Moda primelor iubiri

de

Acum vreo douazeci de ani, libertatea sociala proaspat capatata dupa revolutie, reunita cu indrazneala adolescentei mele abia inmugurite imi dadeau aripi sa iubesc cu suflet si trup si sa ma imbrac, in sfarsit, cum vreau. Dar pe-atunci, desi toate liceenele adoptaseram stilul vamp al Madonnei, inima trada aparentul desfrau stilistic, caci inca erau la moda tatonarile prelungi inaintea primei nopti de dragoste, atingerile sfioase, emotia celui dintai sarut.

La 15 ani purtam pantofi cu buline galbene si toc cui, colanti cu strasuri obraznice pe glezne, dar inca nu ma sarutasem niciodata cu un baiat. Iubitul meu de atunci, frumosul si golanul scolii, ma ispitea mereu in colturi intunecoase de cartier, incercand sa obtina de la mine macar un pupic fugar, daca nu un sarut patimas. Insa eu, sfioasa si tematoare, imi scuturam ferm carliontii – caci imi facusem un permanent oaie, sa seman cu Sandra – si ii spuneam ca nu, nu, sa mai asteptam putin. Iar asteptarea asta imi tulbura apoi noptile, imi rascolea visele si imi ravasea dulapul, tot gandindu-ma si razgandindu-ma cu ce sa ma imbrac la urmatoarea intalnire, pentru ca, frumoasa si incapatanata, sa-l provoc si sa-l refuz din nou.

Abia intr-o seara fierbinte de august, cand ne-am lipit unul de celalalt intr-o imbratisare patimasa, cu inimile batand nebuneste, cu sufletele despartite doar de doua straturi umede de bumbac – T-shirtul meu cu scris fosforescent si tricoul lui polo – nu m-am mai putut impotrivi. Si-atunci m-a sarutat dulce, si lung, si dragastos, cu palmele varate strengareste in buzunarele de la spate ale jeansilor mei prespalati. „Arati grozav in blugii astia“ imi spusese de cateva ori, iar eu ii purtam de atunci abuziv, in fiecare zi, mandra nevoie mare, caci eram nebuna si dupa ei, si dupa el.

Dar cea mai frumoasa amintire a sufletului si garderobei mele e cea a unui revelion impecabil organizat, pana-n cel mai fin detaliu, de mine si de gasca mea de prieteni. Bucate alese, bauturi cu staif si haine de gala – asa puseseram la cale sa trecem dintr-un an intr-altul, undeva pe la inceputul anilor ’90, printr-o petrecere la mine acasa. La croitoreasa ma astepta, pentru ultima proba, o rochie de catifea moale, vopsita in nuante ametitoare de rosu, auriu stins si verde.

Un imprimeu trasnit, dar spectaculos, va asigur, pentru care gandisem o croiala in linii simple si delicate, ce pondera aspectul sofisticat si pretentios al materialului. Scurta pana la jumatatea pulpei, rochia avea maneci lungi, stramte, dar lasa umerii goi si-i infasura in falduri elegante, terminate pe piept intr-o funda enorma, ce inveselea croiul si-l facea potrivit varstei mele, modei acelor vremuri si atmosferei sarbatoresti in care urma sa-mi fac aparitia. Si in care aveam sa-l intalnesc pe el, cel pe care-l iubeam in taina, un baiat inalt, subtire, cu gene intoarse si cu ochi de un verde crud, ca in degradeul nebun al rochiei mele.

Nicicand nu m-am simtit mai frumoasa ca atunci cand l-am intampinat, la debutul petrecerii, iar imaginea mea de starleta din Dinasty i-a taiat respiratia, de a ramas minute in sir tintuit in pragul usii, balanganind caraghios in mana o sticla de sampanie. Si am dansat apoi toata noaptea soptindu-ne tandru, el minunandu-se de cat sunt de frumoasa, mie nevenindu-mi sa cred ca-l strang in brate si ca e al meu, pe de-a-ntregul, definitiv sedus de rochia mea scurta, stramta si tarcata de-ti lua ochii.

Iar pe la sfarsitul noptii festive, dupa ce muzica a tacut si toti oaspetii au plecat, el a ramas. Si, cu miscari blande si delicate, a dezmierdat rabdator fiece petec de velur colorat intalnit in calea palmelor lui, mi-a acoperit pleoapele cu saruturi marunte si fierbinti, a desfacut abil fermoarul lung al rochiei pe care tocmai ce-o sorbise din priviri, apoi a abandonat-o tradator, pe bratul plusat al canapelei.

Pastrez si astazi, ascunsa intr-un ungher de dressing, acea rochie fistichie. O mai scot din cand in cand la lumina, ii privesc amuzata imprimeul ciudat, serpuirea de culori tari, linia total depasita de ultimele trenduri, dar dupa ce rad de ea, o strang la piept cu dor si o alint, fiindca mi-e tare draga. Caci asa demodata cum e, miroase inca a dorinta proaspata, mistuitoare, ascunde in fibra ei pufoasa parfumul tandru al primei mele nopti de iubire.

 

Tag-uri:
· ·
Categorii:
Moda

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *