vor explica insistent că bunătatea se poate demonstra doar cumpărând produsul X, că bucuria meselor în familie trebuie neapărat ajutată de detergentul Y, că suntem cu atât mai oameni, cu atât mai puri și mai plini de suflet cu cât cumpărăm mai mult. Și, încă o dată, trecem pe lângă Lumină, pe lângă Naștere și Sacrificiu, cu privirea aplecată, doar că nu spre pământ, ci spre lista de cumpărături.

Aceasta a fost lupta pe care și-au asumat-o, în urmă cu cinci ani, câteva etichete, plasate pe sticle grele de vinuri speciale. Cu exact cinci ani în urmă, pe 12.12.2012, la Palatul CEC era lansată colecția Minima Moralia a Domeniului Coroanei Segarcea. Vinurile păreau rupte din orice context al pieței, numele lor – Onoare, Sinceritate, Speranță, Dăruire, Respect, Recunoștință – fiind departe de orice înfățișare comercială, de parcă locul lor ar fi fost pentru totdeauna într-o vitrină, nu desfăcute, pe o masă de restaurant sau într-o loggie de conac.

Era, pe de o parte, piatra de hotar care marca intrarea Domeniului în altă vârstă. Fusese plătit tributul celor trei-mii-șase-sute-cincizeci-de-zile, cei zece ani care despart nașterea unei podgorii de cunoașterea ei intimă, de momentul în care cunoști fiecare butuc, fiecare fir de apă, locul fiecărei bălți după ploaie și al fiecărui strugure de pe spalieri, știi semnele cerului și pământului, rutinele muncilor și urmele sălbăticiunilor. Însă semnificația aceasta nu era pentru lume, așa cum nici hotarul nu spune ale cui pământuri le desparte, ci doar că acolo se despart. Adevăratul mesaj pentru lume era că trebuie să ne amintim ce fel de oameni suntem. Pentru că nu suntem cei care răscumpără greșelile anului cu un cadou frumos împachetat. Credința noastră nu vine din teamă sau din lăcomie. Dar suntem oameni și uităm.

Claxonul, telefonul în care cineva țipă, viteza, ratele, stridența fiecărei zile, a fiecărei știri, senzația că nimic nu se întâmplă fără a mai înrăutăți un pic lumea, toate ne îndepărtează, puțin câte puțin de noi înșine, de ființa morală păstrătoare a virtuților minore – căci asta este Minima Moralia, virtutea născută din om, nu de mai presus de el. Nu Adevăr, Frumusețe, Justiție, ci Respect, Speranță, Dăruire.

Intenția colecției a fost să pună reflectorul pe punctul unde sunt alese compromisul în defavoarea Onoarei, renunțarea împotriva Speranței, minciuna, la început nevinovată, în locul Sincerității. Cel în care egoismul ne face să uităm de Dăruire, oboseala muncii proprii ucide în fașă Respectul față de cea a altora, iar Recunoștința le aparține doar celor care au părăsit deja această lume. Și aruncând un pic de lumină asupra lui, să provoace gesturi, să nască nostalgii, să creeze atitudini. Un telefon profesorului care ți-a schimbat viața, o vizită bunicii care ți-a modelat ființa prin fiecare gest de-al copilăriei, un cadou celui care are mai multă nevoie de el, un pic de timp smuls calendarului bifat „ocupat” ceas cu ceas și dat celorlalți, rostirea eliberatoare a unui adevăr care s-a lăsat prea mult așteptat – toate acestea și mii de alte momente bune au fost adevărata miză. Pentru că un vin bun merită un moment bun, și cel mai bun moment dintre toate este cel în care dragostea care a hrănit nașterea vinului se întâlnește cu dragostea descoperirii sale. Este una dintre puterile mistice ale vinului – aceea de a purta sentimente de la cel care îl face către cel care îl gustă.

În cinci ani, Minima Moralia și-a ținut promisiunea de a nu lansa decât vinuri excepționale. Unele etichete, ajunse la a treia ediție, demostrează ce înseamnă, de fapt, să nu creezi un vin „decât în ani de excepție”. Cabernetul Recunoștință a avut prima ediție în 2008, iar a doua a venit abia în 2013, deși acest soi, iubitor de pământ și soare oltenesc, a produs vinuri foarte bune în toți anii (ba chiar recolta 2011 a luat aur la Mondialul de Cabernet). Dar, atunci când vrei să vorbești cu suflete, nu cu papile, atunci când vrei să creezi momente, nu să ajuți timpul să treacă, atunci când vrei să spui „acesta sunt, acesta este cel mai bun lucru pe care pot să-l fac”, nu pot exista abateri de la „excepțional”. Câteodată, pur și simplu, „foarte bine” nu este suficient pentru că, așa cum vinul bun merită un moment bun, și reciproca este valabilă – un moment bun merită să fie însoțit de cel mai bun dintre vinuri.

Text de Radu Rizea

 

 

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *