In urma cu cativa ani, pe 16 noiembrie 2006, stateam de vorba cu Tatiana Stepa despre viata si despre moarte, despre dragoste si tradare, despre boala si despre vindecare. Aveam sa public atunci un rezumat al intalnirii noastre, o poveste de viata reasezata in cuvintele mele, in cadrul rubricii La Vita e bella din editia de decembrie 2006 a Tango-ului. Am regasit conversatia noastra de atunci, fotografiile realizate de colegii mei de la artista. Si am asezat totul pe hartie, ca un ultim omagiu adus unei femei pe care am iubit-o mult si care a stiut sa iubeasca enorm, unei artiste delicate si puternice, care a invins suferinta prin muzica ei.
M-am casatorit, cred eu ca prea repede, dar la fel de repede m-am si despartit
Marea Dragoste / Tango: Unde te-ai nascut, ce amintiri ai despre familia ta?
Tatiana Stepa: M-am născut la Lupeni, în Valea Jiului, într-o zonă minerească (de altfel, tatăl meu a fost miner, fratele meu la fel), dar am avut o copilărie foarte frumoasă pentru că la noi în casă se cînta, părinții mei așa s-au cunoscut – cîntînd, iar pe noi, copiii, ne-au învățat de mici cu sunetul muzicii. Din fericire, atunci existau locuri în care puteai să urmezi cursuri de balet, vioară, pian și au încercat să ne ocupe timpul liber cu activități umane, apropiate de artă.
Părinții mei s-au cunoscut la un club de amatori, unde se organizau spectacole. Sigur că, apoi, căsătorindu-se și având și trei copii lângă ei, nu au mai participat la spectacole, dar cântau prin casă, duminica, fredonau ce auzeau la radio, la televizor și pe urma au început să ne învețe și pe noi. Tatăl meu era un împătimit al cititului, avea o bibliotecă destul de mare, sigur, și cărțile erau destul de ieftine, dar mi-aduc aminte că se certa mama mereu cu el, pentru că, la fiecare salariu își aloca o suma să-și cumpere cărți, iar mamei nu-i prea convenea, pentru că era un singur salariu și trăiam atunci cinci din el. Și-l tot certa. Dar ne-au prins bine și noua, pentru că am citit, frații mei mai puțin, dar eu am citit foarte mult în perioada copilăriei.
Sîntem trei frați. Unul dintre frații mei este în Ungaria, și el lucrează tot în minerit, s-a stabilit acolo, s-a căsătorit, are copii. Mai am un frate la Lupeni, care a lucrat tot în mină. Și eu am lucrat la mina Lupeni în jur de 10 ani și dicolo de ce spun unii sau alții, m-am înțeles extraordinar de bine cu minerii, știu că sînt niște oameni extrem de sensibili, poate și datorită faptului că ei intră în mină și nu știu dacă mai ies, poate și datorită faptului că munca lor este extrem de dură. Dar dacă există o zonă de care să-mi aduc aminte cu foarte mare drag, pentru oamenii ei, aceasta este Valea Jiului.
Marea Dragoste / Tango: Ai lucrat chiar în mină, în subteran?
Tatiana Stepa: Nu în mină, femeile nu lucrează în mină și nici nu au lucrat. Am lucrat în prima parte, înr-un loc destul de greu, într-un loc de unde se aducea cărbune din carieră și se duceau în alte părți și pe urmă am mai avansat, am ajuns la niște birouri, în zona administrativă a minei Lupeni.
Marea Dragoste -Tango: A fost alegerea ta sau atunci fost o conjunctură, s-a întîmplat ceva ?
TATIANA STEPA: S-a întîmplat să se interzică Cenaclul “Flacăra” în 1895, eu, pe vremea aceea, lucram la o întreprindere în Făgăraș, am fost dată afară și am avut destul de puține opțiuni și am ales să mă întorc în Valea Jiului pentru că, pe de o parte, acolo aveam familia, acolo era și băiatul meu și nu am reușit să mă angajez decît la mină.
Marea Dragoste / Tango: Dar statusesi multi ani in Bucuresti, cred…
Tatiana Stepa: Am plecat din Lupeni, am facut liceul in Bucuresti, un liceu de arhitectura, apoi m-am casatorit, l-am facut pe Catalin.
Marea Dragoste / Tango: In Bucuresti?
Tatiana Stepa: In Bucuresti m-am casatorit, cred eu ca prea repede, dar la fel de repede m-am si despartit. Aveam optsprezece ani cand m-am casatorit, apoi l-am facut pe Catalin. Dupa aceea am intrat in Cenaclul „Flacara“ pentru ca doream sa debutez. Nici nu m-am gandit vreodata ca voi ramane acolo atatia ani. Eu voiam o confirmare ca sunt buna in ceea ce fac, ca asta este drumul pe care trebuie sa merg, dar am ramas acolo pana in zilele noastre.
Marea Dragoste / Tango: Cum a fost debutul tau in Cenaclul „Flacara“?
