Paul Gabor-Iliescu – Roxana mi-a redat viața

de

Sunt atât de îndrăgostiți unul de celălalt, încât nu-i poți privi decât cu sfială, cu uimire, cu ochii în lacrimi. Iubirea lor, pierdută și regăsită peste ani, le reamintește celor sceptici că mai există dragoste pe lume. Roxana și Paul s-au căsătorit civil la sfârșit de iunie 2014, luând amândoi același nume, Gabor-Iliescu, iar cea din urmă zi a verii a găzduit la Corbeanca nunta lor tulburător de frumoasă, cu nuntași îmbrăcați în costume populare și cu o petrecere plină de suflet și de lumină.

Fotografii de Paul Buciuta

Hair-Style – Cristina Grama; Make-up – Mirela Vescan; Vestimentație Roxana: L’ii Lou și Liliana Țuroiu (colecția Zestrea); Sandale: The Place; Vestimentație Paul Gabor Iliescu: Trends by Adina Buzatu

Alice Năstase Buciuta: Roxana, cum ai ştiut că Paul e marea ta dragoste?
Roxana Gabor-Iliescu: Am acceptat că este marea mea dragoste acum relativ puţin timp, şi asta pentru că mai devreme ar fi putut crea telenovele. M-ar fi obligat să-mi opresc viaţa şi să-l aştept. Dar de când l-am văzut prima oară mi-a luat-o inima la galop şi am avut strania senzaţie că-l cunosc de ceva existenţe, că gestul cel mai firesc ar fi fost să mă arunc în braţele lui şi să-i spun că m-am topit de dorul lui şi să nu mă mai lase niciodată atâta timp singură…

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Când l-ai văzut prima oară și cum ţi s-a părut, aşa, la prima vedere?
Roxana: Acum 16 ani şi jumătate. Întârziam ca de obicei la un interviu cu un artist pop, la el acasă. Fotograful meu, regretatul Răzvan Semănaru ajunsese punctual, dar nu cu mâna goală, ci cu prietenul lui de la Braşov. “Ştii ce?”, mi-a spus, “dacă vrei să mă târăşti seara să-ţi fac poze, trebuie să-mi suporţi şi prietenul, că a venit de la Braşov şi n-o să-l las în stradă. Te rezolv repede şi noi plecăm la bere.” Evident, exprimarea de cartier şi ceea ce consideram a fi tupeul de a băga în casa unui om proaspăt devenit tătic un individ care vindea drujbe îmi aruncaseră muştarul direct pe pereţi… Eram pregătită să îi ofer “intrusului” acea privire din care să înţeleagă că ar fi mai bine să iasă la ţigară unde ştie el, doar departe să fie. Şi s-a deschis uşa. Şi îngerii au cântat. Pe bune!!Exact ca în parodiile acelea uşor facile… Era în faţa mea, îmi zâmbea, a văzut efectul pe care l-a avut asupra mea, am văzut efectul pe care l-am avut asupra lui şi am stat aşa, cu privirea uşor bovină până ne-a desprins de-acolo Răzvan, făcându-ne cunoştinţă şi încercând să se scuze. Eu deja îi mulţumeam în gând, dar mi se părea total nenatural să ne prezinte… Sufletul meu îl ştia pe dinafară…

Paul: Eram rupt între “trebuie” şi “nu se cade”, iar gândul cel îndrăzneț a venit, cumva, tăcut şi insinuant, dar de neoprit. Fusesem cucerit pe loc de privirea minunatei lungane.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Paul, tu cum îţi aminteşti de prima întâlnire? Mai știi cum arăta Roxana, cum era îmbrăcată, ce a zis?
Paul Gabor-Iliescu: De prima întâlnire mă leagă mai multe emoţii şi este un pic “amestecată”. Una din acele experiențe-jalon dintr-o viaţă. Era cu 16 ani în urmă când Răzvan Semănaru m-a luat cu el la o şedinţă foto având ca subiect copila unui solist în vogă. Am ajuns, eram emoţionat de reîntâlnirea după mulţi ani cu Răzvan, drag prieten al sufletului meu, şi de prezenţa în locuinţa unei vedete. Fiind în preajma pruncei, la poveşti, la un moment dat sună cineva la uşa. Cei doi, prinşi în discuţie, îmi fac semn să deschid eu. Chiar dacă mi s-a părut un pic ciudat să deschid eu uşa casei altuia, m-am conformat.
Am deschis uşa şi… am încremenit: în fața mea se aflau doi ochi tip “laser”, din spotul cărora mi-a fost imposibil să ies după “acea” primă privire. Ochii erau încadraţi de o faţă luminoasă a unei fete înalte şi zvelte, tunse scurt, rebelă, îndrăzneață, cu o privire verde şi directă. Pe scurt: „mi-a picat fața”! Habar n-am cum era îmbrăcată sau ce a zis, că eram “pa!” …

