fbpx

Venus a lui Boticelli

de

A fost timpul trezirii la viata a umanitatii, a despartirii de traditie. A fost timpul orientarii spre om, spre cultura greaca. A fost timpul descoperirii de noi continente, al progresului stiintific si tehnic. A fost timpul in care orasele flamande infloresc, in care Franta devine o mare putere. Dar, mai cu seama, a fost timpul Renasterii italiene.

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Si a fost timpul cantaretilor ambulanti, al romantelor soptite in gradini secrete. Un oras se desprinde ca o stea din multimea oraselor-state concurente. Este timpul Florentei si al familiei de Medici. Dar pe cine sa intereseze atat de mult treburile politice interne, cand altceva mult mai interesant, cu iz de mister si pacat, ceva mult mai misterios si fascinant preocupa atat mintile plebei, dar si ale aristocratiei? Relatia ascunsa dintre cea mai frumoasa femeie a Renasterii (sau cel putin a Florentei) si Giuliano de Medici, fratele cel mic al lui Lorenzo Magnificul, sta pe buzele tuturor!

O iubire (aproape) imposibila, pentru ca tanara domnita cu tenul alb ca laptele si pretios ca portelanul, cu plete de culoarea spicelor coapte de grau, prinse deseori in cosite impodobite cu pretioase perle, este data altui barbat. Dar, dupa cum unele surse istorice atesta, asta nu i-a impiedicat pe cei doi indragostiti sa-si traiasca propria poveste. O dovada a legaturii lor este lantul cu pandativ din Antichitate, pe care preafrumoasa indragostita il purta mereu in jurul gatului, si cu care a fost pictata de nenumarate ori, bijuterie pretioasa ce apartinea familiei de Medici.

Imaginea ei ravisanta este muza pentru poetii florentini, panzele pictorilor ii pastreaza pentru eternitate chipul. Lorenzo Magnificul o vedea frumoasa nu numai exterior, dar si cu un suflet cum rar se gaseste, serioasa, nicicand cu ganduri nepotrivite, fara mandrie prosteasca, si cu o minte ascutita. Pasea si dansa cu gratie, semn al echilibrului interior, afirma celebrul om de stat.

Dar cine este aceasta femeie, frumusete adulata, material de vis si poveste? Se spune ca s-a nascut in Portovenere, Linguria, acolo unde suparatul Neptun loveste stancile, langa mare, locul de nastere al lui Venus. Alti istorici afirma ca frumoasa necunoscuta s-a nascut in Genova, fiica a unui nobil.

Cert e ca Simonetta Vespucci, pentru ca asa o chema, ajunge la varsta de 16 ani in Florenta, casatorita cu un var al lui Americo Vespucci (celebrul explorator dupa care a fost numita America).

Cu ocazia jocului cavaleresc La Giostra (1475), Giuliano intra in batalie cu un steag cu chipul pictat al Simonettei, iar sub el, cuvintele scrise in franceza: La Sans Pareille – cea fara asemanare. Castigand concursul, Giuliano ii daruieste steagul preafrumoasei Simonetta, proclamata regina a frumusetii. Si devine din acel moment regina inimii lui Giuliano de Medici.

Acesta isi gaseste iubirea vietii, iar pictorii italieni contemporani vremii isi gasesc modelul de frumusete ideala. Simonetta va aparea in nenumarate dintre panzele vremii: in picturile lui Piero di Cosimo (Moartea lui Proscris si Portretul Simonettei Vespucci), infatisata fiind ca si Cleopatra, avand in jurul gatului o vipera. 

Dar cel care o va face nemuritoare va fi celebrul Sandro Boticelli, (pe numele real Alessandro di Mariano Filipepi), pictor al familiei de Medici. Se pare ca pictorul se indragosteste iremediabil de propria muza: dupa ce a vazut-o pentru prima data, a fost singura femeie pe care a pictat-o pana la moarte. Artistul nu se va casatori niciodata, dorind ca in momentul trecerii in nefiinta sa fie ingropat la picioarele Simonettei (dorinta ce-i va fi indeplinita), Boticelli fiind ingropat in biserica Ognissanti din Florenta, ce apartinea familiei Vespucci.

Simonetta apare in picturile lui Boticelli putin trista, visatoare, pierduta in ganduri. Nimeni nu i-a redat vreodata trasaturile fetei atat de exact ca Boticelli: misterioase si angelice in acelasi timp. Linii clare, in timp ce colegii de breasla ai vremii pictau doar contururi.

La varsta de doar 23 de ani, Simonetta se imbolnaveste si cade prada tuberculozei. Lorenzo isi trimite medicii pentru a-i salva viata. Zadarnic.

Sfarsit de aprilie 1476. Florenta este in doliu. Cea fara pereche este moarta, si un lung cortegiu funerar strabate strazile Florentei. Toti sunt prezenti: Lorenzo Magnificul, Boticelli, Poliziano, Naldi.

Iubitul si sotul, unul langa altul. Plangand. Se spune ca in momentul mortii ei, o noua stea a aparut pe cerul Florentei.

La noua ani dupa moartea celei nepretuite, Boticelli a terminat tabloul Nasterea lui Venus. Multi critici de arta afirma ca Venus este inspirata din figura Simonettei Vespucci. Se pare ca dragostea patimasa a celebrului pictor a invins vremea, portretul adoratei lui muze putand si acum sa fie admirat in marile muzee ale lumii. Si nu este acesta un adevarat gest de iubire?

Distribuie:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

 

Tag-uri:
· ·
Categorii:
Moda

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.