Tatiana Stepa: Imi amintesc ca eram in Fagaras. Am plecat din Bucuresti si am locuit in Fagaras. Sotul meu era din Bucuresti, dar era destul de greu sa gasesti o locuinta in Capitala. El avea niste rude care ne-au gasit un apartament in Fagaras, si ne-am mutat acolo. Deja noi nu mai eram impreuna, dar eu locuiam in Fagaras cand a venit Cenaclul cu un mare spectacol, pe stadion, si m-am dus asa cum se duceau toti cei care debutau. Se facea un anunt, cine vrea sa cante sa vina in spatele scenei. Nu mai stiu cine m-a ascultat, probabil Vasile Seicaru si nu mai stiu cine, si am intrat in scena si am cantat. Totul s-a petrecut foarte repede. Stiu ca in momentul in care m-am trezit in fata a 20.000 -25.000 de oameni, si am cantat, am simtit ceva ce nu se poate descrie. Mi se parea ca intrasem din lumea in care traisem pana atunci intr-o alta lume, mult mai frumoasa, o lume la care nu ma asteptam. A fost… acela cred ca a fost un moment de fericire.
Marea Dragoste / Tango: Apoi ce s-a intamplat?
Tatiana Stepa: Si pe urma mi-a spus, nici nu mai stiu cine, ramai in Cenaclu, maine avem spectacol in cutare loc, poimaine in altul. Asta era in 1982, cand turneele erau turnee, de doua-trei luni, nu de doua-trei zile. Sigur ca din lumea aia frumoasa a inceput sa faca parte si oboseala, si dorul de casa, nu era tocmai usor sa pleci de acasa o luna de zile.
Marea Dragoste / Tango: Cati ani avea baiatul tau?
Tatiana Stepa: Baiatul meu avea un an. L-am lasat la mama mea. Sigur ca mergeam sa-l vad cat de des puteam, sigur ca existau si pauze intre turnee. Perioada cea mai aglomerata a fost in 1984, cand era turneu dupa turneu, dupa o pauza de cateva saptamani urma un turneu de 3-4 luni, destul de greu. Cu siguranta ca am pierdut momente importante din cresterea lui, dar nu puteam sa renunt, a fost mai puternica decat mine dorinta de a fi acolo.
Parintii mei nu stiu daca au fost foarte fericiti ca am ales varianta asta, dar m-au inteles, si m-au sprijinit, si m-au ajutat. Dar citeam, de multe ori, in ochii lor, ca si-ar fi dorit sa stau mai mult pe langa ei, pe langa Catalin.
Insa asta a fost, asa a fost viata si probabil ca as face la fel din punctul asta de vedere al spectacolului, al scenei. Poate as gasi o cale in care sa fiu mai mult cu copilul meu. Nu stiu. Atunci eram foarte tanara, eram un copil, imi placea, ma fascina, pentru ca era fascinant sa canti pe stadioane, la zeci de mii de oameni.
Era fascinant tot ce se intampla acolo. Am cunoscut mari artisti, mari cantareti, mari scriitori, mari poeti, au fost momente pe care putina lume le-a trait in viata si pe care eu mi le-am dorit si pentru care eu am ramas acolo.
Cred ca o mare iubire, de fapt, o construiesti ca pe o casa
Marea Dragoste / Tango: Se spune ca in anii Cenaclului Flacara ai trait o poveste de dragoste cu Stefan Hrusca.
Tatiana Stepa: Nu stiu daca a fost chiar o poveste de dragoste. A fost o apropiere intre noi. Eu am tinut si tin in continuare foarte mult la Stefan. El mi s-a parut, in toata lumea aia pestrita de pe scena, venita de prin toate colturile tarii, si fiecare cu diverse preocupari, mi s-a parut ca seamana oarecum cu mine, pentru ca eram amandoi destul de stingheri, veneam din localitati mici, mi se parea ca sufletul lui seamana cu sufletul meu. Nu stiu daca a fost chiar o poveste de dragoste, a fost o apropiere si un om la care am tinut si tin foarte mult.
Marea Dragoste / Tango: Spune-mi, apoi, dupa ce s-a incheiat cu Cenaclul „Flacara“, cum a avut loc revenirea ta langa Adrian Paunescu? Ceilalti s-au imprastiat in toata lumea, dar tu abia dupa destramarea Cenaclului ai devenit mai apropiata de el.
Tatiana Stepa: Din 1985 si pana in 1990 Cenaclul nu a mai functionat. in ‘90, s-a reluat cu numele „Si totusi iubirea“, au avut loc cateva spectacole, destul de putine, iar in 1992, chiar s-a urnit de-a binelea. Eu am ramas, nu stiu… asa s-a intamplat, plecam in turnee, am inceput sa scriem foarte multe cantece si incepusem sa intru si in universul facerii unei reviste, a unui ziar, a unei carti, a inceput sa-mi placa.
Marea Dragoste / Tango: Despre ce revista si ce ziar este vorba?
Tatiana Stepa: Despre publicatiile pe care le scotea Adrian Paunescu atunci: „Totusi iubirea“, „Vremea“, am inceput sa lucrez si la cartile lui, am inceput sa lucrez de la culegere la tehnoredactare, sa fac tot ceea ce tine de facerea unei carti, a unei reviste. Si mi-a placut foarte mult. Am scos impreuna un album de autor, muzica mea si versurile lui. Sigur ca era o schimbare fata de ce faceam eu la Lupeni. Eu am dus mereu dorul scenei, iar partea cu cartile, cu scrisul, cu facerea unei carti mi-a placut foarte mult. Adrian Paunescu a fost un profesor foarte bun, am invatat foarte multe de la el.