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Şi apoi, primul licăr, primul gând că el ar putea fi alesul tău, Roxana, când a venit?
Roxana: Wow… Un licăr a venit chiar atunci, dar a trecut repede. El era adânc înfipt în lumea vieţii duble ca normalitate… Iar eu aveam 22 de ani şi nu concepeam aşa ceva. Mi s-a părut o fractură enormă între ce simţeam eu în el şi limitele pe care şi le punea singur. De când a reînflorit iubirea noastră, am tot avut flash-uri, dar, culmea, le îndepărtam cu îndârjire, pentru că mi s-ar fi părut că nu aveam dreptul să lucrez cu el pe planul dezvoltării personale dacă aveam “beneficii” de pe urma asta… Evident, era doar un blocaj mental menit să mă protejeze de eventuale dezamăgiri. Aşa că n-am avut aşteptări. Am vrut doar să-l văd devenind bărbatul pe care l-am simţit mereu în el, în ciuda încăpăţânării cu care se tot acoperea de scuze, şabloane, cutume.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar pentru tine, Paul? Primul gând mai îndrăzneţ?
Paul: Eram rupt între “trebuie” şi “nu se cade”, iar gândul cel îndrăzneț a venit, cumva, tăcut şi insinuant, dar de neoprit. Fusesem cucerit pe loc de privirea minunatei lungane, iar când am intrat în vorbă şi am descoperit tot felul de pasiuni, interese şi activităţi comune, am picat: mă întrebam dacă era adevărată… Am simţit că vreau să o cunosc mai bine…

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Acum, când ştii deja, ţi-ai dat seama că el seamănă perfect descrierii pe care o făcuseşi în splendida ta Scrisoare pentru Tine. Cum îţi explici, ce conexiuni se fac în Univers ca să primim exact ceea ce căutăm?
Roxana: Acum găsesc firesc tot ce s-a întâmplat. Am învăţat puterea cererii şi ofertei la seminariile lui Brandon Bays, dar în esenţă ştim asta din Biblie – “Cere şi ţi se va da”… Doar că nu le luăm în seamă.
Atunci însă m-a copleşit. Scrisoarea o concepusem cu un an înainte de publicarea ei, dar o ţinusem doar pentru mine. Acum însă aveam revista în mână, îi citeam lui Paul articolul, noi aflându-ne într-o perioadă chiar de pre-înflorire a relaţiei şi amândoi am înţepenit. El crezând că am deja curajul să scriu despre el, eu pentru că realizam că bărbatul pe care-l cerusem Universului doar după nişte calităţi pentru mine esenţiale se afla lângă mine şi era prietenul meu de-o viaţă aproape…
Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Cum a fost prima voastră noapte de dragoste?
Paul: După prima noastră noapte de dragoste s-ar putea face un film de dragoste demn de Oscar. Era o seară de vară, îmi încheiasem activităţile zilnice. Am simţit, brusc, extrem de puternic, dorinţa de a o vedea şi de a o strânge în braţe. Dar şi de evadare. Şi atunci m-am trezit sunând-o şi întrebând: „Vii cu mine la mare?” „Când?” – a întrebat ea; „Acum!”, i-am răspuns. Mi s-a tăiat respiraţia când a acceptat, şi iată-ne în drum spre mare. Restul aş putea să povestesc sub o cupolă de “50 de umbre”. A fost o noapte minunată, luminată de sufletele noastre şi de bucuria de a ne fi găsit. Sau “regăsit”?

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Roxana, te dezici azi de fostele iubiri, le-ai uitat, le-ai iertat?
Roxana: Domne’ feri!! Fostele iubiri sunt treptele care m-au adus aici. Poate aş fi putut urca cu Paul scara de la 22 de ani încoace, dar asta e, am ales amândoi să facem o buclă. Eu una am trăit-o intens, plenar şi cu două rezultate minunate – Teresa şi Vanessa. Bărbaţii pe care i-am iubit şi alături de care am trăit clipe de tot felul au contribuit la creşterea mea, la împlinirea mea ca femeie… Am lucrat mult pe fiecare dintre relaţiile mele în terapie, începând cu tatăl meu şi, evident, Ultimul fiind Paul. Deci le mulţumesc din suflet, le cer iertare pentru tot ce trebuie să fiu iertată şi îi iert pentru tot ce trebuie să fie iertaţi.

Marea Dragoste / RevistaTango.ro: Dar tu, Paul?

Pagini:  1 2 3 4

 

Categorii:
Interviuri

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *