fbpx

Roxana Iliescu – Scrisoare pentru TINE!

de

Da, cu tine vorbesc!!!
Nu stiu ce nume porti si nici ce numar ai la pantofi. Nu stiu unde te-ai nascut, nici cum arata arborele tau genealogic. Habar n-am ora ta astrala, deci, ghinion, nu-ti pot calcula ascendentul. Nu pot vedea cifrele codului tau numeric personal, nici daca ai purtat vreodata ochelari. Talentele mele inascute de bun intervievator nu ma ajuta. Nu stiu sa-ti pun nici titlu, nici fotoexplicatie. Ca sa nu mai lungim vorba, habar n-am cine esti.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Stiu doar ca te-am cautat haotic intreaga mea existenta. Psihologii mi-au explicat ca incercam de fapt sa gasesc o copie a tatalui meu, pentru ca apoi sa-ti cer explicatii de ce m-ai abandonat fara sa te uiti inapoi. Si tu, constiincios, m-ai abandonat, ca sa am ce explicatii sa-ti cer. Apoi te-ai aruncat in bratele lui Bachus, ca sa am cum sa-mi vars pe tine amarul pe care il purtam de atata vreme pentru cel care m-a plamadit. Ba, colac peste pupaza, ai devenit si violent, ca sa te recunosc definitiv si sa cauterizam pe veci si ultima rana ce inca colcaia de puroi.
Perfect… Acum ca am analizat asta cu sufletul in mana, ma ridic de jos cu evlavie, ma sterg cu grija de praf si de sange, imi aranjez un pic tinuta dezordonata, ba chiar imi dau o umbra din acel ruj rosu pe care mi-l lauda toata lumea in ultima vreme si iti spun, in deplina cuno?tin?a de cauza, cu toata responsabilitatea cuvintelor mele:
“Te iubesc si te accept asa cum esti! Ma uit la tine fara nici o urma de frica, de scarba, de judecata, dreapta sau stramba, ma uit la tine asa cum esti! Tu m-ai facut ceea ce sunt azi si pentru asta iti multumesc! O iau in brate pe copila tremuranda si vesnic inlacrimata si o las sa-si termine durerea! S-a sfarsit! Sunt cu tine, iubita mea! Am crescut frumos! De-acum putem TRAI! Iti multumesc, barbat ciudat al existentei mele de pana acum, iti multumesc pentru oglinda pe care mi-ai tinut-o mereu indreptata spre ranile mele supurande. Acum operatia s-a incheiat cu succes. Pacientul s-a trezit din anestezie. Sunt inca in convalescenta, plang inca, dar lacrimile mele au gustul libertatii. Ti-am acceptat rostul si am completat sufletul meu cu bucatile de puzzle pe care mi le ofereai de atata vreme, dar pe care nu am vrut sa recunosc ca-mi apartin. Da, asta sunt eu, femeia contrastelor! Imi iubesc fiecare colt de personalitate si fiecare gram de pufoasa rezerva pe care corpul simte din cand in cand nevoia sa si-o faca. Asa ca voi indrazni sa te desenez din nou, dupa exigentele femeii de azi. Nascuta si crescuta fara doar si poate din copila tematoare de ieri, dar hranita fiind cu toate ingredientele vietii mele zbuciumate, devenita azi adulta splendida pe care o admir in oglinda.
A fost pana la urma un joc de chimie, nu? Am avut nevoie sa astept cele doua molecule de hidrogen, apoi sa domolesc neastamparatul oxigen pentru ca apa sa fie cu adevarat limpede, clara si binefacatoare… M-am comportat adesea precum un dislexic ce are in fata lui rezolvarea tuturor problemelor, dar el vede totul pe dos. Si, evident, intra in panica. Dar toate astea m-au facut ceea ce sunt! Si cat de frumoasa sunt acum, cand am aruncat din spate toate poverile inutile pe care le duceam inconstient de ani de zile…
Iarta-ma, am divagat. Ramasesem la portretul TAU. Am incercat sa-ti desenez fata, dar, vai, mainile mele nu au primit darul desenului. Dar nu ma mai ascund dupa scuze. Permite-mi sa te creionez in cuvinte. Dumnezeu te-a creat deja pentru mine, asta o stiu. Asa ca nu voi face altceva decat sa inchid ochii si sa-l las pe EL sa mi te arate..
Uite, uite, te vad, te vad fara probleme, doar esti cu un cap mai inalt decat ceilalti… Esti bine legat de viata presarata cu sport si neostoita munca. Care, insa, iti face placere… Desi ai putea sa-ti cumperi de-a gata, iti place sa-ti construiesti singur accesoriile unei vieti comode. Esti gata sa pleci oricand intr-o excursie cu cortul pe munte, stii sa te pleci in fata minunatiilor naturii si sa le resfeti, dar in acelasi timp rasfatul unui resort de lux pe malul marii te face sa torci linistit.
N-ai o problema sa sfarmi pamantul in pumni pentru a simti ce brazda ar fi mai potrivita anului acesta secetos, dar nici sa-ti inrosesti pana la sange palmele de aplauzele frenetice de sfarsit de Nabucco.
Iti alegi cu grija cea mai sanatoasa forma de hrana, in mare majoritate provenind din curtea-ti generoasa, dar rosesti din desfranata placere a unui desert fabulos pregatit de maestrii cu stele Michelin.
Nu incepi nici un pranz fara sa-i multumesti Cerului pentru ceea ce-ti ofera, dar nu pregeti sa repari teava din baie doar pentru ca e Duminica.
Ai trecut prin multe la viata ta si ai facut tot atatea aparente greseli. In realitate, nu ai facut decat acelasi joc de chimie ca noi toti, ai devenit ceea ce esti, tanarul superb din fata mea.
Da, cu tine vorbesc, TOVARASUL VIETII MELE!!!!

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Categorii:
Dosar

Comentarii

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.