Este adevarat ca si eu am fost o eleva foarte buna si asta mi-a imbogatit mult viata si m-a ajutat si cand am renuntat la colaborare. Mi-a prins foarte bine tot ce am invatat atunci. De fapt, tot ce fac si ce stiu acum, atunci am invatat. Nici n-am vrut la inceput, invatasem sa culeg textele la masina de scris si aparuse nebunia cu calculatorul si mi-a tot spus: „Hai, pune mana si invata sa lucrezi la calculator!“
Calculator imi lipsea, in rest aveam de toate, am gandit eu, dar m-am apropiat, mai mult obligata. Si mi-a prins foarte bine si acum imi place foarte mult ceea ce fac. Asta ma si motiveaza sa merg mai departe: faptul ca mai sunt, din cand in cand, pe o scena, si faptul ca din mainile mele ies niste carti.
Marea Dragoste / Tango: Ti-a fost greu sa lucrezi cu Adrian Paunescu, despre care se spune ca este un om dificil?
Tatiana Stepa: Mi-a fost greu, dar am invatat foarte, foarte multe lucruri de la el, si acum, daca stam sa ne gandim, cum spunea un coleg de-al meu, decat sa tipe la mine un tampit, mai bine sa tipe un geniu. Am vazut in postura de sefi, cu acelasi comportament coleric, si oameni mai putin dotati de la Dumnezeu si cu minte si cu bun-simt. Eu am ales varianta aceasta si, atunci cand nu am mai putut, am renuntat, pentru ca, la un moment dat, a devenit extrem de obositor si nu mai puteam sa fac fata. Dar au fost cam zece ani.
Marea Dragoste / Tango: A fost o vreme cand chiar ai locuit la familia Paunescu?
Tatiana Stepa: Da, pentru ca am lucrat foarte, foarte mult. Faceam si turnee, avea, in perioada aceea, si revista, si un cotidian, scotea si cate o carte pe an, se faceau si piese. Am inceput sa facem cu Andrei si casetele cenaclului, au iesit vreo sase casete, chiar am lucrat foarte mult.
Marea Dragoste / Tango: Si in toti anii aceia a fost povestea de dragoste cu Andrei Paunescu, fiul poetului? Cum a inceput, cum a fost?
Tatiana Stepa: Imi amintesc si cu mare placere si cu mare durere. Cred ca a fost munca mai intai. Si, muncind foarte mult impreuna, probabil ca mi-am dat seama ca avem aceleasi valori, iubim aceleasi lucruri. Nu stiu cum s-a intamplat, dar a fost foarte frumos. Si foarte dureros pe urma, sigur ca da. A fost o relatie la care eu am tinut foarte mult, a fost o relatie de ani de zile si dupa care eu nu am mai reusit sa-mi revin, pentru ca am investit foarte mult, am investit tot ce aveam. Si eu cred ca o mare iubire, de fapt, o construiesti ca pe o casa. Putini sunt cei care au si norocul sa o termine.
In general, asa, pe la jumatate, nu mai are omul material. Iar eu am investit foarte mult si mi-am dat seama foarte tarziu, dupa ani de zile dupa ce ne despartiseram, ca eu asteptam, de fapt, sa reiau constructia de acolo de unde o lasasem. Normal, fiecare iubire este o alta constructie. Si eu nu cred ca mai am… nu mai am din ce-o face. Nu mai am materiale. Dar a fost foarte frumos si am amintiri pe care le duc cu mine. Mi-a fost foarte greu. Acum, am ramas foarte buni prieteni, ceea ce nu credeam ca o sa se intample, pentru ca, la inceput, imi venea sa-i crap capul.
Marea Dragoste / Tango: Deduc din ceea ce spui faptul ca tu nu ai fost de acord cu despartirea voastra. Atunci cand investesti atat de mult intr-o iubire, cum de se intampla ca lucrurile sa nu poata fi duse pana la capat?
Tatiana Stepa: Nu stiu, cred ca pur si simplu s-a terminat. Mie mi-a fost foarte greu sa accept, sigur ca mi-am dorit o iubire pe viata si pe moarte si… am fost devastata, pentru ca nu puteam intelege, si nicio femeie n-o sa poata intelege vreodata de ce te-a lasat pe tine si a luat-o pe alta. Mi-a fost infiorator de greu. Nu intelegeam, nu reuseam sa-mi revin, credeam c-am sa mor de atata durere. Sigur ca n-am murit si sigur ca mi-am revenit, dar a durat ani de zile. Probabil ca asa sunt marile iubiri, nu stiu, nu mi-aduc aminte nici din literatura, nici din ce cunosc eu din viata, de una in care sa se fi mers pana la capat. Ceva se intampla. Sigur ca e multa durere, sigur ca e multa nefericire, dar eu zic ca e si un lucru bun, pentru ca, in general, din nefericiri de felul asta se nasc capodopere.
Marea Dragoste / Tango: Ai spus ca nicio femeie nu poate sa inteleaga de ce el te lasa si o ia pe alta. Asa s-a terminat povestea voastra?
