Implineste astazi, 21 iunie 2011, 36 de ani, iar noi ii uram sa ramana la fel de frumoasa, de buna, de talentata pe cat am cunoscut-o. Paula Chirila este o artista plina de suflet si de har, o mamica, devotata, pe care si-ar dori-o orice copil din lume, o sotie intelegatoare si, pe deasupra, o gospodina impatimita. Merita, asadar, toata admiratia noastra, alaturi de urarea din suflet, La multi ani!
Paula Chirila a raspuns de curand catorva intrebari despre familie, despre dragoste, despre copil.
Marea Dragoste/ Tango: Cand v-a fost cel mai greu, care a fost cel mai greu impas pe care l-ati depasit impreuna?
Paula Chirila: Nu stiu, n-am incercat niciodata sa iau ca definitiva orice cearta, orice ciondaneala, pentru ca nu exista cuplu perfect. Cine spune ca are o relatie care n-a scartait niciodata minte! Nu cred ca exista ideal atins in domeniul asta sau cel putin, n-am auzit de el. Ne-am ciondanit, am discutat deseori in contradictoriu. Iar de cand cu fetita, e nebunie! (rade) Amandoi ii vrem binele, avem teorii diferite despre cum sa hranim copilul si ce metode sa aplicam ca sa-l facem sa manance. Si devenim semi-isterici. Totul e pentru binele Carlei, iar apoi ne si bufneste rasul, pentru ca ne dam seama ca ne certam de la lucruri absolut normale, legate de copilul pe care il iubim amandoi. Ii si zic, uneori: “Mai, tu iti dai seama ca ne certam din cauza copilului, suntem sanatosi la cap?!”. Am noroc ca eu niciodata nu le iau in tragic, o cearta nu e sfarsitul lumii, nu e sfarsitul relatiei sau al casniciei! Cand am porit pe drumul asta, am stiut foarte clar ca nu va fi usor. Nu e usor deloc sa mentii o casnicie in care mai apare si un copil, mai apar si tensiuni, si oboseala mea…si treburi! Trebuie sa stai cu copilul, ca e mic si are nevoie de tine, apoi fa si curatenie, fa de toate! Esti menajera, gospodina, orice, numai femeie, numai iubita nu mai esti! Ma uit in oglinda si uneori nu ma recunosc! Daca ar sti oamenii care se uita la televizor in ce hal pot sa arat dimineata, ar ramane socati!
Marea Dragoste/ Tango: Exagerezi, tu esti o femeie frumoasa, te-am vazut nu doar la televizor…
Paula Chirila: Dupa ce “ranesc” in casa, dupa ce dau cu aspiratorul si spal pe jos, atunci sa ma vezi! Si toate la timp, cat doarme copilul si nu circula prin casa, sa inhaleze praf si chimicale! Speli vase, cureti baia…apuci, poate, sa faci si tu un dus, si atunci auzi copilul ca urla! Aoleu, Doamne! (rade)
Marea Dragoste/ Tango: Dar banuiesc ca te si tine in priza ritmul asta, nu?
Paula Chirila: Sigur ca da, e si distractiv, pana la urma, dar sunt momente cand abia o astept pe mama sa vina sa ma ajute, ca ma mai lasa nervii uneori.
Marea Dragoste/ Tango: La o menajera te-ai gandit sa apelezi?
Paula Chirila: Nu, eu cred ca sunt o semi-paranoica: nu vreau straini in casa, sa se bage in oalele mele, in treburile mele. Nu, treaba facuta cu mana mea e bine facuta, iar daca ar face altcineva, as face dupa el. Cred ca am un sindrom maniacal, daca asa se cheama, nu stiu, dar asa sunt eu. Nu e mare casoiul nostru, nu avem cine stie ce palate, asa ca mai bine fac eu curatenie. Ce e facut de mana mea e sfant.
Marea Dragoste/ Tango: Iti mai ramane timp pentru tine, cand ajungi la manichiura, la coafor?
Paula Chirila: Rar apuc. La coafor ma duc, pentru ca blondul e o culoare mai dificila. Am hairstylistul meu de multi ani, Robert si il vizitez de cate ori e cazul. Nu neglijez asta, pentru ca se vede foarte urat parul neingrijit la timp. In rest, a venit mania asta cu voucherele de reduceri, pe care nu le incercasem pana de curand si am fost placut surprinsa. Si ultima oara, inainte de vacanta, mi-am permis luxul unei maseuze la domiciliu si am incercat un masaj anitcelulitic. A fost prima oara cand a venit cineva acasa si m-am simtit foarte bine, cred ca am sa repet placerea asta. Oricum, e mai comod pentru mine, caci ar trebui sa ma aranjez, sa ies din casa si sa ma duc la un salon. Eu nu ies niciodata nemachiata din casa.
