Criticul de film Alex Leo Serban a murit vineri noapte, pe un pat de spital. Avea 52 de ani si suferea de cancer limfatic. Alex Leo Serban scria la Dilema Veche si, in urma cu cativa ani, realizase emisiunea Fotograme pe TVR Cultural. A absolvit Filologia si a fost bursier al Ministerului Culturii Francez. Parerile sale au contat mereu in critica de film, iar aparitiile sale televizate si prezenta in festivaluri i-au confirmat, de fiecare data, reputatia de critic iubit si respectat. In decembrie, primise marele premiu al Galei Jurnalismului Cultural.
Filmului romanesc ii lipseste alternativa, spunea Alex Leo Serban intr-un dialog aparut in Dilema Veche.
"In conditiile in care un film precum Marti, dupa Craciun – pe care am avut imprudenta sa-l numesc „film de public“ – abia face in jur de 10.000 de spectatori, e clar ca situatia (nu doar hirtia…) e albastra. Evident, nu e vina lui Muntean: el ramine un autor care a crescut constant, iar Marti… mi se pare genul acela de cinema de calitate asociat, in Franta, cu nume precum Chabrol sau Sautet. Ma incapatinez sa cred ca asa ar trebui sa arate un film de public; din pacate, nu si in România, care este mult in urma in materie de cinefilie si care consuma cantitati industriale (toxice!) de produse TV. Ma tem ca acestea au formatat asteptarile marelui public, care nu mai vrea decit un anumit tip de film: cel facut dupa reteta. Paradoxul (din nou) este acesta: filmele cit de cit „vizibile“, la noi, sint tocmai cele facute de „cei doi M si cei doi P“ (Mungiu, Muntean, Puiu & Porumboiu); intrucit ele sint de o anumita factura (mai solicitanta pentru spectatorul obisnuit cu produsele TV), publicul a vazut un titlu, doua, dupa care s-a saturat. Acum, cind aude „film românesc“ se gindeste la bolnavi dusi din spital in spital, la avorturi sub Ceausescu sau la politisti, contemplativi… Dar nu este problema lui M2 + P2; este problema lipsei de alternative. Unde sint acei „meseriasi“ capabili sa faca filme de gen? Au ramas oare, in Romania, doar o mina de regizori?! Raspunsul e simplu: „ceilalti“ sint invizibili. In afara criticilor obligati sa bifeze toate prapadeniile, restul publicului nu se duce sa vada acele filme. (Si nici nu i-as dori, caci sint catastrofale!) Deci filmului romanesc ii lipseste alternativa."