Tatiana Stepa: Da. El s-a indragostit de altcineva si m-a durut foarte tare, bine, m-a durut totul, dar cu atat mai mult m-a durut faptul ca a mintit. Sigur ca mi-ar fi fost foarte greu si probabil ca nu as fi acceptat nici daca mi-ar fi spus, dar sa aflu eu singura n-a fost prea placut. Dupa atatia ani, reusesc sa-mi aduc aminte numai momentele placute si numai momentele bune care au fost extraordinar de multe, de frumoase, la care, chiar daca n-o sa le mai traiesc, ma gandesc cu drag. Usor, asa, se estompeaza ceea ce n-a fost placut. Se estompeaza si durerea, dar nu trece definitiv, cred ca niciodata.
Marea Dragoste / Tango: Imi spui ca nu ti-ai mai revenit niciodata?
Tatiana Stepa: Nu mi-am mai revenit in sensul ca n-am mai reusit sa iubesc pe cineva sau sa tin la cineva atat de mult, incat sa-mi doresc sa incep o relatie de cuplu. Pentru ca, repet, atat de frumos era totul, incat ma asteptam sa reiau lucrurile de acolo de unde ramasesera, sa ne intelegem din priviri, sa stim sa ne terminam fraza unul altuia, dar asta nu se poate. Totul se construieste din nou, iar o iei de la capat, de la zero, daca vrei sa ajungi la comunicarea aceasta despre care iti vorbesc.
Marea Dragoste / Tango: Ati construit toate aceste lucruri impreuna, cu truda, sau, pur si simplu, erati doi oameni care va potriveati? Sunt oameni care se inteleg din prima clipa, privindu-se ochi in ochi?
Tatiana Stepa: Sigur ca au existat compatibilitati intre noi de la bun inceput, dar eu cred ca trebuie sa treaca o perioada si sa faci niste lucruri impreuna ca sa stii ce vrea celalalt numai cand se uita la tine sau dupa felul in care se uita la tine. Astea cred ca se fac in timp.
Marea Dragoste / Tango: Incercam sa te intreb daca tu crezi ca exista oameni facuti unul pentru celalalt, si daca intr-adevar prin straduinta, prin dragoste, si altii, care nu s-au potrivit de la inceput, ajung sa construiasca o dragoste mare?
Tatiana Stepa: Cred ca sunt valabile amandoua. Cred ca exista si oameni care-si intalnesc jumatatea, asa cum se spune, dar chiar si acolo trebuie muncit la relatia aia. Trebuie investit si trebuie facut ceva. Pe de alta parte, sunt oameni sau cupluri in care, neexistand o mare potriveala de la bun inceput, cu anii ajung sa tina unul la celalalt. Sigur ca aici intervine si obisnuinta. Obisnuiesti sa te trezesti in fiecare dimineata cu cineva langa tine. Si dintr-o data nu mai este. E greu si sa te dezveti.
Eu cred ca pot exista ambele variante, adica se pot construi cupluri si fara mari potriviri de la bun inceput, daca oamenii isi doresc cu adevarat. In general, la ce-am vazut in jurul meu, cuplurile care rezista foarte multi ani sunt cele in care nu e o dragoste cu scantei sau cu nabadai, ci, probabil, respecta niste coduri pe care si le-au impus, niste reguli, si depinde si de ce-si doreste fiecare, pentru ca sunt femei care spun: „cum o fi, cum n-o fi, dar sa nu fiu singura, sa fiu maritata“ sau sunt femei care prefera singuratatea unei astfel de relatii.
Atunci cand iubesti, nu mai hotarasti tu ce faci
Marea Dragoste / Tango: Daca lucrurile ar fi posibile, ce fel de iubire ai alege, daca ar fi posibil sa alegi in iubire, ce fel de final ai alege povestii asteia sau uneia similare?
Tatiana Stepa: Nu stiu daca noi alegem iubirea si daca nu ne alege ea pe noi. Sincera sa fiu, sigur, il stiam pe Andrei de foarte multi ani de zile, de pe vremea Cenaclului „Flacara“, si niciodata nu mi-a trecut prin minte ca noi doi ne-am putea iubi. Si, uite, ca totusi s-a-ntamplat. Si a fost o relatie care a durat ani buni de zile si in care am intrat cu destul de multa neincredere. Pentru ca nu, chiar nu-mi imaginam ca voi trai o mare iubire langa omul asta. Pana cand m-a prins flama.
Eu nu-mi dau seama exact care a fost momentul, dar sigur ca lucrand, asa cum am spus, zi de zi, la constructia asta, in fiecare zi punand cate ceva, un cuvant, un gest, o atentie, deja iti dai seama ca tot sufletul, tot ce esti tu ai pus in iubirea asta, ti se schimba destinul. Pentru ca atunci cand iubesti, nu mai hotarasti tu ce faci. Atunci cand iubesti cu adevarat, faci ceea ce iti cere iubirea respectiva. Eu, de exemplu, in perioada in care fiul meu era adolescent, imi dadeam seama ca are nevoie de mine, dar nu puteam sa renunt la iubirea aceasta, si nu am renuntat.
Relatiile dintre mine si baiatul meu au si fost destul de reci in perioada aceea. Imi reprosez ca am lipsit de langa el. Pe urma, lucrurile s-au ameliorat, adolescenta fiind oricum o perioada dificila. Dar aveam de ales: ori sa fi plecat de langa Andrei si sa renunt la toata iubirea asta, si n-am putut, ori…. Am vrut s-o fac, de vreo doua ori, de doua ori chiar am plecat, dar n-am putut sa stau departe… N-am putut.
Marea Dragoste / Tango: Nu te-ai gandit sa faci si tu un copil?
Tatiana Stepa: Ba da, m-am gandit! Poate ca asa a vrut Dumnezeu, poate ca acum e mai bine ca nu s-a intamplat. Sigur ca mi-am dorit foarte mult un copil pentru ca eram intr-o relatie cu un om pe care il iubeam foarte mult. N-a fost sa fie…
Marea Dragoste / Tango: Dar, exact in acea perioada in care erati impreuna, mi-ai spus ca el a facut un copil cu altcineva. Cum ai primit lucrul acesta, ai gasit o anumita intelegere?
Tatiana Stepa: Nu, nu se poate intelege si n-o sa inteleg niciodata. A fost un soc. De obicei, exista „binevoitori“ care te anunta: „Mai, fato, vezi ca tu plangi si te dai cu capul de pereti si asta mai are putin…“ Stiam de femeia respectiva, stiam ca are o relatie cu ea, ar fi trebuit sa-mi spuna, nu stiam ca se ajunsese pana aici si am aflat… mi-a spus cineva cu cateva zile inainte de a se naste acest copil. Sigur ca a fost un soc. A fost un soc! Dar asta este, fiecare isi alege.
Eu nu ii fac lui Andrei nici un repros, pentru ca stiu ca totul se plateste la un moment dat si nu spun asta pentru ca as dori oarecum sa ma razbun pe el, Doamne fereste! A trecut perioada in care faceam scenarii de telenovela cum sa fac eu rau si ce sa fac, chiar imi doresc sa-i fie bine si sa-si gaseasca linistea, echilibrul… Imi doresc sa-i fie bine. Dar, pe de alta parte, sunt convinsa ca, mai devreme sau mai tarziu, totul se plateste, sub o forma sau sub alta forma. Si daca el a gresit, atunci este greseala lui.
Marea Dragoste / Tango: De ce crezi ca barbatii simt nevoia sa aiba mai multe relatii in acelasi timp, si de ce unele femei accepta situatia de amanta?
Tatiana Stepa: Exista si o legatura intre intrebari. Cred ca de aia insala barbatii, pentru ca exista mereu femei dispuse sa fie… ori amante, ori cum s-or mai numi ele… neveste, amante, secretare sau… Nu stiu. Mie mi-e foarte greu sa inteleg si-mi este si mai greu sa inteleg de ce un barbat este dispus sa insele. Cineva spunea ca, prin nastere, nu sunt monogami. Dar e mai mult decat atat, sa minti pe toata lumea, si pe amanta, si pe nevasta, si pe iubita, si pe tine… eu nu inteleg. E un lucru pe care eu nu pot sa-l fac, asa ca nu-l inteleg.
Marea Dragoste / Tango: Dar de tolerat ai tolera, ai tolerat sau ai fi tolerat lucrul acesta? Adica ai trece peste toate si i-ai spune: „Intoarce-te la mine!“ sau, in general, crezi ca asa trebuie procedat, sa tolerezi aceste lucruri ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?
Tatiana Stepa: Nu, cred ca nu e bine sa treci peste ele. Eu am mai avut semne si, sigur, s-a jurat cu o mana pe inima si cu cealalta pe Biblie ca nu-i adevarat, ca, gata, s-a terminat… Eu, de fapt, daca mi-ascultam mintea, si nu inima, terminam relatia cu mult mai devreme, adica atunci cand am simtit prima data ca sunt mintita, ca sunt tradata, atunci ar fi trebuit sa pun punct. Este adevarat ca m-ar fi scutit de multa suferinta, dar nici n-as mai fi trait celelalte momente frumoase pe care le-am trait. Dar, in clipa in care incepe sa scartaie si in clipa in care incepi sa nu mai ai incredere, poate sa-ti promita de o suta de ori ca nu mai e nimic, odata intrata indoiala asta, n-o sa iasa niciodata. Si nici aceea cu care te-a inselat nu poate sta linistita.
Mi-e greu sa cred ca cineva care a inselat o data, nu mai insala si a doua, si-a noua, si-a zecea oara. Nu cred… Probabil ca sunt femei care tolereaza. Probabil ca si eu am tolerat niste banuieli pe care le aveam, pentru ca, sigur, n-a recunoscut niciodata, pana cand nu mai era cazul sa recunoasca pentru ca era clar. Dar simteam… o femeie simte. Simti ca e schimbat, simti ca are pe altcineva, nu se poate, astea se simt. Si totusi te amagesti… „Lasa ca poate il schimb, ca poate il aduc pe drumul cel bun“. Nimeni nu schimba pe nimeni. Decat poate, pentru putina vreme. Daca omul ala are interesul sa te cucereasca, sigur ca pentru o vreme este cum vrei tu. Dupa ce a pus mana pe tine isi revine la forma initiala.
In mod normal, marea iubire ar trebui sa fie si ultima
Marea Dragoste / Tango: Crezi ca e importanta casatoria pentru o relatie?
Tatiana Stepa: Este optiunea fiecaruia. Sigur ca orice femeie isi doreste, nu stiu daca neaparat, bucatica aia de hartie, ca se tot spune ca ori cu ea ori fara ea e acelasi lucru. Nu stiu daca e chiar acelasi lucru. Sigur ca se poate trai si fara… Dar daca e minciuna si in relatia fara acte… e un loc destul de mlastinos in care nu-mi face placere sa intru, nu e pe gustul meu. Mie imi place sa fie lucrurile clare. Sigur ca nu vreau sa ma ia de nevasta a doua zi dupa ce ne-am cunoscut, dar cand trec niste ani intr-o relatie, macar daca nu se finalizeaza printr-o casatorie, macar sa nu ma fi inselat.
Imi place sa fie lucrurile foarte clare, si acolo nu mai era nimic clar, totul era alunecos. Ma rog, fiecare isi alege felul in care vrea sa traiasca. Acuma, mie mi-e usor sa ma dau viteaza dupa ce au trecut niste ani si dupa ce, asa cum am mai spus, s-a estompat durerea si a trecut ce-a fost mai rau, dar cred ca, in momentul in care ne-am despartit, cu toate defectele astea, daca el nu ar fi vrut sa ne despartim, as mai fi ramas, desi n-ar fi durat. Dar mi se parea imposibil sa mai traiesc o zi fara el. Bineinteles ca s-a putut.
Marea Dragoste / Tango: Tu, in momentul in care te-ai casatorit, chiar si atunci foarte tanara, cu ce ganduri te-ai casatorit si de ce ai renuntat atat de repede?
Tatiana Stepa: Cu gandul ca o sa fie pe viata, bineInteles. M-am casatorit pentru ca m-am indragostit si nu mi-am dat seama de faptul ca noi chiar nu ne potriveam deloc. Andrei a fost omul cu care m-am potrivit exact in toate privintele. Cu fostul meu sot chiar nu ne potriveam deloc, adica nu exista un lucru pe care sa mi-l doresc eu si sa-l vrea si el, nu aveam nimic in comun. Si totusi m-am indragostit. A fost un foc de paie, de tinerete, la 18 ani, cand crezi ca, gata, ai gasit marea iubire. Nu este asa. Nici nu stiu ce numim marea iubire… In mod normal, marea iubire ar trebui sa fie si ultima.
Marea Dragoste / Tango: Crezi ca intr-o viata de om ai numai o mare iubire insemnata? Tu ai avut o singura iubire insemnata?
Tatiana Stepa: Am avut o singura mare iubire, Andrei. Si am avut momente in care am fost indragostita. Relatii de ani de zile nu am avut. Deci am iubit o singura data foarte tare si am fost indragostita de cateva ori. Posibil sa se poata intampla si a doua mare iubire. Nu stiu… La mine nu s-a intamplat inca si nu stiu daca se va mai intampla pentru ca, repet, nu mai am ce investi.
Sigur ca e destul de greu, eu ma simt bine cu mine, dar singuratatea e destul de apasatoare uneori, sunt zile cand nu e tocmai usor. Sigur ca imi doresc sa adorm in bratele cuiva si sa ma trezesc in bratele cuiva si sa mor in bratele cuiva, dar nu cred ca se va intampla, pentru ca simt ca nu am eu resurse sa investesc intr-o iubire.
Marea Dragoste / Tango: Nu crezi ca-i posibil, uneori, sa te loveasca un fulger?
Tatiana Stepa: Ba da, cred. Si de acolo, ala sa fie declicul, da, cred. Cine stie, poate ma pandeste si pe mine pe undeva.
Marea Dragoste / Tango: Sa dea Dumnezeu!
Tatiana Stepa: Sa dea Dumnezeu, pentru ca iubirea aceasta ramane totusi lucrul cel mai important de pe lume. Si nu se poate face nimic fara dragoste, nimic durabil si viata e mai urata fara dragoste. Cred ca la baza lumii sta dragostea. La baza tuturor lucrurilor. Dragostea, sub orice forma ar fi ea.
Viata e scurta, dar zilele sunt lungi
Marea Dragoste / Tango: Acum ceva vreme ai aflat ca ai o boala grea si faci tratament.
Tatiana Stepa: De destul de mult timp, de doi ani, am aflat ca am cancer.
Marea Dragoste / Tango: Cum s-a intamplat asta? Cum ai aflat?
Tatiana Stepa: Pur si simplu s-a intamplat. Am inceput sa ma simt rau. Ma simteam rau de ceva timp si am amanat destul de mult sa ma duc la un medic, pentru ca am avut si un an foarte greu in care l-am avut pe tatal meu, aici, in Bucuresti. L-am operat, mi-a murit un nepot, si… Omul cand vrea sa-si gaseasca scuze pentru ceva ce n-a facut, isi gaseste. Adevarul e ca trebuia sa ma duc la medic din prima clipa in care am simtit ca nu mi-e bine. M-am dus destul de tarziu si, dupa cateva investigatii, mi-au spus ca am cancer. Sigur ca e un soc pentru toata lumea, in general, cand folosesti cuvantul „cancer“. Cand il folosesti pentru altcineva, il folosesti ca pe orice alt cuvant. Mie mi-a venit foarte greu si sa spun cuvantul. A fost un soc. Am avut o perioada de cateva saptamani in care am fost nauca, nu intelegeam nimic, mi-era si foarte rau.
Norocul meu a fost ca am avut foarte, foarte multa lume langa mine. Foarte multi prieteni, foarte multi cunoscuti, oameni pe care nu i-am vazut niciodata, dar care prin diverse metode mi-au trimis semnale ca se gandesc la mine si ca o sa fie bine si ca o sa trec peste asta. Si-a venit o zi in care, intr-adevar, mi-am dat seama ca nu-mi foloseste la nimic letargia in care intrasem si faptul ca… atunci cand spui cuvantul „cancer“ spui „gata, mor“, sigur ca putem muri din orice, nu numai din cancer. In momentul in care mi-am dat seama ca nu-mi ajuta la nimic si ca trebuie sa-mi revin si sa stapanesc eu boala si nu ea pe mine, in momentul in care am inceput sa ma simt bine in cap, am inceput sa ma simt bine si fizic. E greu, tratamentele sunt chinuitoare, sunt zile in care mi-e foarte rau, dar, pe de alta parte, viata este nemaipomenit de frumoasa.
Faptul ca eu ma duc sa cant intr-un spectacol in care oamenii se uita la mine si nu respira, faptul ca pot sa le fac o bucurie parintilor mei, faptul ca am putut sa-l ajut pe baiatul meu sa-si ia, cand a implinit douazeci si cinci de ani, o masina, faptul ca le fac bucurii prietenilor mei, toate astea adunate ma fac sa ma simt bine. Viata poate fi scurta pentru oricine. Viata e, cum spune o vorba care mi-a placut mie foarte mult: „Viata e scurta, dar zilele sunt lungi.“ Acuma, depinde ce faci cu zilele pe care ti le da Dumnezeu. Poti sa ti le faci foarte frumoase sau poti sa nu observi.
Paradoxal, faptul ca eu m-am imbolnavit mi-a simplificat putin viata. Am dat deoparte tot ceea ce imi facea rau si m-am concentrat si ma concentrez pe muzica, pe familia mea, pe prietenii mei, pe mine, numai pe ceea ce e frumos. Ma duc si ma plimb. Imi place foarte mult sa ma duc in locuri aglomerate, imi place sa vad oameni, imi place sa acult muzica. Viata este si urata, e-adevarat, si frumoasa. Acuma, depinde cu ce te compari. Si eu cred ca in nefericire e bine sa te compari cu unii mai nefericiti ca tine. Pentru ca intotdeauna exista oameni mult mai necajiti ca tine. Daca exista ceva bun in a intra intr-un spital este ca vezi oameni mult mai grav bolnavi decat tine, oameni fara speranta, de aceea e bine ca in nefericire sa te compari cu oameni mai nefericiti decat tine. Eu sunt recunoscatoare pentru fiecare zi pe care o apuc si incerc ca zilele astea lungi care sunt in viata asta scurta sa mi le fac cat pot eu de frumoase.
Nu ma cert, nu ma bag in lucruri care stiu ca nu-mi fac bine, ma tin deoparte de cele rele… Oarecum mi s-a selectat si cercul de oameni langa care ma simt bine. Deci mi-e bine, mie mi-e bine. Repet, atunci cand constientizezi ca n-o sa mori la saptezeci de ani, ci s-ar putea sa mori la noapte sau maine sau poimaine, sigur ca nu e o placere, dar asta se poate intampla si daca n-ai cancer. Din nefericire, avem atatea exemple de oameni care au sfarsit mai devreme, incat eu zic ca e bine, pentru ca am avut o viata plina, in care am facut ce mi-a placut. Am avut o viata in care am iubit, in care am facut un copil, in care m-am ingrijit de copiii mei, am avut o viata extrem de frumoasa. Am intalnit oameni nemaipomeniti. Am trait momente nemaipomenite. Deci, n-am de ce sa ma plang. Chiar n-am de ce sa ma plang.
Marea Dragoste / Tango: La un moment dat, ai inceput colaborarea cu familia Vulpescu. Cum s-a intamplat asta si cum de ai ajuns atat de apropiata si de aceasta familie?
Tatiana Stepa: Da, familia Vulpescu, ei sunt ceea ce eu numesc „parintii mei de Bucuresti“. Cand lucram la una dintre publicatiile lui Adrian Paunescu, nu mai stiu la care dintre ele avea o rubrica si Romulus Vulpescu, si asa l-am cunoscut, iar peste un timp, m-a sunat el si mi-a zis: „Uite, sotia mea are o carte, a scris un roman si nu are cine sa culeaga. Am vazut ca tu te pricepi“.
Intre timp, eu incetasem colaborarea cu Adrian Paunescu si asa am inceput, culegand si tehnoredactand un roman al ilenei Vulpescu, „Arta compromisului“. A fost prima carte pe care am facut-o eu, si pe urma, sigur c-au urmat si altele. Ei si-au luat acasa calculatorul si tot ce le trebuia, pentru ca amandoi se deplaseaza destul de greu, sunt oameni batrani. Romulus si ileana Vulpescu sunt parintii mei de Bucuresti, sunt niste oameni extraordinari de la care am invatat foarte multe lucruri si ma bucur daca dupa 2-3 luni, depinde cat dureaza, tin in mana o carte facuta de mine. Parca e copilul meu.
Marea Dragoste / Tango: Ai avut bani, ai fost saraca, ai suferit pentru faptul ca n-ai sau ai avut cat de mult ti-ai dorit?
Tatiana Stepa: Nu, multi n-am avut niciodata si probabil ca n-o sa am. Dar am avut perioade mai bune si perioade mai rele. In general, nu am murit de foame, cum se zice, dar am avut si perioade destul de grele, in care ma cautam prin toate buzunarele ca sa-mi cumpar paine.
E adevarat ca ele nu au durat mult, dar, in ultima vreme, mi-a mers binisor, adica am castigat suficient, incat sa-mi permit un tratament de un an de zile la spital, pentru ca toata lumea stie ce inseamna sa intri intr-un spital, de cand intri si pana iesi. Am putut sa-mi ajut si parintii. Sigur, fara sa-mi permit mari extravagante, nu stiu, daca ar fi sa am foarte multi bani, ceea ce n-o sa se intample, dar, daca ar fi sa am foarte multi bani, probabil ca as alege o forma de a-i cheltui, incat sa se bucure si altii, nu numai eu. Mai intai familia mea, prietenii mei, nu cred ca m-as duce eu la hotel de sapte stele sa fac baie in cada de aur. Cu ce m-ar bucura? Asa ca as face ceva care m-ar bucura si pe mine si pe cei din jurul meu.
Marea Dragoste / Tango: Care sunt lucrurile, in afara de cele de care avem fiziologic nevoie, fara de care nu poti sa traiesti in viata?
Tatiana Stepa: Eu cred ca nu as putea sa traiesc fara muzica. Cred ca nu se poate trai fara muzica, fara sunet, fara cuvant, fara carti, fara ce te ajuta pe tine spiritual, pentru ca, pana la urma, cu asta ramai. Cred ca astea sunt: muzica, prietenii, familia, cartile…
Marea Dragoste / Tango: Cum iti explici ca unii oameni sunt atat de bogati, si unii atat de saraci? Unii atat de vizibili si celebri, si altii atat de modesti si in umbra?
Tatiana Stepa: Eu cred ca depinde foarte mult de scara de valori a fiecaruia. Am cunoscut oameni care, chiar fiind intr-o situatie financiara destul de precara, au spus, si sunt sigura ca spuneau adevarul: „Uite, eu nu as face asa ceva nici pentru nu stiu cat.“ Ei, sunt oameni care fac cutare lucru pentru nu stiu cat. Depinde de ce scara de valori are fiecare.
Sigur ca in lumea marilor bogati exista si minciuna, si compromisuri, si sunt alti oameni care vor, cand pun capul pe perna, sa doarma linistiti. Chiar daca am mai putin, ma multumesc cu cat am, pentru ca ceea ce ar ramane este ceea ce este in noi. Sigur ca iti doresti un parfum scump, dar depinde ce esti dispus sa faci pentru el.
Marea Dragoste / Tango: Uite, eu stiu ca tu esti intr-o situatie foarte grea acum, pentru ca nu ai casa, locuiesti cu chirie. Cum este posibil ca un om de valoarea ta, recunoscut ca artist, si apreciat, sa fie intr-o astfel de situatie, dupa o viata de munca si de daruire?
Tatiana Stepa: Este posibil, pe de o parte poate pentru ca eu nu am fost destul de descurcareata sau n-am insistat atunci cand trebuia, sau nu sunt foarte perseverenta, si, pe de alta parte, din cauza timpurilor in care traim, in care toate sunt cu susul in jos. Pentru ca eu nu sunt singurul caz. Stim ca sunt mari actori care traiesc din pensii de mizerie, sunt pictori, scriitori si, in general, oamenii batrani care traiesc din pensii de un milion. Nu se poate asa ceva. Nu se poate ca intr-o tara sa existe averi fabuloase in cateva maini, in mainile unor oameni care nu au inventat Microsoft-ul. Au speculat niste chestii, au furat, au dat si-au luat, nu stiu ce au facut, ca astea sunt afacerile lor, dar nu mi se pare normal.
Intr-o societate, nivelul de trai se vede cel mai bine dupa diferentele care sunt intre cei bogati si cei saraci. Sunt infiorator de mari diferentele acestea. Si inexplicabile. Nu se poate, ceva nu e in regula. Nu se poate sa faci averi de sute de milioane de euro, nici nu stiu cu cate zerouri se scriu, mi-e si rau numai cand ma gandesc, tu nefacand nimic. Dincolo, averile se fac din generatie in generatie, dupa nu stiu cate sute de ani. Deci, nu e normal si nu e numai cazul meu, este extrem de multa lume in situatia asta, si nu e bine. Si nu cred ca perioada care va veni va fi una linistita, pentru ca exista un moment in care omul nu mai poate.
Marea Dragoste / Tango: Spune-mi, daca ar fi sa-ti pui o dorinta si acest lucru ar fi sa ti se intample, ce dorinta ti-ai pune? Ceva pentru tine, nu pentru fiul tau.
Tatiana Stepa: Sa fiu sanatoasa. Si daca nu se mai poate, pentru ca unele lucruri sunt ireversibile, sa-mi dea Dumnezeu puterea sa fiu cat mai mult in picioare.
Marea Dragoste / Tango: Si pentru fiul tau, ce-ti doresti?
Tatiana Stepa: Sa fie sanatos. Mi-am dat seama ca este lucrul cel mai important de pe lume. Toate se pot face, toate se pot rezolva, toate se pot schimba. Asta este ireversibila.
